Când îi aud pe diverşi că, mamă, Holy Motors e aşea o abstractoşenie, nu înţelegi nimic, mpula mea, ce vrea să zică teribilistul ăla de Leos Carax cu individul care, în decurs de o zi, schimbă nouă rânduri de ţoale şi nouă identităţi diferite, what the fuck is this shit, SF, mânca-ţi-aş, îmi vine să le sparg amigdalele cu o muie rămuroasă, îmbujorată şi bârzoetă.
Ieri, de dimineaţă, am avut o întâlnire de afaceri, să zic. Aveam un pulover decent, pastel şi sobru şi pantaloni de stofă. Iar în geantă aveam:
-pantaloni de trening, şosete pluşate şi un tricou de bumbac, pentru o vizionare de la coregrafie pentru care m-a recrutat o studentă, la 4
-un pulover ceva mai vesel şi mai tineresc pentru CinemAddictsul la care trebuia să vorbesc, de la 5.30 – că adolescenţii se uită la de-astea.
-nişte blugi rupţi, un tricou negru simplu (pentru cazul în care uita Nemerovschi să-mi aducă tricou cu cap de mort) şi un joben de roacăr pentru performance-ul pe care urma să-l fac la lansarea ei, la 7.30. Pentru că personajul Cristinei e un roacăr.
Deci, vreţi o traducere mai realistă şi un desen mai colorat despre ce vrea să zică Leos Carax cu Holy Motors?
Cronica mea la Holy Motors, aici.
Mie mi-a priit filmul. O fi fin cauza erectiei aleaia din canalizare?
păi şi eu am scris de bine.