Bună, eu sunt Lorena şi, după cum ai aflat de circa un milion de ori dacă citeşti acest blog, am o pisică. Un motan imens, foarte mătăsos, foarte afectuos şi periodic extrem de iritant. Înainte să mă adopte această pisică – pentru că pisica îşi alege omul, nu invers – eram printre iubitorii neasumaţi de pisici, care vor o pisică, dar nu o pot avea, întâi din refuz matern, apoi din motivul “abia am bani să nu mor eu de foame”.
Când aceste motive au expirat, practic din acelaşi motiv: bani de trăit pe cont propriu, a apărut în viaţa mea şi superpisicul îndelung dorit. Dar. Şi e un mare dar. Dar din dar se face rai.
Nu lua pur şi simplu o pisică de pe stradă fără să ţii cont de următoarele:
A) Pisica e un animal cu idei proprii.
Câinele e acolo pentru a fi cel mai bun prieten şi pentru a găsi noi şi noi giumbuşlucuri în slujba ta preasmerită şi umilă. Pisica NU e în slujba ta. E egalul tău, care împarte casa cu tine, că sunteţi amândoi mamifere, dar NU a semnat nicăieri de predare-primire, deci tu NU eşti stăpânul.
Va face fix ce vrea ea, fix când vrea ea, iar tu poţi găsi soluţii în jurul acestui plan de bătaie, dar pisica e şmecheră şi va găsi soluţii în jurul soluţiilor tale. De exemplu, pentru ea e vital să te trezească foarte de dimineaţă. Că se plictiseşte.
Poţi să-i laşi bolul plin de mâncare. O vreme va merge. Litiera curăţată. Idem. S-o oboseşti seara cu joacă. Ibidem. Numai că mâţa doarme patru ore şi se trezeşte Batman meets Superman, pe când tu ai muncit toată ziua şi eşti rupt; primele patru ore nu se pun.
Când e somnul mai dulce, mâţa ta o să scoată chitara electrică şi o să bage concert cu coveruri ACDC, pentru că aşa o să aibă chef. Apoi, tu o să te trezeşti şi n-o să poţi adormi la loc, că eşti prea obosit să poţi dormi – da, există fenomenul! – şi ea, sătulă de joacă, o să se lungească fix în locul tău şi o să bage somn la fel de hardcore precum concertul cu care te-a trezit.
B. Pisica ta vrea iubire. Dar vrea s-o laşi în morţii tăi în pace. Uneori în acelaşi timp.
Seară. Tu te uiţi la Netflix, la un film adorabil de groază, cu zombies care urmăresc eroul. Deodată, din spatele tău, pe spătarul canapelei: Miau.
Îţi faci singur manevră de resuscitare după infarctul pe care tocmai l-ai suferit. Apoi înţelegi. Mâţa ta vrea în braţe, cu cuddling şi diverse. OK, o iei în braţe, toarce. În exact douăzeci de secunde, când pe spinarea personajului se pune o gheară scheletică de zombie: Miaaaaaaaaaaaaaaaauuu!
As in: Pune-mă jos, violator nenorocit, sau dau hashtag #metoo.
Okok. O pui jos.
Eroul scapă ca prin miracol de zombie, fuge mai departe, se ciocneşte de tovarăş, strigă: Băi, Vasile, am belit-o, să fugim de aici.
La care Vasile deschide ochii şi opa, e şi el zombie.
-Miaaaaaaaau!!
As in: De ce nu mă iubeşti, lăv mi, lăv mi, ia-mă-n braţe şi strânge-mă uşor.
Şi tot aşa până se termină filmul.
C) Să ai mereu nisip de rezervă.
Exact în ziua când ţi-e lene şi zici: E ok, are litiera curată, îi cumpăr nisip mâine! – o s-o apuce o diaree cu bulbuci şi o să te trezeşti la 4 dimineaţa cu lopăţica în părculeţul copiilor, să aduci nisip, că pisica ta zbiară că n-are unde să se desfăşoare.
D) Şi să te obişnuieşti că uneori îi vei extrage chestii dubioase din anus.
Miaaaaaaaau!
Ce e?
Miaaaauuu!
Mă uit eu la ea mai atent, din anus îi iese un capăt de elastic lung, alb.
“Nici nu vreau să aflu cum a ajuns ăla acolo”.
Să i-l extragi e provocare de “Supravieţuitorul”, pentru că pisica o să urle, o să se zbată, o să vrea să te composteze ca pe biletul de autobuz, o să dea senzaţia că o jupoi de vie, şi la final, când elasticul iese, o să mai şuiere o dată la tine în semn de “Nu pui mâna pe c** meu că te sparg” şi o să plece cu coada sus.
E) Şi bobiţe agăţate de perii din zonă.
Asta după ce în prealabil va încerca să scape de ei frecându-se de covorul proaspăt spălat.
Bine, fenomenul bobiţelor agăţate de perii din zonă apare doar la diaree, iar cu o hrană echilibrată, diareea va fi din ce în ce mai rară de la maturitate în sus. Când e puiuţ, se va c*ca împrăştiat şi pentru că aşa a zis Neti Sandu la zodia ei.
Totuşi, e bine de ştiut că dacă ai pisică, o s-o ştergi la c*r în câteva rânduri, şi o s-o şi speli la c*r cu apă caldă după ce îmbătrâneşte şi nu mai ajunge acolo. Şi în timp ce o speli, ai ghicit: “I’m TNT, I’m dynamite, I’m TNT and I’ll win the fight!!!”
F) O să vomite periodic gheme de păr, şi va face asta chiar dacă o perii zilnic
Nu poţi peria tu când poate ea să lingă de pe augusta-i făptură, şi excesul se va regăsi pe jos. Inevitabil vei călca în el când te vei duce noaptea la un pipi.
G) Dacă se îmbolnăveşte, soluţia e VETERINARUL, nu tanti Nuţi de pe grupul de pisici.
Nu mai pot cu toţi tâmpiţii care intră pe grupuri de animale să întrebe ce să facă, că uite, pisica horcăie cu spume verzi la bot. Mă ustură degetele grav să dau un răspuns, dar hei, 30 de zile de zucc înseamnă trafic şi bani pierduţi.
Oameni buni. Dacă te îmbolnăveşti, mergi la doctori, NU ceri păreri online de la oameni pe care nu-i cunoşti şi cu care n-ai împărţi liftul dacă l-aţi aştepta împreună. Iar dacă ţi se îmbolnăveşte petul, mergi la veterinar. Nu puneţi viaţa voastră / a animalelor în pericol din zgârcenie. Banii se fac. Viaţa nu ţi-o dă nimeni înapoi.
***
Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.
Sh*t They Say