Acum 4 ani, pe 24 februarie 2022, după ani de narativă online cu occidentul decadent care vrea să ocupe Rusia cu armate de gay și să silească pe Ivan să poarte fustă, Putin a decis să treacă la acțiune: să atace țara vecină, pentru că, în mintea lui, vecinul trebuia să-și organizeze gospodăria după dictare și să nu vrea în NATO și UE.
Întotdeauna m-a amuzat fractura de logică a așa-numiților suveraniști. Pe de o parte, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni, și văicăreli de snowflake când occidentul le spune să-l respecte pe vecinul lor gay. Pe de alta, orbire absolută legată de faptul că o țară încalcă teritoriul alteia și se apucă să-i masacreze civilii și să-i surpe spitalele, bisericile, școlile, doar pentru că țara vizată înțelege să-și construiască destinul după propriile priorități – ceea ce e exact esența ideii de suveranism.
Sincer, dacă stau să mă gândesc cât am investit de deconstruirea narativei rusești online, taman pentru că nu vreau să intrăm iar sub bocancul rusesc, pentru că am avut părinți și bunici care mi-au relatat cu lux de amănunte cât de oribilă a fost prietenia cu bolșevicii, cred că eu sunt suveranistul suprem. Vreau o țară liberă, seculară, reconstruită economic, eliberată de dogme și prejudecăți, cu o mentalitate colectivă bazată pe respect și empatie. Adică exact ce nu vezi în Rusia lui Putin, unde omul de rând e un simplu pion sacrificabil după pofta inimii pentru orgoliul stăpânului.
Ucraina luptă de 4 ani un război a cărui miză e libertatea. Faptul că îl luptă ei ne oferă nouă siguranță. Faptul că îi avem pe ei ne dă nouă liniștea de a pune capul pe pernă în seara asta cu gândul că nimic nu ne va tulbura noaptea (dacă știi să setezi Mute RoAlert, that is).
Da, economia merge îngrozitor pentru că, ghinion, nu poți avea război în regiune, iar tu să înflorești alături. Deficitele bugetare și recesiunea sunt inevitabile, pentru că mulți investitori fug mâncând pământul. Nimeni nu are cum să construiască bici din acest rahat pe care îl produce zi de zi conștiința de pericol. Tot ce pot face economiile din jur e să cârpească găuri.
Redresarea economică e posibilă doar după ce Rusia iese din război. Și prin asta mă refer la ieșitul din război definitiv, cu căderea regimului Putin.
Da, au fost 4 ani cumpliți pentru oricine locuiește în acest colț de Europă. S-au pierdut finanțări, s-au închis proiecte, s-au terminat contracte. Dar singurul lucru important pentru mine, după acești ani în care m-am uitat neputincioasă cum alții plătesc cu viața dreptul de a fi stăpâni pe propriile decizii, este următorul: mâine e încă o zi, iar noi suntem liberi să o trăim cum ne place, datorită Ucrainei și lui Zelenski. Datorită singurului erou suveranist al rezistenței și al oamenilor care țin frontul.
Slava, Ucraina. Slava, Volodimir. Vă mulțumim că vă apărați pe voi și ne apărați și pe noi.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Sh*t They Say