Aceste clişee ne dor: “A avut o viaţă grea”

Quality: 2nd Generation. Programme Name: A TEAM - Mr T as B.A Baracus For further information: please contact The UK Gold Press Office on 020 7299 5000

Periodic, luăm o afirmaţie pe care o fac frecvent mulţi oameni din jurul nostru şi care se perpetuează cu tupeu, împotriva oricărei logici şi a oricărui adevăr. Şi o facem franjuri, pentru că în general aceste clişee stau în calea propăşirii binelui în lume.

O prietenă a mea e în plin divorţ. Dar nu se vede pe ea. Radiază de fericire, pare că a renăscut, o poftă de viaţă interminabilă îi străluceşte în ochi şi glumeşte irezistibil.
Aflu că idiotul pe care l-a părăsit recent avea program zilnic de insulte şi umilinţe la adresa ei, din urâtă şi proastă n-o scotea, îi aresta salariul din portofel şi o muncea gratis la firma lui. Şi totuşi, ea a îndurat acest abuz mai mulţi ani. Scuza? “A avut o viaţă grea şi de aceea se poartă aşa.”
O altă fată şi-a pus obrazul pentru o jigodie de femeie, când a fost vorba ca aceasta să fie concediată. La câteva luni, în mod misterios, apele s-au îmbâcsit în aşa fel încât i s-a pus ei în vedere să accepte o micşorare semnificativă de salariu. Din punct de vedere al carierei, fata a decis corect, şi anume “Daţi-vă-n pula mea, că nu m-aţi cumpărat pe piaţa de sclavi.” Uman, e încă prietenă cu boarfa odioasă. Scuza? “A avut o viaţă grea şi de aceea se poartă aşa.”
“E atât de singură…” Şi nu te gândeşti că e singură tocmai pentru că e un caracter toxic şi n-o suportă nimeni? “Păi, da, dar a avut o viaţă grea.”

Cunosc oameni care au avut vieţi cu adevărat grele. Oameni care s-au zbătut într-o sărăcie cumplită şi au mâncat pâine cu muştar ani în şir. Tocmai că înţeleg sărăcia. Dau şi cămaşa de pe ei când văd nenorocire.
Oameni abuzaţi de părinţi, trataţi ca proprietăţi lipsite de creier şi sensibilitate, “eu te-am făcut, eu te omor”. Sunt părinţi minunaţi pentru copiii lor, tocmai pentru că au trăit pe pielea lor abuzul şi ştiu cum este.
Cunosc oameni care au funcţii de responsabilitate uriaşă, fiecare decizie a lor influenţează destine de oameni, şi stresul e pe măsură. Sunt oamenii cu zero accese de şefie, tocmai pentru că înţeleg cât e de greu să fii într-o poziţie de forţă.

Dacă o viaţă grea are vreun efect asupra unui om, este exact ăsta: îi deschide ochii, îl face să vadă mai nuanţat lucrurile şi să renunţe la etichetările de tip alb şi negru.
Varianta corectă e: “Uite-l pe X, e milionar şi în loc să bage cocaină în Ibiza, susţine un orfelinat şi un centru de cercetare a cancerului.” “Da, pentru că a avut o viaţă grea şi ştie cât de important e pentru oameni în suferinţă să primească susţinere.”
“Uite-l pe Y, cu câtă iubire îşi înconjoară soţia, deşi nu e miss univers.” “Da, pentru că a avut o viaţă grea şi ştie să aprecieze o femeie bună şi iubitoare.”
O repet: dacă viaţa grea are vreun efect asupra unui om, e exact acesta: îi deschide ochii şi mintea. Îl face să înţeleagă situaţii de viaţă, să ajute real şi să pună un umăr pentru cei care o merită.

De aceea mă enervez crunt pe oamenii naivi, care perpetuează mitul vieţii grele ca justificare pentru răutate şi prostie. Răutatea şi prostia sunt native. Ar fi fost acolo chiar dacă ipochimenul ar fi fost crescut în puf şi hrănit cu ambrozie şi nectar de nimfe nude toată viaţa lui. Răutatea şi prostia nu sunt scuzabile niciodată. Abuzul nu e scuzabil niciodată. Singura favoare pe care poţi să ţi-o faci ţie însuţi sau însăţi e să-l tragi la răspundere pe odios / odioasă şi să-i arăţi că eşti perfect conştient de ceea ce face.

Un om bun în viaţa ta e un om căruia nu e nevoie să-i găseşti scuze şi pretexte pentru modul în care te tratează. Se comportă frumos şi galant pentru că ăsta e felul lui de a fi şi nu are pretenţia că-ţi face o favoare cu asta. Îţi respectă nu-urile şi nu stă să forţeze bovin nota. Poţi face parteneriat cu el şi are grijă să ieşi şi tu în câştig, nu doar el. Şi desigur, unui om bun îi oferi şi tu toate lucrurile astea, pentru că merită.

