Ce să faci dacă soţul tău te bate?

Din păcate, creştinii ortodocşi au cedat în faţa presiunii păgâne şi au dat jos articolul “Ce să faci dacă soţul tău te bate” de pe site şi au lăsat mii de creştine în negura dezorientării. Foarte rău, e semn că Satana le-a ştrecurat şarpele îndoielii în suflete, să ofere un măr damnat Evei lor lăuntrice. Drept care, noi, Trollywood, ca un indicator al dreptei cărări în această lume plină de serpentine, dorim să oferim emetiralul de rigoare celor cu rău de maşină. OK, am cam sărit calul cu metaforele, dar noi, creştinii, avem un buzunar de figuri de stil din care pescuim mereu câte una, spre bucuria celor pe care căutăm cu tot dinadinsul să ni-i îndesăm sub patrafir.
Deci: ce faci dacă soţul tău te bate?

A) O bună creştină se pregăteşte corespunzător pentru bătaia maritală, care se ştie, e dreptul stăpânului tău deţinător. Asta înseamnă că te înarmezi cu coada măturii, cu ţeava aspiratorului sau cu ce mai nimereşti în gospodărie şi începi tu să te baţi singură, cam cu o jumătate de oră înainte de ora lui obişnuită de venire, să te găsească gata încălzită.
N-are oră obişnuită de venire? Te baţi toată ziua, just in case.

B) O bună creştină întoarce şi celălalt obraz. Dacă obrajii de sus sunt deja de nerecunoscut, îi poate întoarce şi pe cei de jos. Important e să existe un obraz întors spre deţinătorul tău cu acte, sau, dacă tu eşti oiţa Domnului, oierul tău. Şi e important să fie mereu celălalt.

C) O bună creştină cere bătaie chiar şi în zilele în care oierul ei se întoarce aparent împăcat cu sine şi cu lumea. O soluţie e să nu-i pui, în mod deliberat, destulă sare-n ciorbă. Spre deosebire de păgân care nimereşte şi singur solniţa, creştinul va simţi, just, că absenţa sării din ciorbă e un semn divin că a sosit ora ritualului bătăii. Dacă n-ai aghiazmă să iei în gură, ia din ciorba nesărată. În fond, ea e calea ta spre mântuire.

D) Să nu preacafteşti cu bărbatul altei femei.
Singurul bărbat care are voie să te bată e deţinătorul tău cu cadastru şi întabulare.
Chit că ţie ţi-ar place să te bată şi poştaşul, şi instalatorul, şi mai presus de toate, electricianul – ai auzit de la vecină-ta păgână Saveta că ăsta bate cu un drug infinit – ar fi crunt să vină Gicu acasă şi să identifice pe faţa ta forma altui pumn decât a lui.
E meteahna preacaftirii şi nu e plăcută ochiului lui Dumnezeu. Dacă te bat prea mulţi, te bate şi Dumnezeu. Din inerţie.

E) O femeie nebătută e o femeie care trăieşte degeaba.

Adevărul e că prima dată a durut. Familia ta a plimbat cearşaful prin toată comunitatea de fraţi preacucernici să se laude că e prima bătaie la care ai sângerat. Altminteri, taică-tu te bătea doar cu furtunul şi se ştie că furtunul nu găureşte pielea.
Acum însă o zi fără bătaie e ca o duminică fără îngenunchere. E o zi pustie, bântuită de plictiseală şi de îndoieli. “Aoleu, nu! Dacă nu mă mai bate? Dacă, Doamne feri, îmi creşte şi mie chestia aia păcătoasă numită demnitate? Nuuu. Gicule, uite o bâtă. Vrei te rog să-i arăţi muierii tale că încă o crezi oiţa Domnului şi că vrei s-o dezlânezi în adevăratul sens al cuvântului? Mulţumesc anticipat.”

———-