Zilele trecute, toţi am privit cu silă şi groază o filmare dintr-o localitate de munte, unde o matahală de interlop bătea o salvamontistă firavă, sub privirea nepăsătoare a unui jandarm care bea la masa interlopului.
Tânăra jurnalistă la Vocea Străzii, Anamaria Sanda, cea care a publicat povestea acestei cârdăşii între interlopi şi forţele de ordine în defavoarea plătitorului de impozit care-i întreţine pe ambii a devenit eroul tuturor oamenilor de bine pentru că, preţ de o clipă, ne-a redat încrederea în presă ca a patra putere în stat.
Dar, în prezent, Anamaria Sanda e ţinta unui bullying continuu, care îi consumă inutil resursele. Despre ce e vorba? Veţi afla în interviul de mai jos.
Cum ai descoperit povestea, devenită între timp virală, a lui Sorin Palesică, interlopul din Straja, şi a tinerei bătute de el?
Anamaria Sanda: Sâmbătă seara, după ce imaginile fuseseră predate la poliție, le-am primit de la colegii soțului meu, el fiind salvator montan.
Nu aveau încredere în ancheta poliţiei?
Anamaria Sanda: Le-am primit noi fiindcă exista teama că ar putea fi mușamalizat cazul, cum s-a mai întâmplat în alte cazuri. Ei știau că noi avem pârghiile necesare pentru ca acest caz să ajungă cât mai departe. Să nu se oprească lucrurile. Puteam da mai departe televiziunilor naționale și colegilor din presa locală și județeană.
Spune-mi câteva cazuri de muşamalizare, dacă poţi şi vrei.
Anamaria Sanda: Unul ar fi la Uricani, pe vremea când comandant era tot Dănuț Mocanu, cel care acum e la Lupeni. Un individ și-a amenințat soția cu moartea de mai multe ori, ba chiar i-a dat și foc. Nimeni nu a luat nicio măsură. Știi când s-a luat? După ce biata femeie a fost ucisă cu sălbăticie de bărbat, în fața copilului de șapte ani. La Straja, anul trecut, un bărbat a fost bătut chiar de un polițist de la Lupeni (comandant tot Dănuț Mocanu). La finalul unei săptămâni agitate am aflat, cu stupoare, că de vină eram eu, fiindcă voiam să-i fac omului dreptate. Ar mai fi cazuri ale unor polițiști care i-au bătut pe oameni pe stradă ori în sediul poliției și nimeni nu a pățit niciodată nimic. S-a scris despre toate astea în ziarele noastre și, totuși, s-a așternut uitarea.
Aşadar, tu ai o reputaţie de Toma Alimoş local, pentru că ai încercat de câteva ori să aperi cetăţeanul normal de abuzurile celor plătiţi să-i ofere siguranţă şi protecţie, din câte văd.
Anamaria Sanda: Depinde. Unii spun că da, încerc să fac dreptate, alții că sunt ”grav bolnavă mintal” și ”mă bag unde nu trebuie”
Cum au evoluat lucrurile, după ce ai scris despre Palesică şi ai pus filmarea pe net?
Anamaria Sanda: Filmarea a avut un impact incredibil, poate și datorită faptului că am insistat să arătăm, cu săgeți, cine cu ce se ocupă. Din punctul meu de vedere, era important de arătat că la masă cu Palesică se afla un jandarm montan, care fuma și bea liniștit. De ce? Întrucât la nivelul județului Hunedoara există un protocol de colaborare între jandarmii montani și salvamontiști. Ei merg împreună la acțiunile de salvare și căutare, deci acel jandarm putea merge la o intervenție cu Miruna sau cu tatăl ei, care este și el salvator montan și unul dintre cei mai buni alpiniști ai României. Cum poți să stai atunci impasibil când colega ta e bătută măr?
Şi care a fost explicaţia jandarmului? de ce a stat impasibil?
Anamaria Sanda: El nu a explicat nimic. Jandarmii nu au voie să vorbească despre cazuri. Doar purtătorul de cuvânt o poate face, care a insistat că nu a stat, pur și simplu, ci i-a acordat primul ajutor. Se vede clar pe filmare cine, cât și cum a reacționat.
