Am scăpat cu viaţă

De azi, sunt un om oficial sănătos. (Desigur, nu am zis nimic de la gât în sus.)

Gata cu febra, gata cu frisoanele, gata cu ameţelile şi stările de rău. Am înviat.

Am şi ieşit din casă, în sfârşit. L-am vizitat pe bunul meu prieten Samoilă – acelaşi amic grijuliu dintotdeauna, avea cafeaua şi mierea pregătite pentru tradiţionalul “iepuroi vienez” – adică un mix de cafea şi miere de stă linguriţa ca sabia cotropitoare a lui Baiazid Fulgerul, spre deosebire de “iepuraş” – honey bunny, care e soft, silky şi nebăubil.
UPDATE: Apoi a urmat o partidă violentă de sex. Între căţeluşa Lea şi papucii sub formă de căţei albaştri. cu urechi lungi pe care îi purta maestrul Samoilă. Unde căţeluşa era deasupra, şi futea violent, apăsat şi cu poftă. Şi cu o limbă de un cot.

În timp ce am bolit, am tradus o “time machine story” pentru viitoarea revistă SF a lui HNU. Şi am pus o vecină să îmi cumpere “Femeia” de ianuarie. Oh, da. I love it when I’m treated this way.

Pentru că poţi fi tu autoru’ lu’ peşte, şi să borăşti mărgăritare din tastatură – dacă sunt paginate naşpa, dacă nu ţi se respectă alineatele şi dacă se mai şi ilustrează prost – iese fix un căcăţel în vârf de băţ. În schimb, o ilustraţie în ton cu tine şi atenţia la redactare make a world of difference. Red. şef. Luana Mureşan rulzzzz! Exemplul perfect de om care sfinţeşte locul.

Ah, şi o discuţie haioasă între copilaşi, în metrou:
-Ce e ăla străbunic?
-Bunicul bunicului. Ba nu, tatăl bunicului. Sau bunicul tatălui?
-Păi atunci ăla nu ţi-era străbunic băăăăi, ţi-era străunchi.
-Nu există aşa ceva!
-Dar era fratele tatălui bunicului tău. Şi fratele tatălui e unchi.
-Dar nu era fratele tatălui meu, ci fratele tatălui bunicului!! Deci era străbunic, prostuleee.
-Ba era străunchi.
-Nu există aşa ceva, nu auuuuzi?
-Auzi da’ lui îi plăcea de tine?
-Ăăă…
-Nu-i plăcea de tine! Şi atunci de ce ai plâns la ore după el?
-Am plâns numa-n pauză, prostuleee!
-Dar ai plâns mult.
-Da, am făcut băltoacă. A venit tanti de servici să şteargă.
-Dacă nu îi plăcea de tine, de ce ai plâns după el?
-Pentru că a murit şi a fost înmormântare, prostuleee! Ştii că şi tu poţi să mori şi să ai înmormântare?
Pauză de gândire.

—-

Iar eu am scăpat cu viaţă, da?