Acum câteva zile, scriam de cazul românilor mutaţi în Danemarca, închişi pentru şase luni în urma unui diagnostic incorect, dar eliberaţi după ce statul danez şi-a realizat greşeala, recompensaţi moral cu scuze publice şi, probabil, o sumă suficient de generoasă de bani încât să nu dea statul danez în judecată. Şi cu copilul într-o condiţie de sănătate ok, ceea ce e totuşi un amănunt important.
Puhoi de aurişti pe pagină, să înjure occidentul decadent, nordicii, progresismul, wokeismul, alea, alelalte.
Ca un răspuns divin, a survenit ieri ştirea despre clasarea cazului ortopedului Gheorghe Burnei, prin “prescrierea faptelor”.
Cazul Gheorghe Burnei a fost prezentat pe larg de Casa Jurnalistului, cu nenumărate detalii, iar articolul lor se găseşte cu google. Suferind de sindromul biciul lui Dumnezeu, acest Mengele român experimenta proceduri riscante, periculoase şi neconfirmate de practica medicală pe copii nevinovaţi; în loc să-i vindece, i-a lăsat pe mulţi cu infirmităţi grave pe viaţă şi infecţii suplimentare.
Procurorii au tărăgănat în mod nejustificat cazul din 2017 şi până în 2023, iar acum două zile l-au clasat pentru “prescrierea faptelor”. Deşi efectul faptelor nu dispare. Copiii masacraţi de el se confruntă în continuare cu efectele dezastruoase ale practicii lui, criticate de părinţi şi de confraţi aflaţi în afara sferei lui de influenţă.
Pe cine favorizează clasarea cazului?
Nu doar pe Burnei.
Burnei e medic într-un spital de stat; un verdict care-l găseşte vinovat de mutilarea a nenumăraţi pacienţi implică despăgubiri de sute de mii de euro care ar afecta bugetul de stat. Sute de mii de euro pe care statul român nu are nici un chef să-i plătească.
Asta e diferenţa între progresismul wokeist şi desfrânat şi dulcele neam românesc.
Dacă printre cititorii mei se află persoane afectate direct de experimentele lui Burnei, mă ofer să le găzduiesc poveştile.
***
Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.
Creezi aici o falsă dichotomie. Adică ori suntem de acord cu ideea de vestul e bun, danezii sunt perfecți, etc ori suntem auriști.
Adevărul e mult mai nuanțat, departe de a fi alb, negru sau chiar auriu.
3 argumente:
1 – statul român e foarte tânăr. Arguably, a fost fondat acum 30 de ani și primii 10 chiar au fost nasoli. Danemarca e un stat continuu de mult. Monarhie din sec 17 și e democrație de la mijlocul sec. 19. O mare diferență, zic.
2 – prescripția nu e un concept românesc. Foarte multe state din uniune au termene de prescripție a răspunderii penale. E normal să fie așa.
3 – te asigur că judecătorii și procurorii nu au nicio treabă și/sau interes în ce are statul român “chef să plătească”. Mai mult, cazurile de malpraxis nu sunt despăgubite de stat ci de firmele de asigurări care vând asigurări de malpraxis.
Bineînțeles, este tragic ce s-a întâmplat în acest caz. Din păcate, perfecțiunea ține de domeniul divinului, indiferent dacă vorbim de sisteme juridice sau concepte triviale.