Poate şi filmarea e grav bolnavă mintal. :))
Anamaria Sanda: :))) Se poate. Ori nu știu eu să interpretez lucrurile.
Între timp, tu ai ajuns ţinta unei hărţuiri absolut aberante. Când a început?
Anamaria Sanda: Imediat după ce au fost difuzate imaginile pe posturile naționale. Dar colegii mei s-au legat de faptul că am dat un interviu pentru Evenimentul Zilei în care am spus că, legat de cazul Palesică, pot afirma că ”Valea Jiului este un fel de Vestul Sălbatic”. Propoziția asta se pare că i-a deranjat cel mai tare pe colegii mei. Și atunci au apărut articole că sunt ”o iresponsabilă” care-i fugărește pe turiștii din Straja și nu am grijă de interesul Văii Jiului, precum și statusuri ale lor de pe Facebook.
Palesică a încercat să te contacteze – ameninţe la rându-i?
Anamaria Sanda: Nu. Dar prieteni de-ai lui mi-au transmis mesaje prin alții. Însă nu le bag în seamă. Știi, câinele care latră nu mușcă. Dixie al meu, de exemplu, latră după fiecare om pe care-l întâlnește în cale. Dar nu a mușcat pe nimeni, niciodată. Eu nu iau în serios amenințările de pe Facebook. Am luat în serios doar jignirile colegilor, fiindcă suntem o comunitate mică și avem cam aceiași oameni care ne citesc. Nu mi se pare normal ca ei să fie 10, să mă terfelească, iar eu să nu reacționez. Că o fac într-un grup al lor, în discuțiile cu alții, e altceva. Dar nu public și mai ales fără să mă suni să mă întrebi ce am vrut, de fapt, să spun. Mai mult, oricine, la un moment dat în viața lui, a făcut o afirmație care nu e în regulă. Ce facem? Îi împușcăm pe toți?
Facebook s-a coalizat în mare parte să te apere de colegii tăi. Cum au reacţionat numiţii colegi?
Anamaria Sanda: Culmea, tot eu sunt de vină! Ei susțin că eu încerc să mă victimizez și să îmi fac imagine pe spinarea lor. Adică tu începi un război, eu mă apăr (după ce am așteptat două zile să se potolească, timp în care au escaladat lucrurile) și tot eu sunt de vină. Unul singur m-a sunat să îmi spună că, de fapt, tot ce s-a întâmplat a fost o glumă. Trist este că în toată ecuația asta s-a băgat și o prietenă, sau, mă rog, o persoană pe care o credeam prietenă. Eu am lucrat de-a lungul anilor cu toți oamenii aceștia. Nu era mai normal să îmi dea un telefon și să mă întrebe ”Tâmpito, ce ai vrut să spui cu aia?”.
Nu crezi că la mijloc e şi o oarecare doză de invidie profesională, pentru că tu ai obţinut nişte ratinguri care nu le sunt accesibile?
Anamaria Sanda: Nu știu ce să zic. E posibil. Însă, așa cum am scris în editorialul meu, azi am fost eu, mâine sunt ei. Ei știu că eu nu sunt ziarist de eveniment, eu sunt mai bună pe partea de anchete, reportaje, interviuri. Nici eu nu m-am așteptat să am un feedback atât de bun.
Din câte am înţeles, unul te-a ameninţat inclusiv că te dă în judecată. Pe ce capete de acuzaţie?
Anamaria Sanda: Da, așa le-a spus celor care au scris, de la Evenimentul Zilei. Pe mine încă nu m-a sunat nimeni. Aștept și eu să văd care sunt acuzațiile și dacă totul se va concretiza într-o acțiune în instanță. Pentru că am și eu dovezi, la rândul meu, care arată cum sunt terfelită.
Ce daune ai cere, în ipoteticul caz în care aţi ajunge la “trebunar”?
Anamaria Sanda: Încă nu m-am gândit la asta. Sincer, mi se pare o nebunie și o prostie tot ce se întâmplă. Am pierdut o săptămână din viața mea cu prostii.
Din punctul tău de vedere, care e cea mai oribilă jignire care ţi s-a adus?
Anamaria Sanda: Cea că sunt ”grav bolnavă cu capul”. Pentru asta mă gândesc că trebuie să ai niște dovezi, să fii medic, să arăți că așa este, că eu sunt un om care ar trebui închis într-un ospiciu. M-a mai enervat și partea în care se susține că eu ”defăimez” Valea Jiului, în condițiile în care eu promovez zona asta de ani întregi, aduc turiști, organizăm tot felul de evenimente și activități de aventură. Nu subiectul cu Palesică a fost umflat, ci disputa asta de după, în care induci oamenilor ideea că din cauza mea nu mai vin turiști în Straja. Uite, am fost acolo sâmbătă și erau vreo 2000 de oameni în stațiune. La Paris au fost atentatele; asta înseamnă că nu mai merg oamenii acolo? În Himalaya, în timpul ascensiunii, sunt morții pe potecă, înghețați. Treci pe lângă ei și speri să nu intri în rândul lor. Asta înseamnă că nu mai merg oamenii acolo?
Și mai sunt niște mesaje care nu pot fi reproduse public. Eu le am salvate, just in case.
Cum rezişti în faţa acestui gen de bullying profesional? Ce anume îţi dă putere?
Anamaria Sanda: Trebuie să recunosc că întreaga săptămână am fost cam praf, psihic vorbind. Am citit și recitit mesajele alea de zeci de ori. Nu am înțeles atitudinea, mai ales că, așa cum spuneam mai devreme, noi am lucrat împreună. Când nu mi-a convenit ceva, am plecat. La mine e simplu, așa se rezolvă lucrurile, după care ne vedem fiecare de viața și treburile lui. După care mi-am dat seama că eu nu pot schimba ceea ce s-a întâmplat, am aflat cu cine defilez, cine îmi e prieten, cine îmi e dușman. Și mai am în spate o redacție formată din oameni tineri și frumoși. Dacă eu sunt varză, cum aș mai putea fi liderul lor? În plus, am de scris despre atâtea subiecte, încât prostiile din ultima săptămână pălesc.
Lorena, Anamaria merită pusă la zid. Și cred că trebuie să auzi și versiunea celorlalți înainte să tragi o concluzie. Poate nu știai, dar Palesică e un obiectiv turistic. Ba nu, Palesică este însuși Turismul. Dacă Anamaria s-ar fi informat, ca un adevărat reporter și nu ca o viperă aflată în solda ocultei mondiale, ar fi aflat cu siguranță de Colosul din Straja, Uriașul cel Bun, protectorul Văii Jiului, ultimul din seminția lui. În nopțile fără lună, îi cresc aripi, se face mic de tot, cam cît un colibri cu cioc încovoiat și ceafă micuță, și pătrunde pe gaura cheii în locuințele pensionarilor din Straja. Unde, folosindu-se de o magie străveche, cunoscută doar de el, le umple sertarele cu medicamente, le burdușește cămările cu cele trebuincioase unui trai îndestulat, iar pe spătarele scaunelor le lasă șube groase, de lînă, care-i vor ajuta pe cei năpăstuiți să înfrunte vicisitudinile iernii. Cînd nu construiește adăposturi pentru nevoiași și nu deretică în muzeul local, Palesică veghează turiști. Chelia deosebit de strălucitoare i-a atras și porecla “Farul din Straja” și nu puțini turiști rătăciți au fost îndrumați spre cel mai apropiat adăpost/birt de către lumina călăuzitoare răspîndită de Palesică în perioadele sale de veghe.
Tocmai pentru a evita situații specifice Vestului Sălbatic, o dată pe săptămînă, Omul organizează un curs de autoapărare pentru orfanii din Valea Jiului. Fiindcă stăpînii “reporteriței”, adică oculta mondială sprijinită din umbră de către iudeo-masoneria montană, au împiedicat inițiativa câtorva localnici întreprinzători de a construi o sală de sport modernă, dotată cu podea, capră și spaliere din lemn de nuc, cursurile sunt ținute în birtul local, Taho. Deși ar fi putut obține spațiul gratuit, omul preferă să plătească chirie pentru cele două ore și jumătate de curs, tocmai pentru a sprijini economia locală. Mi-e deosebit de greu să cred că Anamaria nu știa că filmulețul răspîndit de ea pe rețelele de socializare online este, de fapt, înregistrarea unui asemenea curs, care urma a fi distribuit orfanilor (împreună cu 43 de laptopuri de ultimă generație) pentru studiu individual. Pentru că, nu-i așa, studiul artelor marțiale nu se termină la ieșirea din sală.
