Aceste clişee ne dor: “Vai, te eclipsează”

Ieri, am recitat şi linkuit acest poem minunat al lui Radu Vancu. Da, îl mai embeduiesc o dată, pentru că îmi place textul şi îmi place şi cum l-am interpretat.

Iar în comentariile de Facebook s-a strecurat următoarea oligofreneală:

“Vezi că modul în care bei eclipsează textul”.

Oligofreneala în sine e profund neinteresantă, drept care am uşuit-o instant, cu autorul ei cu tot. Acţiunea de a bea, în acest video, completează şi dă dimensiune fizică textului. Cred că autorul l-a scris bând. Se vede din fluiditatea ideilor. Alcoolul e zeul acestui text. Să spui că zeul îşi eclipsează rugăciunile e ca şi cum ai spune că acţiunea de a da cu mopul a menajerei mele eclipsează curăţenia de după. Adică retardare autentică. Complet ignorabilă. În fond, când te saturi de imbecilităţile pe care le emană un om, poţi oricând să-l izgoneşti, deci nu e nimic grav.

În schimb, faptul că mulţi oameni pot gândi aşa: acţiunea x “eclipsează acţiunea y”, “omul x eclipsează omul y”, “gigel mă eclipsează şi atunci hai să-l sap pe la spate, chit că nu mi-a greşit niciodată cu nimic” mi se pare ceva absolut terifiant şi, prin urmare, demn de tratat într-un articol. Mi se pare sursa tuturor relelor din univers. A relelor izvorâte din neputinţă şi din iluzia propriei slăbiciuni.

Sincer, cu mâna pe inimă vă spun: nu m-am temut în viaţa mea de “eclipsa” nimănui. Şi nici voi nu ar trebui să vă temeţi. Dacă vă identificaţi domeniul în care excelaţi, lucrurile care vă aduc bucurie, profesia din care derivaţi satisfacţie, problema “mamă, mă eclipsează x sau y” dispare fără urme.

Întotdeauna, când am întâlnit oameni mai buni, mai experimentaţi sau mai talentaţi decât mine, modul în care mi-am pus problema a fost: “Cum pot învăţa de la X? / Cum pot profita de prezenţa lui X în viaţa mea? / Cum pot face echipă bună şi creativă cu X?”

Energiile care se îmbină armonios nu se eclipsează. Energiile care se îmbină armonios cresc frumos împreună şi devin mai mult decât energia fiecărui combatant în parte. Energiile care se îmbină armonios nasc plus de valoare.

Şi în general, când lucrezi, să zicem, cu un partener pe scenă: poţi alege să-l subminezi sau poţi alege să-l ridici. Dacă-l subminezi, subminezi scena însăşi. Dacă-l ridici, te ridici şi pe tine o dată cu el.
E valabil şi pentru relaţii amoroase. Ridică un om în respectul lui de sine şi te ridici. Macină un om în respectul lui de sine şi vei decădea cu el.

Dacă toţi am avea o mentalitate de “cum să creştem împreună” şi nu “cum să strălucesc eu pe contul muncii lui x”, şi “dacă inteligenţa lui x mă eclipsează”, viaţa ar fi mai frumoasă şi mai dreaptă. Dacă nu ne-am teme de potenţialul şi forţa altor oameni, am putea coopera minunat.

Iar teama de eclipsă e strict pentru oameni cu pula mică. Sau cu mentalitatea mică. Oameni care sunt eclipsaţi şi de stâlpul de telegraf. Pentru că unul singur din ei doi are verticalitate.

——————————————————————————————————————

Dacă simţi nevoia să-mi trimiţi mesaje private cu cât de mult de amuz şi ce mişto sunt:

Donaţie unică:





Donaţie recurentă:


Te sustin luna de luna
Loc de mesaje




Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. George says:

    nu stiu altii cum sunt, sau ce fac, da’ eu de azi nu mai beau. :))

  2. Lorena Lupu says:

    Sper că nu din cauza mea.

  3. Mishuk says:

    îmi sporești curiozitatea 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger