Un scandal monstruos, ep. 4

Episoadele precedente:
1.
2.
3.

Tema: Într-o noapte, într-o cârciumă are loc un scandal.

Variaţiunile: În cele ce urmează, vom urmări reclamaţiile mai multor martori prezenţi (mai mult sau mai puţin) la eveniment.

4. Un suflet de poet

Stimate domnule primar,
Subsemnatul Leopold Calafat-Rădăuţeanu, domiciliat în superba Piaţă a Unirii, mândria oraşului nostru, de profesie bonviveur pentru că, slavă Domnului, am făcut afaceri europene prospere şi nu am altă îndeletnicire cotidiană decât să cheltuiesc bani într-un mod hedonist, aş dori să fac o reclamaţie în privinţa unui scandal regretabil şi cât se poate de monstruos.
Înainte de a intra în profunzimea subiectului, trebuie să ştiţi, domnule primar, că viaţa într-un oraş mic şi provincial ca al nostru, când nu ai de ce să te angoasezi pentru ziua de mâine, este destul de anostă, lipsită de sinuozităţi generatoare de variaţiuni enigmatice, stimulatoare ale imaginaţiei sau… ăăă… exhilarante. Aceleaşi câteva mundane cafenele, al căror meniu ajungi să-l cunoşti ca pe propria carte de alegător, dacă înţelegeţi aluzia, hihi, aceleaşi restaurante, aceleaşi poveşti extorcate de orice urmă de sare şi piper, sau, în cazul nostru al celor stilaţi, de iehibahar, coriandru, şofran şi şofrănel.
Tocmai de aceasta, stimate domn primar, consider că e de datoria mea de bonviveur şi de connoisseur să apăr flamboaiantul Sexy Balamuc, acest colţişor de depravare catifelată şi catifelare depravată, unde frumuseţea alcoolului şi gustul femeilor te fac să-ţi ieşi din matca liantului meschin şi searbăd al banalităţii în care se scaldă cetăţenii de mâna a treia, incapabili să aprecieze frumosul, rafinatul şi etilicul.
Domnule primar, mi se pare o ruşine, o mizerie incalificabilă, o mârşăvie pestilenţială şi grăitoare pentru societatea lipsită de lirism în care ne desfăşurăm imundul existenţei să o acuze cineva pe frumoasa domnişoară Şaizeci şi Nouă că ar fi… nu-mi amintesc cuvântul. În fine, un termen degradant şi umilitor, care să i se atribuie de către pauperi lipsiţi de aspiraţii înalte, sau, cel puţin, un venit care să compenseze.
Eu o cunosc bine pe domnişoara Şaizeci şi Nouă. O şi alint pe scurt, Nouă, pentru că e mereu nouă pentru mine. I-am studiat îndelung şi îndeaproape diafanul şi seducătorul organism, pentru că îmi rezerv mereu masa cea mai din faţă, să-i simt parfumul inconfundabil al… pielii, în timp ce ea urcă şi coboară pe bară. De fiecare dată, la sfârşitul acestui moment de virtuozitate dionisiacă aş putea să-i ofer şi eu o bară la care să facă şpagatul şi pariez că ar ţine-o la fel de bine, scuzaţi aluzia de o moralitate îndoielnică.
Dar nu are cum să nu ţi se îndoaie moralitatea când contempli fiinţa plină de dulce chemare la păcat şi de je ne sais quoi a acestei opere de artă cu buletin care e domnişoara Şaizeci şi Nouă. Fata asta n-ar merita decât ambrozie, nectar şi alte lichide zeieşti, în nici un caz noroiul greu şi coroziv al insultelor pe nedrept aduse.
Domnule primar, sunt un bărbat serios în esenţă. Tot ce îmi doresc în această viaţă este ca acest înger nevinovat cu ciorapi de plasă să-mi dăruiască într-o bună zi extazul şi voluptatea unui „da” în faţa dumneavoastră, cu semnătură în registrul stării civile. Sau dacă nu se hotărăşte până vă expiră mandatul, pentru că, din nefericire, domnişoara Şaizeci şi Nouă este genul uşor de confuzat şi sunt mulţi care fac orice să-i distragă atenţia de la sufletul meu plin de iubire, îmi doresc să îmi zică „DA” în faţa succesorului dvs. de peste ani…, şi ani…, şi ani.
Domnule primar, dragostea e un lucru mare care leagă două inimi foarte tare. De aceea vă rog, pedepsiţi aspru orice insultă la adresa femeii care, poate mâine, poate poimâine, poate peste zece ani sau chiar douăzeci, va deveni mama copiilor mei şi matroana dinastiei Calafat-Rădăuţeanu-Şaizeci-şi-Nouă.
Dacă o apucă menopauza înainte să ajungem aici, nu reprezintă o problemă, noi putând adopta.
Cu nespusă stimă şi respect,
Semnat indescifrabil.