Un ochi de jurnalist ar fi observat că salvamontista, asistenta lui Palesică, îi face lui Sensei cu ochiul chiar înainte să atingă podeaua și zîmbește aproape imperceptibil la cameră pentru a-i asigura pe orfanii mai impresionabili că este doar o demonstrație nevinovată. Jandarmul montan, aflat acolo în calitate de consultant, îi atrage respectuos atenția maestrului că, deși eficientă în cazul unui oponent uman, tehnica lui s-ar putea să dea greș în fața unui urs, animal de pradă deosebit de dăunător, responsabil, de altfel, de aproape jumătate din cazurile de fals și uz de fals, corupție, omor și jaf armat din regiune. Neîncrezător, Palesică se deplasează afară, unde avea loc un workshop pe teme cinegetice și le cere părerea specialiștilor. Are loc o discuție aprinsă, ce-i drept, dar menținută în limitele profesionalismului, despre metodele de neutralizare manuală a unui urs recidivist, dar atît.
În plus, Anamaria Sanda este o binecunoscută practicantă a satanismului (o cunosc de pe IRC, unde socializa sub pseudonimul Belphegor75) și, nu cred că știai, dar este suspectă în cel puțin cinci cazuri de turiști dispăruți. Un apropiat al ei, nu dau nume, știe ea cine e, a declarat unui reprezentant al presei locale (nu spun cine e, dar să știi că dat dovadă de profesionalism și n-a publicat … încă … interviul, dar lucrurile se pot schimba dacă defăimarea Văii Jiului va continua) că Anamaria s-a lăudat în cadrul unui sabat ilegal că a consumat nu mai puțin de optsprezece bebeluși, și că preferă, în special, bebelușii de turist. Vocea străzii, pe naiba. Vocea unor drogați, mai degrabă. Mulțumesc pentru dreptul la replică și pentru răbdare, dar adevărul e dincolo de noi…
:))
Ma bucur ca cineva povesteste ce se intampla acolo. Am patit si eu una pe valea jiului, acum 9 ani, cand ma intorceam de la un revelion in parang. Un localnic a gasit de cuvinta sa ma depaseasca pe o ninsoare foarte abundenta intr-o intersectie in petrosani, si s-a infipt direct intr-un scuar mascat de un namete de i-a zburat botul masinii. Un altul, cu care se plimba, m-a furgarit si mi-a taiat fata ca cica i-am stricat masina aluia, desi eu nu aveam nici o avarie si nici o vina. a trebuit sa ma intorc la locul accidentului.
Soferul patit, turbulent din fire a scos un cutit la mine si m-a amenintat cu moartea. A urlat sa mergem la politie si acolo am povestit ce s-a intamplat. Lui nu i-au dat dreptate ca masina mea era intacta, iar mie mi-au zis sa ma car cand am vrut sa dau declaratie ca m-a amentitat cu moartea, chiar si in prezenta militianului de serviu. In drum spre iesire l-am vazut pe individ stand de vorba foarte prieteneste cu militianul sau ce o fi fost.
Cand m-am vazut iesit din oras am suflat in san si m-am bucurat ca am scapat cu atat.
sinistru. 🙁
E vorba de Valea Jiului, aceeasi care a furnizat “materialul uman” al mineriadelor din anii ’90. Oameni care nu gandesc prea mult inainte de a actiona, de o violenta si de o lipsa de civilizatie endemice, imbibate consecvent in alcool.
Daca nu s-ar fi facut inregistrarea aia video, totul s-ar fi incadrat in… “normal”. Iar salvamontista in cauza ar fi ajuns cel mult “victima a unui atac violent cu autori necunoscuti” in inregistrarile politiei, eventualele ei declaratii pierdute prin vreun sertar, fara a fi macar urmate de cercetari. Nimic nou, pentru mine.
Jienii & vasluienii, the rednecks of Romania.