După ce am trecut de 10.000 de followeri pe social media, televiziunile din România m-au invitat la câteva emisiuni reality, dar eu am refuzat aproape de fiecare dată. Și asta pentru că reality din România era un mod de a produce conținut vizual cu 1% din bugetul unui serial, iar modul de a face vizualizări era prin umilirea publică a participantului și expunerea lui spre hăhăiala gherțoilor din online. O dinamică pe care nu o voi accepta niciodată. Am avut în copilărie tot abuzul pe care voi fi vreodată dispusă să îl îndur și nu mă voi plasa din proprie inițiativă în altă situație de abuz ever again.
Dar remarc, de vreo doi ani, reality tinde să se schimbe. Pe de o parte, apar din ce în ce mai multe documentare de tip Reality Check, care expun umilința nejustificată la care erau expuși participanții. Aștept un Reality Check și la Master Chef original, cel cu farfurii trântite și urlete de Conjuring la bieții concurenți, care nu au de ce să fie tratați astfel pentru vina de a dori să câștige un concurs public. Adevărul e că fiecare emisiune a vremii ar putea avea un Reality Check. S-a nimerit doar ca Tyra să aibă mai mulți dușmani.
Trădătorii e un concept absolut superb. Inventat în Olanda, se bazează pe un joc pe care îl știam cu toții sub diverse nume în copilărie, dar care la mine la scară se numea Hoții și vardiștii. Trei hoți secreți și restul lumii care trebuie să-i descopere, altfel hoții înving.
Același concurent, Rob Rausch, a participat la Insula iubirii și la Trădătorii. Diferența vizibilă de calitate a participării a fost dată de diferența vizibilă de calitate a showului în sine și a mizei acestuia. În Insula iubirii, Rausch a părut un bărbătuș atrăgător și atât. În Trădătorii și-a dat măsura inteligenței, a strategiei, a abilității de a gândi cu trei pași înainte, a creativității și a talentului de a alterna măști.
Sezonul al patrulea din Trădătorii SUA a fost glorios datorită lui. Chiar dacă producătorii aduseseră destule personalități mai colorate și mai vibrante, scandalagii notorii și cerșetori de atenție, băiatul aparent liniștit din Insula iubirii a câștigat premiul cel mare cu un parcurs impresionant. Bazat numai pe inteligență pură.
Așa da, frățioare. Așa merită să participi la o emisiune reality. Cu haine pe tine, fără să-ți arăți c**ul, ci doar tactica.
Un nou show de care mă pomenesc atrasă e House of Villains. Un concurs bazat pe personaje negative din alte showuri, sau chiar din lumea mondenă. Pe scurt, zece ”ticăloși”. Cei zece ticăloși locuiesc în aceeași casă și, exact ca trădătorii, participă în fiecare episod la câte o provocare, majoritatea bazate pe abilitatea lor de a antagoniza.
Asta naște momente superbe de umor voluntar și uneori, involuntar, pentru că există ticăloși calculați și ticăloși a căror răutate derivă din prostie pură – ca ăia care văd postarea ”A murit mama” și sar prompt în comentarii să întrebe câte doze de vaccin a avut.
Modul în care ticăloșii calculați se folosesc de ticăloșii tâmpiți e absolut delicios. La tv. Chit că e exasperant în realitate.
Și,periodic, câte un tâmpit se prinde că e luat de tâmpit și se răzbună cu câte o eliminare neașteptată, ceea ce, din nou, e foarte satisfăcător.
Reality acesta nou, inteligent, bine structurat și creativ mă încântă. Atât ca spectator, cât și ca posibil participant.
Cum ar suna o rezoluție de Anul Nou? Vreau să fiu un trădător ticălos? 😀
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say