M-a însoţit întotdeauna reputaţia de Jigodia Necruţătoare A Internetului. Chestiune care e în linii mari corectă. Dacă văd pe undeva un dram de prostie, impostură, aroganţă sau nesimţire, e plăcerea mea să evidenţiez asta şi să-l umilesc pe făptaş până urcă la volan şi pleacă pe DN 1, cu mesaj de adio pe Facebook.
Dincolo de asta, am avut întotdeauna două tipuri de discurs. Unul îi viza pe acei adversari care, dincolo de faptul că întreţineau un conflict cu mine, erau nişte gunoaie umane. Adică nişte oameni deopotrivă proşti şi răi, rebuturi certe în procesul evoluţiei umane, specimene care ar face cel mai mare bine omenirii dacă ar pleca pe DN1, cu condiţia să dea într-un parapet, nu în oameni cumsecade. Da, e frumos să admiţi că eşti un rebut. Da, faptul că te sinucizi în aceste circumstanţe înseamnă că rectifici o greşeală a lui Dumnezeu. Chiar recomand călduros sinuciderea multor specimene care la întrebarea: “Îi face cuiva vreun bine existenţa mea pe pământ?” ar răspunde cu “Nu, dar rău, multora!”
Al doilea tip de discurs îi viza pe aceia care întreţineau un conflict cu mine, în schimb aveau nişte calităţi certe, vizibile din avion şi imposibil de negat. Pe ăştia nu mi-aş permite să-i fac troacă de porci cu aceeaşi dexteritate cu care fac troacă de porci scursurile inutile, pentru simplul fapt că am şi eu o coloană vertebrală. Una e să spui: “X MI-A FĂCUT / A fĂCUT ALTORA faptele cutare, cutare şi cutare” şi alta e să negi complet calităţile lui X.
Bun. Pe mine mă înspăimântă teribil genul de individ care nu reuşeşte să facă acest tip de diferenţiere. Care face exact aceleaşi spume la gură şi în cazul unui tomberon uman, şi în cazul unui om cu calităţi cu care are un conflict. Mă înspăimântă pentru că, subit, pun sub semnul întrebării onestitatea acestui gen de persoană. Şi nu doar onestitatea. Aptitudinea de a evalua corect. Inteligenţa, până la urmă.
Şi, nu, nu predic generozitatea faţă de duşmani. Mi se pare o ipocrizie. Generozitate mai calpă şi mai forţată decât a adepţilor întoarcerii celuilalt obraz n-am văzut niciodată. Cred cu tărie în folosirea cravaşei, a biciului şi a butt plugului – nemaivorbind de celebra pulă de negru – în momentele când situaţia e de aşa natură.
Predic pur şi simplu importanţa – fundamentală – a unui simţ corect al proporţiilor. Util în primul rând pentru propria armonie interioară.
Am eu o vorba: unii nu-s buni decat sa faci sapun din ei.
😀
Sa-nteleg ca exista 2 tipuri de dusmani:cu valoare si fara.Si mai esti si tu, bineinteles. E o interesanta inpartire a lumii si releva o proportie cel putin interesanta:))))))
există două tipuri de adversari pentru oricine, nu pentru mine. oricine are aceste două categorii şi tema postului e cum se raportează omul (eu sau oricine) faţă de ei.
dar hai să facem aşa. nu simt nevoia să mă justific ţie, nici să pierd timp explicând chestii deja clare în text. dacă crezi că pe viitor poţi citi textele fără să le răstălmăceşti, comentează la mine. dacă nu, dă x din colţ definitiv.
Mie unul imi e mai frica de faptul ca as putea merge pe DN 1 in celalalt sens. Acolo chiar nu ar conta daca ai parte de un prost,impostor,arogant sau o inteligenta ascutita cu care sa te izbesti. Nu ar conta nici daca eu sunt cumsecade sau nu. Oricum nu as mai putea sa-l umilesc/urechez in vreun fel. Si mai frica imi este de faptul ca ar putea fi cineva drag mie in postura asta. Chiar ma gandeam privind la stiri cum as putea reactiona la auzul unei astfel de vesti.
Nu inteleg cum tot creste ura asta intre oameni fie ea din prostie sau din inteligenta. De ce nu putem trece linistiti in contrasens unii pe langa altii, cu atat mai mult cu cat ne deplasam in sensuri diferite?! De ce trebuie sa tragem brusc de volan, fie ca avem dreptate sau nu, fie ca avem motive sau nu, fie ca avem un “BMW X3” sau o amarata de “Dacie Logan” care functioneaza pe GPL (gandire proasta si libidinoasa) ?!
eu trec fără probleme pe lângă oricine.
dar am o mare problemă cu ăia care nu pot trece fără probleme pe lângă mine. şi vreau ca ei să nu mai existe.
La cat talent ai si la cat de intens ataci, mai ca-mi vine sa ma cert cu tine zilnic… doar pentru pervertita si blanda placere a cuvintelor perfect imbinate.
nu, că am politica economisirii timpului. în ultima vreme dau block direct.
Pacat ca tipul cu pricina nu a stiut sa faca diferenta dintre propria mizerie si mizeria pe care a bagat- o altora pe gat.
Un om care se sinucide ucigând pe alţii ar trebui să ajungă, urgent, în Cercul 7 al Infernului Dantesc.
Cel mai mult mi-a placut: “Cred cu tărie în folosirea cravaşei…” 😀