Un bărbat bun caută să te încurajeze şi să te susţină să te dezvolţi, nu caută să-ţi dea în cap şi să te fărâmiţeze. Te tratează ca pe o persoană valoroasă pentru că dacă n-ai fi, nu şi-ar pierde timpul cu tine. N-aţi găsit un bărbat bun? Respectaţi-vă pe voi însevă îndeajuns încât să nu mai faceţi compromisuri cu toţi idioţii. Dar dacă nimeriţi un om adevărat, trataţi-l cum merită şi cum aţi vrea şi voi să fiţi tratate.

O prietenă bună e discretă, respectuoasă, afectuoasă, şi ce e mai important, poţi vorbi orice cu ea. Te susţine în momentele tale proaste şi o susţii în momentele ei proaste. Ştii că nu te va judeca niciodată cu ochelari de cal, dar îţi va atrage atenţia când o iei pe arătură, şi o va face pentru binele tău. Şi acelaşi lucru îl faci şi tu pentru ea. Nici o prietenă nu are justificare în a fi abuzivă, nesimţită, insistentă aiurea sau trădătoare în faptul că a avut o viaţă grea. E strict chestiune de caracter.

Într-o relaţie cu un om bun, fie ea de iubire, prietenie, colegialitate sau chiar şi sex fără obligaţii, te simţi confortabil, apreciat, iubit, înţeles. Dacă nu te simţi aşa, nu ai de ce să mimezi că te simţi, nu ai de ce să te minţi pe tine şi pe alţii şi nu ai de ce să tragi inutil de fiinţă cu pretexte stupide.

Ai o singură viaţă, şi e o chestiune de alegeri înţelepte să ţi-o faci frumoasă şi împlinită. Iar una dintre aceste alegeri e să ţii elementele toxice departe. “Dar eu te umilesc că-ţi vreau binele!” Nu există aşa ceva. Într-un fel te ceartă un om care-ţi vrea binele şi în cu totul alt fel un om care caută să te demoleze şi să te minimalizeze. Identificaţi diferenţele şi înconjuraţi-vă de oameni, nu de simulacre.

Şi atunci o să aibă jigodiile cu adevărat o viaţă grea. Când o să-i evite toată lumea de la mare distanţă.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

8 Responses

  1. Păi dacă e o chestiune de alegeri înţelepte în viaţă, a opune “scârboşii care zic că au avut o viaţă grea” unora care sunt “buni, respectuoşi, caută să te încurajeze şi să te susţină să te dezvolţi” (altă colecţie de clişee… 🙁 ) e o treabă foarte lipsită de înţelepciune. Ca în bancul cu Cei Trei Candidaţi.

    Oamenii care au trecut prin ciur şi prin furci (şi care sunt şi conservatori de felul lor) ar zice că un scârbos care te umileşte şi caută să te demoleze e răul cel mai mic, ba chiar uneori e sincer când îţi vrea binele. Adevăratul pericol, pentru ei, e opusul: tipul care te susţine în momentele tale proaste, vrea să se distreze împreună cu tine în momentele bune, vrea să te ajute… dar nu are niciun fel de standarde. Nu e capabil să înţeleagă diferenţa dintre “a răspunde la o provocare cu un pumn” şi “a răspunde la o provocare cu mitraliera în stradă”.

    După cum îi învăţa tot bancul cu Cei Trei Candidaţi 😀

    • Lorena Lupu says:

      păpuşel deştept foc, binele nu se vrea niciodată demolând. binele se vrea construind. dar dacă pe tine toţi oamenii care şi-au şters pula de faţa ta te-au convins că au făcut-o spre binele tău, nu mă lăsa să te conving de contrariu.

  2. Nici nu trebuie. Doar că, din punctul de vedere al tipilor conservatori (printre care penticostalul îşi dă mâna cu comunistul şi ortodoxul cu islamistul), trebuia să te gândeşti foarte bine cu cine votezi dintre Cei Trei Candidaţi.

    • Lorena Lupu says:

      Acum o să îmi şi iau un banc drept înţelepciune de bază în viaţă, ce să zic. :)))

    • Lorena Lupu says:

      Cel mai tare mi-a plăcut disperarea cu care ai sărit să mă convingi că omul care vrea să te ajute şi te susţine n-are standarde. E reflexul care justifică 90% din relaţiile abuzive ale universului. “Sigur dacă cineva e bun cu tine o face pentru că e prost şi lipsit de valoare”. 😀

  3. ada says:

    cand spui ca rautatea este nativa il absolvi pe individ de responsabilizare. rautatea este finalitatea unui lung proces cumulativ, nu este niciodata nativa. depinde de omul in cuza insa sa-si depaseasca aceasta tara.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger