Pot să-ţi placă sau nu versurile Erikăi Isac, dar nu poţi să negi că a lansat un al doilea #metoo de România. Iar eu sunt activă pe două platforme: Facebook şi TikTok, aşa că am urmărit cum a decurs fenomenul şi în rândurile celor maturi, şi în rândurile tinerilor. Desigur, poţi spune că trăiesc în bula mea dacă, de cum începe unul să-mi explice că locul femeii e la cratiţă şi la fătat, jeap un block că, pentru a cita din artista poporului Lorena Lupu (glumăăăăă, aici imaginaţi-vă râsete din off), „n-are nimeni timp de tine”. Adică, rămân cu bărbații care au un minim nivel de deschidere mintală legat de faptul că nu există doar femeia doamnă și femeia c, ci toate suntem oameni, cu bune și cu rele, cu momente de amabilitate și momente de iritare, cu calități și defecte, și da, dacă vrei să descoperi latura noastră caldă și afectuoasă, comunici respectuos și fără gherțoieli.
Iar despre f***t nici nu poate fi vorba, până când femeia decide că se simte safe cu tine și că e în regulă.
„Dar, Lorena, sunt unele care fac one night stand.”
Corpul lor, decizia lor. Am avut și eu o perioadă, după o despărțire extrem de frustrantă, în care am simțit să exorcizez furia pe modul în care fusesem tratată făcând o droaie de one night standuri. Câteodată, ai nevoie să bei până dimineața, și câteodată, folosești s*** ca o formă de terapie, și cât timp e consensual și între adulți, all good.
Dar să tratezi pe Rodica ca pe o damă agățată la marginea drumului, doar pentru că, acum trei luni, Camelia a făcut one night stand cu tine și te-ai simțit brusc cocoș, e ca și cum te-aș trata eu pe tine după faptele lui Nuțu Cămătaru. Rodica și Camelia sunt persoane diferite. Nu există masa amorfă comună „femeile”.
Mă mai întreabă câte unul: „Ce părere au femeile despre flori?” Singurul răspuns adevărat este: depinde de la persoană la persoană. Sunt unele care adoră să primească flori la fiecare întâlnire și altele care stau într-o garsonieră mobilată modern în stil minimalist, nu au vaze în casă și, de cum se întorc de la date, îi pasează florile vecinei Geta de la 3.
Cel mai simplu e să COMUNICI DIRECT CU PERSOANA ȘI SĂ AFLI CE-I PLACE. Mi-a plăcut întotdeauna să spun că din banii de flori prefer să primesc ciorapi de damă, că-s scumpi ai naibii, dar nu se poate fără ei. Și nu-mi pasă că unii vor strâmba din nas la această preferință. Mă interesează să continui interacțiunea doar cu cei care aleg să respecte această preferință fără discuții și nu încep să mă frece la icre că florile sunt continuitatea feminității și simbolul frăgezimii și blabla. Am spus o dată că nu mă interesează și ăla e răspunsul final, fără „dar stai să vezi”.
OK, dar am divagat de la tema articolului.
Să definim întâi ce înseamnă feminismul. Nu, nu e despre păr colorat în albastru, nu, nu e despre machiaj strident, sau, dimpotrivă, despre refuzul de a pune o picătură de fond de ten pe față, despre păr pe picioare etalat ostentativ pe social media și alte faze de genul, la care sar direct bărbații mai puțin inteligenți, când se deschide tema feminismului. Acestea sunt opțiuni de styling, care, evident, sunt dreptul fiecărei persoane în parte, dar au legătură cu preferințele lor personale, nu cu feminismul.
Feminismul înseamnă ASIGURAREA CONCRETĂ, PE TEREN, a respectării drepturilor femeii ca cetățean. Și am pus capslock pe ASIGURAREA CONCRETĂ, PE TEREN, pentru că, deși Constituția României garantează drepturi egale, pe teren, acolo unde doare, sunt încă angajatori abuzivi care presează angajate să se întindă la ceas de seară cu ei sub amenințarea concedierii, și sunt vecini de 40 de ani care ademenesc copila de 13 ani a unei familii tradiționale formată din tătic bețiv și violent și mămică depresivă care nu mai știe pe ce lume trăiește în încercarea de a evita următoarea bătaie.
Dreptul la viață.
Dreptul la demnitate (și aici includem comportamentul de bun simț. Nu, comportamentul de bun simț nu presupune ploaie de complimente și limbi în fiecare cotlon al anusului, ci o atitudine civilizată și umană. Da, unii nu pot nici măcar atât și încep direct cu apelative jignitoare. Nici dacă, să zicem, nu ești de acord cu opțiunile ei de viață, nu, nu e cazul să faci bullying. E nevasta ta? Nu. Îi plătești facturile. Nu. Atunci chiar nu îi spui cum să trăiască.
Și chiar dacă e nevasta ta, trebuia să te asiguri de compatibilitatea între ideile voastre din perioada de întâlniri. Rolul lor nu e să perorezi complimente pe bandă rulantă, ci să descoperi omul, să vezi dacă sunteți pe aceeași lungime de undă.
