Am treburi în oraş. Cobor din metrou la Unirii, unde mă uit la un tip cu un aspect destul de îngrijit – oh, the irony. Bate cu furie un automat obişnuit de pe peron, cu sucuri, sandvişuri şi dulciuri. Pe bune. Pumni, picioare, tot tacâmul. Bătaie de-i zdrăngăneau geamurile.
Mă uit mai atent. Nici un produs blocat între rafturi. Credit zero lei. Omul avea impresia că dacă dă cu suficientă forţă, poate pică ceva neplătit.
Mai că-ţi venea să-l faci timbru şi să-l intitulezi Cocalar chintesenţial.
Aproape că i-am zis:
-Băăă, vezi că chestia asta nu e nevastă-ta, s-o baţi până îţi dă de mâncare.
Dar îmi iubesc dantura exact aşa cum e.
Ce le-a fătat mintea
Inteleapta alegerea Dvs.
P. S. Un grup de cititori, membri ai Fun Clubului ‘Adina Activista Eclectica’, va reproseaza ca v-ati oprit dupa episodul 1 si toooot asteapta continuarea in fiecare marti.
Awww. :*