Stabilim un interviu, dar musai pe mail. Şi trimit întrebările.
Primesc un RE, sper să fie răspunsurile. Ei bine, nu sunt. E pur şi simplu un mail care zice: “Ce întrebări minunate. Se vede că eşti o tipă inteligentă, bla-bla.”
Dau RE: mulţumesc frumos, aştept răspunsurile.
Alt RE: cât de lungi le vreţi?
EU: cam cât de lungi vreţi, dar trimiteţi-le o dată.
Alt RE: vrei un limbaj mai complicat sau unul mai accesibil?
Eu: Cum o fi. Pot să le primesc, totuşi?
Alt RE: Da, dar dacă le vrei lungi, am nevoie de timp de gândire.
Concluzia finală:
Frate, dacă vrei neapărat să mă fuţi, mai bine spune-mi-o direct. Mă seacă îngrozitor oamenii care încearcă să sugereze ce bine ar fi să ne futem trăgând de timp cu munca până în buza deadline-ului. Un buchet de flori e întotdeauna mai eficient.
Mulţumesc de înţelegere.
şi agramată, btw. mostră: vorbele tale nu ma doare si nu ma atinge
păi normal, imbecilule, că nu te doare şi nu te atinge, de vreme ce îţi lipseşte materia cenuşie aferentă. ce nu înţeleg: de ce tu şi amicul tău ff o ardeţi aiurea pe aici şi nu vă duceţi înapoi la voi în cocălărime, să spargeţi seminţe şi să spuneţi “am descoperit apa caldă” pe un ton de neo-Euclizi, iar toate nespălatele să zică “uau, ce inventatori”.
măcar v-aţi simţi şi voi valoroşi.
sunt un bou. iar.
bravo ţie. poate ai treabă în altă parte.
insist. sunt un bou.
având în vedere că
1. pe mine mă plictisesc teribil redundanţele
2. sunt mult prea mulţi cretini în ţara asta, pentru a aloca atâta timp preţios fiecăruia dintre ei
-> eşti banat. poţi urla singur în Spam până ţi se acreşte.
Nu stiu ce sa zic ca oricum nu se mai fac teste de redundanta cum se facea pe vremuri ca lua omu o Dacie si o ducea pe Fagarasan sau cum i mai zice la soseaua aia si vedea daca supravietuia. Bine ca daca murea ii dadea Partidu alta. Casa era pe vremuri dacati faceai testu de rendundanta.