Dreptul la siguranță. Cel pe care îl afectezi tu cu băgare în seamă aiurea. Chiar dacă tu nu ești un violator, ea nu are de unde să știe asta și, mai ales dacă a avut câteva experiențe nasoale, preferă să sufle în iaurt. „Deci, spui că toți bărbații sunt violatori?” o să sară aici genul care optează mereu să interpreteze aiurea, ca să te gaslight. Evident că nu spun asta, spun doar că dacă te bagi aiurea în discuție și-i amintești brusc de o fază nașpa de la 16 ani, nu prea contează dacă ești sau nu violator, pentru că ea te va percepe oricum ca pe un pericol de care trebuie să se apere.
Dacă femeia nu dorește să interacționeze cu tine, atunci respectă asta și las-o în pace. „Dar eu înțeleg.” Mă bucur. De aceea nu ești în lista mea de block. „Ba femeia face ce vreau eu!!!!”. OK, distracție plăcută în spam, cu reclamele la Viagra și Rolex ieftin.
Dreptul la educație. Modul în care societățile patriarhale țin femeia în bucătărie cu sila e interdicția dreptului la educație. Când ești menținut ignorant în mod artificial, nu știi că ai drepturi și tinzi să iei de bună condiționarea celor care te manipulează să crezi că ești un simplu cuptor care întâmplător are două picioare. Ignoranța impusă din exterior e cel mai nociv atac la adresa stimei de sine.
Dreptul la un loc de muncă și la proprietate personală.
De ce incelii au o plăcere deosebită să latre dorința femeilor moderne de a avea o carieră? Pentru că o carieră înseamnă banii tăi. Banii tăi înseamnă că, dacă nu-ți place cum ești tratată, te ridici și pleci. Ai o alternativă, deci nu ești obligată să înduri niciun fel de abuz.
În mintea incelilor, relația perfectă dintre bărbat și femeie e că bărbatul dă cu pumnul în masă când și cum i se scoală lui, iar femeia tremură umilă și spăsită în colț, speriată să zică ceva, pentru că știe că următorul pumn nu va fi în masă. De aceea, din punctul lor de vedere, feminismul a stricat relația bărbat – femeie. Nu mai ai sluga perfectă, 100% lipsită de idei personale, pe care o ții sub control cu promisiunea următorului pumn? Nu mai știi să gestionezi relația. Pentru că te sperie ideea că trebuie și să oferi, nu doar să pretinzi, pentru o dinamică echilibrată.
Mbuuun.
Dar ce am descoperit zilele astea și pe Facebook, și pe Tiktok, e că există suficient de mulți bărbați care înțeleg tot ce am scris eu până aici.
Dar ca să ajungi la ăștia, trebuie să alungi păduchii care, cu tupeul agasant și infect specific păduchilor, vin să facă circ de doi lei. E ușor ca ăștia să-ți lase impresia că vorbesc în numele bărbaților, pentru că ei sunt foarte gălăgioși, pe când bărbații de bun simț tind să stea liniștiți și, de aceea, nu sar în ochi. Dar există și, blocând iar și iar păduchii, cu toate cele 50 de conturi false de pe care vin să înjure încă o dată, ajungi să ai conversații extrem de inteligente cu bărbați care văd în femeie un om, nu o unealtă.
Și atunci, soluția la nivel social e simplă. Boicotează misoginii. Limitează interacțiunea cu ei. Blochează-i, chiar dacă îți sunt rude. Dacă sunt simple interacțiuni sociale, alege să eviți numitele interacțiuni sociale. Creează-ți un cerc de prieteni format din fete și din acei băieți care intră în gașcă cu respect și bună credință. Evită să soliciți servicii de diverse tipuri de la misogini. Lasă-i fără business.
(În paranteză fie spus, era o discuție acum vreo trei ani cu un cuplu gay care se supărase pe un cofetar că refuza să le facă tortul de nuntă. Din punctul meu de vedere, e o falsă problemă. Nu vrea ăla banii tăi? Dă-l în morții lui și caută pe cineva care își respectă clienții și vrea să câștige bani. End of story.)
În momentul când noi toate vom marginaliza misoginii, cei cu un strop de inteligență se vor prinde că nu mai ține vrăjeala și că singura cale e să începi să respecți femeile, iar proștii vor muri în șanț.
În fond, respectul față de feminism ține de modul în care definește fiecare bărbat în parte ideea de masculinitate. Cei care își sprijină masculinitatea în tot ce știu să facă și tot ce au realizat nu au o problemă să înțeleagă și să respecte feminismul. Cei care nu știu să facă nimic și sunt mai inutili decât ficusul de apartament își proptesc valoarea în gândul că, totuși, ei au o bucată de carne în plus față de tine și asta îi face superiori.
Lol, nu.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.


bărbații adevărați displac neofeminismul, care e confundat de mulți cu feminismul.
Bărbații adevărați displac și gramatica limbii române, după câte se pare.
Ahahaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.
Credeam că este despre cum o femeie are nevoie de un bărbat ”cum are peștele de bicicletă”. :))
Depinde de femeie.