Doină de beţie

Stâlpule de telegraf
Ce mă ţii când eu sunt praf
Şi nu mă iei la perdaf
Că-mi stric viaţa cu-ăst năraf
Te iubesc că mă înduri
Nu mă iei la-njurături
Ca pizdeştile făpturi
Balauri cu şapte guri.

Stâlpuţule, spune-mi dară
Cum să merg acasă iară
Jurat-am s-ajung pe seară
Nu în dalba zilişoară.
Am muiere ca un drac
Cu gură de pitpalac
Cu suflet de-amoniac
Şi cu dinţi de vârcolac.

Mi-e şi frică că m-o lua
Calabalâc mi-o făcea
Şi pe străzi m-o arunca
C-ar lăsa-o inima.
Dar mai frică mi-e şi jale
Pe unde s-o iau agale?
Că prea mult m-am îmbătat
Şi adresa am uitat.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

9 Responses

  1. xxlweblog says:

    Cred ca ai gresit titlul, ar fi trebuit sa fie Doină de soţie.

  2. ILUZIA says:

    De-oi gasi-o iar in poarta
    O sa o intreb pe data
    Cu ochi tulburi de strigoi:
    “De ce stai pe maturoi
    Si la mine te holbezi?”
    Faci curat sau decolezi?

  3. pederanger says:

    Și mă jur pe stâlpu meu,
    Nu mai beu, și nu mai beu…

  4. vbmvbn says:

    Zi-le, Loredana!

  5. pederanger says:

    Am uitat să zic: miștoacă balada! Congratulațiuni!
    Ia tojâi baladistu!

  6. ralucahippie says:

    O rubedienie; omu’ simpatic si jovial, da’ cam bun consumator…
    Se abtiguieste el zdravan intr-o seara si fix ca in poezioara, uita adresa. Si o suna pe nevasta-sa, ca hac… d’raga… hac… ia-ma si pe mine de la… hac… ca’ciuma.
    Nevasta-sa: “Bun, hai ca te iau; unde esti?”
    El: Pai… hac… nu’stiu.
    Aia oftand adanc: “Uita-te in jur; ce vezi”?
    “Hac… vad… hac… vad lumini”

Ştiu că ai ceva de spus.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading