Ieri, mi-a căzut sub ochi un articol foarte, foarte imperativ. “Mamelor, nu vă mai pupaţi copiii pe gură”. Fără loc de dar şi poate. “Poate ar fi o idee bună”. “Există şanse să”. etc. Dacă era scris cu un minimum de permisivitate şi de asumare a faptului că nu ştim tot despre toţi, nu luam articolul la desfiinţat. Dar când văd o poruncă adresată întregii naţiuni cu mic cu mare, mi se zbârleşte părul în puncte esenţiale ale anatomiei. Iată abominaţia.
Cum îşi permite o pi… duduie să dea decrete de parcă ar fi vreo autoritate în materie?
Apoi am intrat pe articol. Duduia îşi asumă nepriceperea din start, dar a chemat-o pe o amică, despre care zice că e “psihoterapeut” – atât, zero informaţii despre backgroundul profesional. Aia a început să debiteze o serie de enormităţi. Pe care duduia noastră le-a luat de adevăruri biblice, nu le-a filtrat nici o secundă prin intelectul personal din dotare – şi în concluzie, a însăilat o hoardă de pseudoinformaţii, toate bazate pe faptul că:
ea are un sentiment de disconfort când vede o mamă pupându-şi puiul pe buze.
Punctez: Ea. Pedinafarista. Nu mama. Nu copilul. Nu fiinţele implicate în gestul afectuos. Ci ea, outsidera. Care n-are treabă.
Şi pentru că ea nu se simte bine, îşi arogă tupeul să le spună oamenilor ălora cum să-şi trăiască vieţile.
Sunt teribil de mulţi oameni infirmi sufleteşte pe lume. Oameni care nu au fost iubiţi în copilărie. Oameni care nu au primit dragoste, oameni care au primit doar smuceli, îmbrânceli şi ordine. Oamenii ăştia sunt pur şi simplu incapabili să înţeleagă, să proceseze şi să ia ca atare afecţiunea. Pentru că ei personal nu au tandreţuri decât în momente sexuale, tind să vadă sex în gesturi care, în cazul oamenilor sănătoşi, vorbesc doar despre intimitate şi iubire pură.
Încă îmi amintesc cum, acum câţiva ani, o americancă ofuscată dădea în judecată pentru hărţuire sexuală un copilaş care-şi sprijinise capul de pieptul ei. Şi mi-e groază că toţi alienaţii, neiubiţii şi frigizii ăştia umblă peste tot şi încearcă să ne spună cum să trăim. Şi încearcă să-şi impună ariditatea lor sufletească drept normă. E cumplit. Cineva ar trebui să le administreze un bocanc în dantură şi să-i trimită în banca lor. Să nu mai urle ca disperaţii la fotografia în care Victoria Beckham (foto) îşi pupă tandru pe buze fetiţa.
Dar s-o luăm pe argumente.
“Primul pas către abuzul sexual începe cu sărutul copilului pe buze”
Zi să mori tu.
Genul ăsta de afirmaţie dovedeşte neînţelegerea relaţiei mamă – copil. Pentru mamă, copilul e parte din trupul ei. A stat nouă luni înăuntrul ei şi s-a hrănit cu nutrienţii ei. A ieşit pe canalul ei vaginal (în cazurile fericite). Mama şi copilul, într-o relaţie sănătoasă, împart o intimitate şi o iubire pe care proastele frigide nu au cum să o înţeleagă. Şi împart un comportament care frigidelor li s-ar putea părea stimulator sexual da capo al fine.
De exemplu: alăptatul. Copilul îşi presează buzele pe sfârcul mamei şi îi suge laptele. De-a dreptul pervers după mintea voastră de găini stătute-n soare, nu-i aşa? Băiţa? Mama trebuie să-i spele şi zonele intime, să le ungă cu cremă de bebeluşi, că nu are încotro. De-a dreptul obscen, nu? Inclusiv schimbatul scutecului plin de pipi şi caca – veritabilă orgie uro – scato, nu-i aşa?
NU. Nu-i aşa. Toate aceste gesturi sunt sexuale DOAR când le faci cu un scop sexual. Şi, altminteri, sunt parte a unei relaţii normale şi sănătoase de iubire şi îngrijire mamă – copil
Mamele pisici, de exemplu, îşi şi ling puiuţii pe puţulică, să le stimuleze pipi şi caca în primele luni de viaţă. Când mi-am cules pisoiul de pe drum, şi era foarte mic, veterinarul mi-a arătat cum să fac asta, cu o cârpă umedă şi curată.
-Adică să frec pisoiul la puţă? am îngheţat eu, cam la fel de proastă şi frigidă pe atunci ca stupidele care au scrijelit articolul.
-Dacă vrei să trăiască şi să fie sănătos, da.
Şi am frecat pisoiul cu cârpa, până a învăţat să-şi facă nevoile, şi jur: nu era nimic sexual în interacţiunea cu fiinţa mică, neajutorată, căreia îi ofereai doar îngrijirea necesară dezvoltării ei. Aşa şi cu pupicul pe buze.
Privite din exterior, cu o atitudine de judecător atotputernic, toate aceste acţiuni par doldora de perversitate. Judecate prin prisma relaţiei sănătoase mamă – pui, sunt simple dovezi de afecţiune. Şi îl învaţă pe copil că expresia fizică a afecţiunii e un lucru bun şi sănătos. Îl învaţă cum să nu devină o frigidă ofuscată şi cu mintea setată să vadă sex în orice.
“Dacă părintele îl pupă pe copil pe gură, iar pe soț/soție îl sărută tot pe gură, cum reușește copilul să facă diferența între dragostea de mama/tată și de soție/soț?” întreabă cu emfază proastele.
Din diferenţa de intenţie, de privire, de intensitate şi de chimie. Copiii şi animalele au un simţ extrem de fin al nuanţei, pe care cele două maimuţe autoare de articol nu îl deţin. Un copil ştie exact când îl cerţi pe bune şi când o faci în glumă. Ştie exact când “nu” e o interdicţie şi când “nu” lasă loc de rugăminţi şi promisiuni în plus. Idem, ştie exact când un pupic e din iubire pură sau e expresia unei atitudini libidinoase. Şi când e vorba de această distincţie, nici măcar nu e cazul să se ajungă la pupic. De mic copil sesizam nenii de pe stradă care mă priveau cu poftă perversă şi de mic copil le doream moartea în chinuri.
“De ce nu ne sărutăm restul familiei şi cunoştinţelor pe buze?” întreabă proastele.
Pentru că restul familiei nu e parte din relaţia extrem de specială mamă – copil. Ai nu ştiu câte rude, dar nu împarţi cu ele iubirea cu totul specială pe care o ai faţă de copilul tău. Rudele sunt circumstanţiale. Copilul tău e fiinţa pe care o îngrijeşti, o hrăneşti, o educi, o aperi zi şi noapte. Nu-s relaţii interschimbabile.
Până aici, articolul a avut un sens. Din punctul ăsta, o dă direct în delir incoerent.
“Lipsa iubirii în cuplu determină părinţii să transforme copilul în partener”
Bitch please!
“De câte ori nu am auzit o mamă spunând că ea doarme cu copilul în pat, iar tatăl este alungat în camera copilului. În aceste familii se inversează rolurile, copilul intră în rolul soțului, iar soțul în rolul copilului. Din punct de vedere psihologic părinții care își transformă copiii în parteneri, îi fac dependenți de ei, creează un impact negativ asupra dezvoltării sexualității copilului, îl infantilizează”, emană “psihoterapeuta”.
Cel mult e o pedeapsă la adresa tatălui, dar NU o substituţie. Nici o femeie din univers nu va vedea în copilaşul nevinovat stâlpul familiei care ar trebui să fie tatăl. Nici una. Bărbatul e fiinţa puternică fizic care te protejează. Copilul e fiinţa fragilă, mică, vulnerabilă, pe care o protejezi.
Relaţiile bărbat – femeie şi mamă – copil sunt atât de radical diferite în esenţa lor, încât e nevoie de un imens bagaj de prostie să le confunzi. Iar când tu, ca psihoterapeut, deci ca pretins profesionist, emani o asemenea enormitate, mă determini să mă şterg la cur cu diploma ta.
Şi ce legătură are asta cu pupatul pe buze? Din câte am trăit eu, pupicii, inclusiv cei pe buze, sunt mai frecvenţi în familii sănătoase şi armonioase, unde iubirea şi grija fac legea, pe când în cele disfuncţionale, copilul e tratat cu ţipete, urlete, zbierete, istericale şi smuceli.
Da, astea pot dăuna sănătăţii emoţionale a copilului, aşa e.
Apoi, proastele revin asupra sexualizării pupicului pe buze, şi pun semnul egal între acesta şi atitudinea părinţilor – căpuşă, care îşi vampirizează odraslele şi le ţin în lesă. Fără să ofere un tabel statistic care să arate câţi părinţi căpuşă îşi pupă copilul, pe buze sau altundeva, şi câţi îl domină cu forţa decibelului şi a pumnului. Cercetătorii britanici like this.
Dragi mame, voi ştiţi cel mai bine cât de mult îşi doreşte copilul vostru să fie pupat. Ştiţi cel mai bine că fiecare relaţie mamă – copil are propriul ei limbaj şi propriile gesturi de afecţiune. Important e ca acestea să existe şi să nu le cenzuraţi pentru că vă zic două frigide că aşa e cazul. Important e să nu uitaţi să le arătaţi iubire copiilor, să îi învăţaţi să primească şi să ofere la rândul lor iubire. Să nu ajungă nişte cutre ţepene şi reci, ca autoarele acestui articol.
Când am aflat că o să fiu tată, m-i-am zis, băi băiete te pui în cur și te apuci de citit! Mai scurt, în general ce mi-a rămas din sfaturile ingurgitate a fost că primii trei ani sunt detrminanți pentru copii, adică nu poți să le dai atâta tandrețe și pupiciuri, peste tot, încât să nu suporte! 😀 Contactul fizic constant este vital (de câte ori mă trezeam noaptea, pe jos, mort de frig, pentru că îi țineam mâna între gratii când era o furtună mai mare!) Dacă doamnele amintite în articol ar știi cât și peste unde mi-am pupat copilul, m-ar arde pe rug! În orice caz, am ajuns să am o fată de 20 de ani, perfect bine în corpul și capul ei! Aste este tot ce vroiam!
Şi animalele dorm lipite de puii lor şi îi ling peste tot cât sunt mici. Fără să fie vreun comportament de împerechere.
Loreno, tura asta ai futut un cal in pizda… chiar nu exista nimic intre pupatul pe gura si abuzul ala pe care il descrii? Adica daca pupi copchiii pe obraji pana ii smintesti, e o insuficienta afectiune si e similar cu racnitul la ei? In rest ai perfecta dreptate.
unde am afirmat eu ce aberezi în comentariul ăsta?
Chiar credeti ca o mama se va schimba daca va citi acel articol sau acesta?
nu mă interesează să schimb pe nimeni. doar îmi spun punctul de vedere.
Eu sunt contra pupatului pe gura desi mi-as pupaci copilul toata ziua si uneori chiar ii mai scap un pupic pe buze. De curand am vazut o fetita care ma pupa pe gura ca asa proceda cu parintii acasa. Asa a inteles ea sa isi exprime dragostea.
Cred ca de fapt conteaza legatura cu parintele. Si eu imi pupam parintii cand eram si mai mare pentru ca era o obisnuinta a casei. Stiam ca as rani-o pe mama daca as renunta la asta..
Citeste si articolul meu aici http://emotiidemamica.ro/2015/03/iti-pupi-copilul-pe-gura/ . Cred ca sunt cazuri si cazuri si fiecare face cum crede la urma urmei
Mi-a placut al dracu’ articolul tau…! Se vede treaba ca duduile nu au copii … si nici nu le doresc. Cotzoproaste hipnotizate de tehnologie , pai voi credeti ca la un copil ii hranesti sentimentele cu emoticoaiele voastre ? Faceti sex in whatsapp si nasteti in facebook…de aceea copii nostri , la ora de culcare , au sa se ,,cuibareasca” langa noi ,parintii care inca mai credem ca un sarut si o imbratisare fac cat o mie de cuvinte. Ai vostri au sa se feisbuceasca .
chiar daca tipa care v-a facut sa va scuturati, e pedinafarista, nu inseamna ca n-are dreptate. sunt zeci de articole pe aceasta tema, articole cu explicatii stiintifice, cu dovezi, care spun ca nu e bine sa ne sarutam copiii pe buze. inainte sa scrieti asa articole, n-ar fi rau sa va documentati, ca unele mame, mai credule, e posibil sa ia de bun ce scrieti
mihaela: ai şi linkuri sau doar cercetători britanici?
Si atunci de ce nu va sarutati copii si cand devin adolescenti???? Atunci brusc le explicati ca e o relatie incestuoasa daca ati continua…. mi se pare un paradox si lipsa de onestitate fata de copil. Afectiunea fata de copii se poate exprima in atea moduri. Ce vor intelege copii daca noi ii pupam pe buze cand sunt mici, iar cand vor creste le vom spune ca nu e normal ca mama/tata sa-l pupe pe buze????!!!
Ce ati comentat dvs aici e doar o parerea prea personala, nicidecum una specializata.
Ada Adriana: din motivul pentru care încetăm să-i ştergem la funduleţ după ce ating un anumit nivel de independenţă şi se descurcă singuri.
şi, da, e o părere personală, nici n-am promovat-o alfel.
In primul rand, trebuie sa ne gandim la microbii care se transmit prin acest gest copilului. Iar cand vrei sa “desfiintezi” un articol/ idee , trebuie s-o faci intr-un mod civilizat, fara jigniri… doar cu argumente. Nu conteaza cum a fost exprimarea in acel articol, contraargumentul tau trebuie sa dea dovada ca tu ai dreptate , intr-un mod civilizat (ca doar suntem primii educatori ai copilului, deci trebuie sa fim un exemplu oricand). Cum v-ar placea sa se exprime copilul vostru??? Nu trebuie sa-mi raspundeti mie, ci voua inseva/insiva. Sper sa nu-mi pun tot site-ul in cap, pentru ca mi-am spus parerea :))) (P.S. Nu am citit articolul respectiv, dar replica Alinei Alina Tudorache nu mi-a placut, in primul rand , din cauza modului de exprimare ) La urma urmei , pe internet se gasesc o gramada de idei, iar fiecare trece prin filtrul propriu ceea ce citeste (nu sa “inregistram” , fara sa gandim) ….si nu trebuie sa ne placa neaparat.. Este normal sa nu gandim toti la fel. O zi frumoasa tuturor!
imi cer scuze, am gresit autorul nu era Alina Tudorache, ci Lorena Lupu. Am citit in graba, deoarece nu am mult timp de stat pe net. Suze inca o data Alinei.
http://clubulbebelusilor.ro/articol/1067/de-ce-nu-este-bine-sa-pupi-copilul-pe-gura.html
voi astea de la tara..mai cititi o carte inainte sa faceti copii la 15 ani!
..inca va considerati niste animale?!..ca de..asa fac si catelele cu puii lor! ce comparatie idioata!
S- a dus dracu’ libertatea de exprimare! Îmi place foarte mult articolul tău și faptul că ai răspuns celuilalt articol cu un limbaj absolut jignitor. Ești un exemplu de persoană , asta e indiscutabil, și bănuiesc că ,și ca mamă ești un personaj la fel de exemplar. I rest my case.
Ce microbi poate sa transmita o mama fiilor ei? Cand un copil face primii pasi se agata de tot ce are la indemana : un scaun sau o masa ( la o cofetarie) unde nu stii niciodata cine a stat inaintea ta (poate s-a sters la…cu degetul) sau mergi in oras la un pahar de suc unde Gheorghe si-a lasat mucii in pahar iar Tanta la ”dezinfectat” sub un jet de apa…; Iti scoti copilul la parc iar el se joaca , in patru labe ,cu masinuta …dar in acelasi loc…tot in patru labe , cainele vecinului a facut pipi sub (ne)supravegherea atenta a stapanului…etc.Microbi exista peste tot (chiar si in parlament) ! Pot buzele mamei sa fie mai INFECTIOASE decat…??? DAAA , sigur ca se poate…daca esti o mama care dis de dimineata te trezesti cu gandul ca esti o albinutza frumoasa si incepi a zumzai prin chilotii sefului … prietenilor de familie (care stiu ca sotul e plecat in delegatie) … si ajungi acasa cu botul plin de polen …ATUNCI da ,poti folosi linistita emoticoanele buzoase din orice retea de socializare(este mai igienic). Cum va-ti simti , sa va spuna medicul ca mai aveti doua zile de trait , iar fiul-fiica sa nu va stranga in brate sau sa va dea un ultim sarut pe motiv ca de mici copii stiu ca lucrul acesta este purtator de microbi ? PAREREA MEA
unde este un link catre articol sau scriere? ca vreau sa ma desart
Mihaela, tot respectul! Ai exprimat exact gândurile mele. Până am apucat să citesc prostiile domnișoarei, m-a deranjat limbajul veninos și cu jigniri de șanț.
Cum naiba la un așa limbaj o mai ia căte unul în serios pe donșoara specialistă în pupatul copiilor pe gură?
Argumentările ei prin aociație cu regnul animal…No coment! Pe același nivel cu o pacientă A mea, care îmi spunea că îi mestecă ea mâncarea fetei de 10 ani, că o doare dintele.
Dar tocmai pentru că nu suntem animale, nici nu ne lingem puțulicile -cum spune autoarea, nici nu ne rumegăm măncarea copiilor, nici nu ne jignim din lipsă de argumente pertinente.
@ Flavia
@ Mihaela
Stimate doamne, consider ca sunteti exact genul de persoana disfunctionala, inutila societatii moderne din cauza lipsei de adaptabilitate: acel gen de om cu nevoi speciale care NU PRICEPE MESAJUL din cauza limbajului (rolling eyes desperately!!) Chiar ma intreb cum functioneaza creierul acestui tip de oameni. Face pana cand se-nteapa in primul “cur”?
Altfel, nu inteleg cum Dumnezeu e posibil sa citim acelasi lucru si intelegem chestii diferite???
Daca n-ati priceput mesajul Lorenei inca din titlu “Ba da, mamelor, pupaţi-vă liniştite copiii unde vor ei”, mai aveti o sansa ca, dupa parcurgerea integrala a textului, chiar daca n-ati priceput nimic, sa atingeti concluzia corecta: va da Lorena mura (mura am zis, da?)-n gura: “Dragi mame, voi ştiţi cel mai bine cât de mult îşi doreşte copilul vostru să fie pupat.”
N-am copil, nu stiu cum o sa simt atunci, dar acum cred ca as evita sa-mi pup copilul pe gurita din ratiuni strict igienico-sanitare. Pe de alta parte, am un catel si cand ma prinde dragul de el il prind de cap si-l pup pe falcute… Poate o sa revin cu o opinie cand voi fi mama.
Stimate handicapate (personaje incapabile să proceseze idei din cauza limbajului)
Acesta e un site personal, nu datoria mea faţă de voi. Nu am o obligaţie să scriu cum vreţi voi şi nu mă interesează să o fac. Nu vă datorez nimic şi nu mă interesează să mă comport ca şi cum v-aş datora.
Acum: cine vrea să citească textele mele, citeşte şi ia lucrurile aşa cum sunt. Cine nu, e liber să se ducă unde vede cu ochii.
Imi place articolul. vad k sunt multi bigoti speriati k pupatul si ingrijitul organelor genitale ale copiilor sunt gesturi oscene. ce minti cretine si perverse au… bleh.
Umblă zvonul că un mare şi gras politician român fost puşcăriaş ar fi zis după ce a citit articolul: “Unde vor ei? pe mine să mă pupaţi în cur!”
Ahh ca bine ai mai zis-o. Și eu eram asa nervoasa când l-am citit …auzi tu relație sexuala cu propriul copil , frustratelor..BRAVA pentru articol
Lorena te credeam şi eu fată deşteaptă. Ai citit şi tu ceva despre înainte să scrii idei din capul tău? Sau ţi se pare că poţi să ai o părere în orice domeniu, chiar în lipsa informaţiilor? Mama care doarme cu copilul şi tatăl în altă parte de exemplu este un comportament problematic care poate semnala lipsa de conexiune emoţională între parteneri – tatăl nu este prezent pentru a-i oferi suportul emoţional necesar partenerei (depresie, tulburări de personalitate) şi aceasta îşi foloseşte unul din copii de sex opus pentru a substitui conexiunea emoţională cu partenerul (se întâmplă subconştient) şi poate fi catalogată drept abuz emoţional la adresa copilului (ţinând cont că acesta este de obicei foarte atent la nevoile mamei), se numeşte incest emoţional şi e mai des întâlnită situaţia decât îţi imaginezi. https://en.wikipedia.org/wiki/Covert_incest
Nu te dezici nici tu de rolul de român autentic care ştie de toate.
Inteleg ca tu ai studii in domeniu sau ceva care sa sustina ceea ce afirmi?
experienţa de viaţă şi tot ce am văzut la familiile din jurul meu. de ce, ai plătit pentru un specialist şi ţi-am venit eu în schimb?
Părerea mea , sărută-ți copilul cu respect. Eram la o vecina care locuia cu fica ei învîrstă e 40 de ani,fica trebuiea să plece la lucru, mama șezînd pe pat ea sa aplecat să-și sărute mama sarutîndo pe gură între timp mîinile mamei au ajuns la sîni adolescentei și îi bălanțănea cînd întro parte cînd în alta, m-am uitat cu mirare iar în gîndul meu se nășteau mii de întrebări. Ce fel de relație poate să aibă această mamă cu fica ei.
De ce trebuie să mergem mereu în extreme?
Eu m-am referit strict la afecţiunea normală mamă – copil. Logic că nu încurajez pe nimeni să dea în incest.
cred ca nu ai inteles bine articolul scris de acele “proaste:,e vorba strict de pupatul pe gura nu de aratat iubirea fata de copil.iubirea ti-o arati in n-spe mii de moduri dar nu pupandu-ti copilul pe gura,asta e un gest strict intre parteneri si inainte sa-ti versi furia intr-un articol ar trebui sa te mai documentezi despre cum afecteaza acest gest personalitatea viitorului adult si relatiile cu sexul opus
cred ca sunt sute de moduri de aratat iubirea fata de copil si fata de cei dragi.
Eu las sarutul pe gura pt sot. Mi se pare o limita decenta de aratat iubirea si indragosteala si atractia hormonala, si copilul a invatat acelasi lucru. Ba mai mult, si la cresa, gradi, scoala cadrele didactice imbratiseaza copiii si copiii le imbratiseaza si se pupa dar …pe obraz. Si in filme, si pe strada, fata remarca diferentele intre indragostiti si prieteni prin marele semn: sarutul pe gura.
Imi aduc aminte in copilarie de un vecin f. iubitor de copii, prea iubitor, ce tot incerca sa ne pupe pe gura….. iar unii copii chiar veneau si stateau – obisnuinta de acasa.
Foarte bine spus! Si mama mea mă pupa pe buze si sunt băiat, dar chiar si acuma simt licarirea de fericire din ochii ei mai ales atunci când veneam de la bunici. Oamenii care nu au trăit anumite sentimente nu își pot imagina cum e, dar atunci să tacă. Presupun ca tipele astea nu au reușit niciodată să plângă de fericire si dacă le impui tema o sa zic ca nu se poate să plângi si sa fi fericit…
“A iesit pe canalul ei vaginal (in cazurile fericite )”- se pare ca sunteti identica cu doamna pe care o criticati. Dupa afirmatia dvs. nu am m-ai citit articolul mai departe. De unde stiti dvs. ca cezariana nu e un caz fericit si o astfel de operatie poate salva viata mamei si a fatului? Fiecare caz este diferit si ar trebui sa va cereti scuze pentru afirmatia facuta. Fata de cititoarele care au avut cazuri “nefericite”. 😉
Dacă nu l-aţi citit, îmi pierdeţi vremea aiurea.
Scuze n-aveţi cum să-mi pretindeţi decât dacă am zis ceva personal de dvs. Nu eu v-am adus cu sila la mine pe blog.
Probabil că şi cititoarele “cu cazuri nefericite” ar fi preferat o naştere tradiţională, să nu rămână cu cicatrici.
Şi ca de obicei, cine a fost pupat pe gură de părinţi zice: „pe mine m-au pupat pe gură şi uite ce bine am ieşit”; ce bine seamănă cu „am mâncat bătaie în copilărie, dar uite ce bine am ieşit” şi uite aşa se face interiorizarea abuzului şi patternul se continuă.
sunteţi atât de prost încât sunteţi de-a dreptul feeric.
Din pacate nu copiii sunt cei ce au nevoie de a fi pupati pe gura ci mamele. Ele isi iau ceva din asta. sunt foarte multe mame care chiar nu au o conexiune emotionala cu un barbat si da, ele isi pun copilul in acest rol. De a fi responsabil de fericirea lor. Acesti barbati sunt peste tot, renumitii “mama’s boys” care vin la pachet cu mamele lor. Acele mame care isi vad baietii ca niste extensii ale lor, care au pus visuri si responsabilitati prea mari pe umerii unor copii, care au uitat sa traga niste limite, considerand ca daca l au scos pe canalul vaginal, asta inseamna ca au toate drepturile asupra lui. Se numeste abuz emotional si da, sarutul pe buze este primul pas. Copilul va continua sa dea pupici pe gura daca tu nu il opresti, pt ca el va crede ca asa te va face fericita. Si de aici, la adolescenta in el vor aparea sentimente contradictorii, vor incepe problemele de intimitate in cuplu, disfunctiile sexuale etc. Pt ca fiind conectat toata viata cu mama lui, sotia lui, la randul ei va cauta si ea un sprijin emotional in copil si uite asa se explica cercul vicios cel mai des intalnit in societatile patriarhale.
Nu aveţi cum să demonstraţi vreo legătură directă între pupicii pe gură şi comportamentul vampirizant al mamelor căpuşă.
Hai Lorena mai ieşi şi tu din zona aia de aroganţă maximă şi auto-suficienţă. Trollul e troll, dar aici vorbim de chestii serioase.
Când cineva face o comparaţie atât de definitiv idioată, nu am cum să ies din zona de aroganţă maximă. Sorry.
Ţi-aş sugera să citeşti un pic şi să vezi dacă eşti sau nu îndreptăţită să ai atitudinea asta de deţinător al adevărului absolut. Că eu consider că eşti paralelă cu domeniul. Înţeleg că e în stilul tău să te pişi de sus pe oameni că aşa ai tu chef, dar s-ar putea să te ajute un pic de studiu asupra efectelor psihologice ale anumitor tipuri de interacţiuni între copii şi părinţi. Dacă nu pentru tine ca persoană şi pentru înţelegerea propriei fiinţe, măcar ca să nu mai dai impresia că eşti vacă proastă pe internet.
Nu. Mă piş de sus pe oameni care compară violenţă domestică şi abuz cu o formă absolută de tandreţe pură şi nevinovată. E opinia mea liberă şi oricâte spume mi-ai face în rubrica de comentarii, nu o să mă impresionezi. Cel mult te bag în ban, să ţipi pe la reclame la Viagra şi Acai Berry şi alte spamuri.
Abuzul e abuz, chit că e sub forma explicită a violenţei, chit că e ascuns pervers sub imaginea afecţiunii absolute. Opinia ta e liberă să debiteze prostii în continuare, desigur.
Ok, nu te suspectez că eşti un târlete prost pus pe scandal, doamne fereşte. Cred mai degrabă că ai crescut într-un cămin lipsit de iubire şi că asta ţi se pare normalitatea şi te compătimesc din inimă. Dar iluzia ta că poţi să-mi iroseşti ore în şir economisind banii de psiholog şi descărcându-ţi traumele pe mine e eronată. Ban.
Vazand isteria din comentarii am avut curiozitatea sa citesc abominatia pe care n-am simtit nevoia s-o citesc integral ieri.
Tonul verdictologic si autoritar, ne-documentat si doar semi-argumentat m-au ititat teribil. N-am gasit niciun argument inteligent si valabil la care sa ader, desi, cum spuneam, eu (acum, fara a fi mama) cred ca o sa evit sa imi pup copilul pe buze.
Am recitit si articolul tau, si e, totusi, ceva ce mi-a sunat putin idealist si naiv in vehementa cu care ai scris tu urmatoarea chestie:
(faptul ca mama doarme cu copilul si exileaza tatal e) “Cel mult e o pedeapsă la adresa tatălui, dar NU o substituţie. Nici o femeie din univers nu va vedea în copilaşul nevinovat stâlpul familiei care ar trebui să fie tatăl. Nici una. Bărbatul e fiinţa puternică fizic care te protejează. Copilul e fiinţa fragilă, mică, vulnerabilă, pe care o protejezi.”
Motivul pentru care o mama ar prefera compania (in somn) a copilului mi se pare de ordin emotional(nicidecum sexual!), caz in care da, cred poate fi un obicei (trist) daunator, dar as zice ca mai degraba pentru mama si relatia de cuplu decat pentru copil pe termen lung (dar cine stie?)
In cazul acesta argumentul tau mi se pare din alt plan. Un tata/sot poate sa isi exercite exemplar rolul de protector, insa fara a fi un partener si oferind fix zero la nivel emotional.
Astfel, din nefericire exista numeroase femei care, odata devenite mame, isi regasesc alaturi de copil energia emotionala / motivatia sentimentala si linistea mentala pe care probabil nu le-au avut (de mult timp, if ever) alaturi de partener. (Nu dezbatem aici “de ce-au facut copilul” sau “de ce-au ramas cu idiotul” – ca discutam degeaba, post factum)
Dupa cum “te cunosc” din blog, cred ca tu nici nu poti concepe o astfel de varianta, ne-acceptand nimic mai putin decat consideri ca meriti, dar cred ca n-o sa fii surprinsa sa “afli” ca … mda, exista… se poate.
Desigur, daca vorbim de “standard”, de “norma”, sunt perfect de acord ca nu poti confunda rolurile distincte pe care trebuie sa le joace la nivel emotional sotul si copilul, dar in realitate norma e adeseori o exceptie aproape irelevanta statistic pentru realitate, iar majoritatea familiilor sunt mai regraba reprezentata pe o scara cu doar cateva gradatii: “neobisnuit”, “ciudat”, “disfunctional” si “patologico-ilegal” in privinta relatiilor dintre membrii. Cu exceptia ultimei categorii, fie, n-am nimic impotriva, fiecare cu pasarelele si cuibul lui, iar criteriul real mi se pare “fericit”/”nefericit” dar unele combinatii mi se par nerealiste… “disfunctional dar fericit” e ceva ce spun femeile abuzate/amputate* emotional de partner care-si gasesc refugiul si focus-ul in copil, si e genul de “social lie” pe care socientatea n-o contesta, dar eu n-o inghit.
As fi vrut sa-mi expun si eu parerea, dar, citind comentariile si raspunsurile autoarei mi-am dat seama ca nu are rost, pentru ca orice idee diferita de a dansei este atacata fara mila. Eu zic sa faci cum crezi, asa cum toti ceilalti vor face cum cred ei. Pot sa-i arat copilului meu toata dragostea existenta pe lumea asta si fara sa-l pup pe gura, cum ma pup cu ta-su … parerea mea. Sigur nu inseamna ca cineva isi iubeste copilul mai mult doar pentru ca il pupa pe buze – SIGUR. La ziua copilului unei prietene acesta a venit sa ma pupe pe buze cand i-am dat cadoul, ca de … asa a invatat ca se face; iar in parc doi baieti de 5-6 ani s-au pupat pe buze cand s-au intalnit pentru ca asa au invatat. Mie nu mi se pare normal. Poate tie da, si in cazul asta este fiecare cu parerea ei. Nu vreau sa-ti schimb ideea, nu ma intereseaza sa conving pe cineva de nimic, pur si simplu imi expun parerea la ceva ce am citit … la fel cum a facut-o si autoarea articolului, si toti ce au lasat un comentariu.
O zi frumoasa.
Daca mamele nu si va ocroti copilasii atunci nu stiu cine !!!!
Interesant articol…, orice mamica is i iubeste copilasul si ii ofera toata dragostea , un cuprins un sarut , copii au nevoie de incurajare si muuuulta dragoste !!!
O sa isi aduca aminte de primul sarut cu mama… cand ar trebuie sa sa fie altfel…
Cumva aici rămân doar comentariile pozitive? Căci al meu critic a fost șters.
Al tău critic a fost şters, probabil, pentru obrăznicie cruntă. Pe care uite nu am eu chef s-o tolerez. Dacă în loc să ţipi ca proasta arunci un ochi în sus, vezi destule comentarii din ambele tabere, atâta timp cât se menţine un nivel al bunului simţ.
