Ar trebui o lege care să responsabilizeze tăticii

Gândul la fetiţa care a murit ieri, bătută până a încetat să respire de propria mamă, m-a bântuit toată noaptea.

Şi cum articolul de ieri conţinea ideea: „acum, mama va face pușcărie, iar tatăl va huligăni liber în continuare”, au sărit unii în sus că vaivai, pe ei nu i-a întrebat nimeni dacă vor copii.

Răspunsul la această dilemă e simplu, și anume: Ejacularea e la tine.

Femeia poate lua pastile sau nu, poate avea sterilet sau nu, dar cel puțin în dinamica actului sexual clasic în poziții de dedesubt, nu prea controlează când și unde finalizezi. Îmi amintesc, pe când aveam 20 de ani, destule povești de la prietene cu „l-am rugat să nu termine înăuntru, dar a zis că nu se poate controla, și acum ce fac?!”, și recunosc, mă enervam eu pentru ele. Chit că pentru mine răspunsul era clar: „Nu te mai f*** cu proști”. Dar cum numărul de neproști este limitat și numărul de femei care vor acțiune la așternut e mai mare decât cel de neproști, prostul trebuie responsabilizat prin factori externi. Și anume, condamnare la complicitate în cazuri ca acela de ieri.

„Dar vai, eu nu am vrut copii!”

Bitch, ai folosit protecție? Ai ejaculat pe sâni, fese, abdomen, orice zonă care nu prezintă potențial de impregnare? Dacă da, ok, nu ai vrut copii. Dar, cum spuneam, ejacularea e la tine și dacă, deliberat, fără prezervativ, ai ejaculat în vagin, PAY. THE F. UP. Toate scuzele sunt nule. Lecția aia de anatomie din a opta e gratuită, asigurată de stat. Dacă termini cu cocoșelul în păsărică neprotejat, asta duce la o sarcină, și legal, 50% din responsabilitate – DIN TOATĂ RESPONSABILITATEA – ar trebui să fie a ta.

M-am cam săturat ca în toate poveștile cu mamă singură care nu duce psihic povara să se adune lumea în secțiunea de comentarii să înjure numai mama. Corect, aia e o bestie. Dar nu e o bestie dotată cu abilitatea de a se autoreproduce.

Acum câțiva ani, a mai fost o situație cu una, foarte săracă, care nu avea curent în casă pe motiv de neplată, și lumina încăperea cu lumânări ca în evul mediu. Și când a ieșit să cumpere pâine, a început un incendiu și copiii au murit sufocați. Și acolo, mare circ cu „ăvai, proasta iresponsabilă etc.” Nici proasta aia iresponsabilă nu făcuse copiii cu știuleți de porumb. Și acolo era undeva un gigel care își continua netulburat traiul de adolescent întârziat fără responsabilități în timp ce o femeie renunța la orice libertate personală și șansă de stabilitate financiară pentru a-i crește copiii.

Taman de aceea, ar trebui asprite legile legate de pensia alimentară. Mulți nu plătesc nici de-al dracu, iar dacă femeia face plângere, trec ani lungi până se soluționează. Dar multe nu fac plângere, pentru că încă au o slăbiciune față de ei și speră să se simtă ei la un moment dat. Newsflash: dacă nu le fu*i dumnezeii, nu o vor face niciodată.

Taman de aceea, serviciile de asistență socială ar trebui să se autosesizeze în cazul mămicilor singure cu venituri mici și să-l streseze pe cetățean să nu-și uite obligațiile. Oricum, comparativ cu femeia care își petrece toată ziua cu grija copilului, ei virează o sumă lunar și, în rest, îi doare la bască. Gândul că, dacă se întâmplă vreun dezastru, fac și ei pușcărie, îi va motiva să pună osul la treabă.

Sau, măcar, să se asigure că, dacă se coțăie fără implicații cu femei de care nu sunt interesați decât la modul sportiv, nu vor lăsa o sarcină în urmă, pentru că vine asistența socială să-i frece la icre.

Din punctul meu de vedere, asta înseamnă să fii prolfer. Nu să stresezi toate amărâtele să țină sarcini de care nu sunt pregătite nici financiar, nici emoțional, și să le împingi într-un abis al neajunsurilor interminabile, până ajung ca într-o altă poveste, cu mămica disperată care a sărit de la etaj cu bebelușul în brațe, împovărată de datorii pe care nu izbutea nicicum să le acopere.

În calitate de prolifer, ar trebui să militezi pentru condițiile decente pentru ca acea viață să aibă șanse să fie una normală și echilibrată.

Bottomline: orice copil a apărut din activitatea reproductivă A DOUĂ PERSOANE. Exceptându-i, desigur, pe cei născuți din inseminări artificiale la banca de spermă, la cererea expresă a unei mămici care își asuma responsabilitatea completă. Avem nevoie de legi care să le responsabilizeze în mod egal pe ambele. Te cerți cu femeia, nu mai vrei să trăiești cu ea? TREABA TA PERSONALĂ. Dar copilul nu încetează să fie al tău și tu nu redevii în mod miraculos adolescent rebel fără obligații. PUNE OSUL LA TREABĂ.

***

Și ca fun fact: la un moment dat, mi se oploșise pe page un ins – de care știam din bârfe că are doi copii și uită pensia alimentară cu lunile – să mă frece la icre că nu-mi doresc copii. Nu ați văzut o băgare în morți de mamă mai glorioasă în viețile voastre. Păcat că în 2024 nu se mai poate, că mi-ar da Facebook o lună de silenzio stampa.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.