De câte ori văd că anunţă unu’ că îşi face site de “presă” şi că dacă vrei, poţi deveni reporter pe moca, având ca beneficii acumularea de experienţă şi semnatul cu nume propriu, mă enervez. De câte ori se bagă cu mine în seamă şi-mi spune că prin generozitatea inimii lui îmi oferă oportunitatea să mă exprim şi eu, în caz că mă simt neexprimată, mă enervez şi mai tare.
Dragi prieteni, nu mai scrieţi moca. Vreţi experienţă şi publicare sub semnătură proprie? Blog personal, nene. Prenumenume.com, sau ro, sau org, sau ch, sau ce vrea pula voastră. Faptul că nişte disperaţi acceptă să scrie moca a transformat presa dintr-o profesie într-un hobby. Dacă Gigel vrea să facă, să zicem, fabrică de greble, porneşte cu un buget în care include cheltuieli cu personalul. Dacă Gigel face “site de presă”, plăteşte hosting, web design, plm şi… găseşte nişte proşti să scrie moca.
De aceea netul e plin de site-uri inepte şi goale de content, iar lumea plânge că nu se face jurnalism ca pe vremuri. Păi, pe vremuri, luai 100 – 150 de de euro pe un reportaj mare şi-l documentai o săptămână. Orice profesie susţinută financiar înfloreşte. Orice profesie care, din prostia multora, devine o chestie gratuită, cade în gol.
Ar trebui să existe un sindicat care să impună un anumit nivel al plăţii, în funcţie de nivelul de experienţă. Cine nu e dispus să dea banii respectivi, să nu se facă patron, mogul media şi alte pompoşenii. Să-şi facă şi el blog. De data asta mogulmedia.ro.
good point. Pentru cei care scriu pe gratis – cunosc cîțiva – ar trebui dezvoltat subiectul, ei chiar nu înțeleg ce deserviciu își/vă/ne fac.
“ar trebui sa existe un sindicat care sa impuna…” – astea-s comuizme. comuizto.
ce vorbeşti, imbecil incult? la Hollywood, actorii erau plătiţi cu mărunţiş până au făcut SAG şi şi-au negociat salariile de acum. scenariştii idem.
nimic nu e mai capitalist decât coaliţia lucrătorilor dintr-un domeniu pentru boicotarea subplăţii.
data viitoare când mănânci căcat la mine pe blog şi mă mai şi insulţi, ai ban pe ip.
Păi nu ştiu… Chiar nu ştiu! Ăia care scriu pe gratis, chiar o fac de merită. Adică merită să scrie gratis pentru alţii. Dac-ar trebui să scriu gratis pentru cineva, mi-ar pieri tot chefu’ şi aş scrie d-ai zice că ‘nici ziariştii “de cultură” de pe vremea lu’ Ceaşcă n-au scris aşa!’. Piere tot hazu’. 😀
Deci, demoazela mea, poate ai dreptate, in principiu.
De-a lungul si de-a latul tinerei democratiei originale dimbovitene au existat organizatii care reglementeaza accesul la practicarea profesiilor liberale (Uniunea Nationala a Notarilor Publici, Uniunea Nationala a Barourilor, Uniunea Arhitectilor, Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati, etc.) care nu s-au limitat la autorizarea exercitarii profesiei, ci s-au inaltat peste sanda stabilind tarife minime reglementate. Odata cu intrarea in UE si obligativitatea alinierii la legislatia europeana pina si operatorii GSM au trebuit sa scada tarifele de interconectare. Daca intelegi ce vreau sa spun.
Anyway, opozitia UE la stabilirea unor tarife minime de breasla cred ca are oarece de-a face cu limitarea accesului la practicarea meseriei, stimularea competitiei, protectia consumatorului, fineturi, deh!
Altceva doream sa spun. O ghilda (breasla, pentru profani) nu poate fi confundata cu un sindicat. Par aceeasi Marie, dar palariile sint diferite.
ghilda, zici…