Pentru că, să ne înţelegem: eu nu am nici o obligaţie faţă de voi, nu simt nevoia nici să-mi justific părerea în ochii voştri şi nici să vă suport obrăznicii. Nu aţi plătit nimic pentru a citi acest articol, deci dacă nu vă puteţi exprima părerea ca simpli cititori, părerea voastră se întoarce de unde a plecat.
Smecher articolul si sunt de acord cu el desi nici eu nu sunt tata. Insa cand e copil si cand nu? Mi se pare normal sa-ti pupi copilul pe buze pana la o varsta. Insa acum doi ani am ramas socat in metrou. Era un baiat de vreo 12 ani care mergea cu maica-sa si stateau in picioare amandoi. Mama l-a pupat pe buze o data, apoi se juca cu el in sensul ca el incerca s-o pupe, ea se ferea, il lasa se apropie, iar sa ferea etc. Mi-e greu sa descriu, ar fi trebuit sa fie un filmulet ceva ca sa intelegi la ce ma refer insa crede-ma, nu mi s-a parut un comportament normal si era ceva foarte ciudat in acea atitudine. Ca sa ma asigur ca nu sunt eu deplasat in gandire i-am atras atentia colegei cu care eram la momentul respectiv si a fost de acord ca nu era un comportament adecvat. Deci cred ca depinde de situatie. Nu mi se pare anormal sa te manifesti astfel fata de copilul tau, cred insa ca depinde mult pana la ce varsta faci asta.
eu vorbeam de pupat nevinovat, nu de joculeţe de genul acesta.
“Dragi mame, voi ştiţi cel mai bine cât de mult îşi doreşte copilul vostru să fie pupat”.Nu,nu stiti!Stiti cat de mult va doriti voi sa ii pupati,niciun copil nu se naste cu acesta “dorinta”,sa fim seriosi! Cat despre boli care se transmit prin saliva,las cateva exemple : mononucleoza, cauzată de infectia cu virusul Epstein-Barr(o dată contactat rămâne cantonat în organism pe tot parcursul vieţii).Alt virus care se poate lua prin sărut este Herpes simplex, răspunzător de herpesul bucal.Si el,odată contactat, rămâne toată viaţa în corp şi se reactivează în diverse situaţii (oboseală, stres, scăderea imunităţii etc.).Tot prin sărut se pot lua şi virusurile gripale, paragripale şi virusul varicelei. Infecţiile cu streptococi şi candida pot fi luate tot prin intermediul salivei.P.s: Fiecare parinte e liber sa-si creasca copilul cum vrea,dar asta nu inseamna sa-i sfatuiesti pe altii sa faca la fel.
desigur, aici vorbim despre copiii parintilor educati intr-un sistem de cacat si intr-o credinta tot de cacat. ca doar nu vorbim despre alti copii, nu?! atunci e logic ca citim articole cu si despre proaste si prosti si nu despre copiii proastelor si prostilor. de fapt, copiii nici nu exista prin articolele astea, dar exista spre “binele” lor. pentru binele asta al copiilor s-au dus razboaie si se vor duce mult timp de acum incolo si oare de ce?! pentru ca suntem niste proaste si niste prosti si dupa cum vedeti nu va zic de “fut”, de pula, de-astea vulgare in pula mea, ca nu-i frumos si lasa de dorit, vorbesc despre copiii astia care vor ajunge si mai prosti si mai proaste, copii care nu vor mai avea gesturi, nu vor mai avea personalitate, vor fi toti o apa si un pamant. si nu radeti ca nu-i de gluma…nu se vor mai caca, pisa, fute si pupat pula, nici macar pe obraz. in concluzie vor deveni mici robotei; si daca vreodata se naste un fel de Neo printre ei, o sa zica: sa ne futem parintii in gura “spre binele nostru”!
si ca sa inchei, daca nu am fi avut cuvinte, acum ne-am pupa in cur si copiii nostri la fel ar fi facut, ar fi fost mai sanatosi..
cand s-a rostit pentru prima data cuvantul pula, unora le-a pu_tit si ceilalti s-au dus in ea; si asta nu pentru ca nu ar fi existat, abia atunci s-a “materializat” pula, moment in care pentru proaste si prosti au aparut bolile, spre binele copiilor.
evolutia noastra e de cacat si ne duce la pieire.
Pai si acum sa ne lamurim cine e doamna psihoterapeut care da sfaturile astea. Google search “Alina Iliescu psihoterapeut”. Primul link: “Alina Iliescu, psihoterapeutul care cupleaza oameni”. Sa ne mai miram ca un pupic intre mama si copil este incarcat de erotism? “If all you have is a hammer, everything looks like a nail”…