Ieri, mi-a picat sub ochi un mic flame de social media: pe Facebook, o doamnă de o anumită vârstă – vedeţi de ce e bună corectitudinea politică? dacă scriam aici “băbăciune urâtă cu spume şi ofticată pe viaţă”, stricam garantat ziua cuiva – a postat o fotografie cu o puştoaică de liceu în autobuz. Fata stătea sfidătoare pe scaun, cu o expresie de “să văd care mă ridici de aici”. Trecând peste natura profund ilegală a fotografierii minorilor fără consimţământ, ceea ce se întâmplase era, pe scurt: doamna de o anumită vârstă îi pretinsese minorei locul, minora o refuzase şi atunci, doamna de o anumită vârstă simţise nevoia să-i facă shaming public, să o arate cu degetul, că uite, dom’le, asta nu se ridică atunci când vrea distinsul meu c*r matusalemic să se aşeze.
Eu nu mă duc pe social media nimănui să mă cert, că nu-mi plac jignirile. Aleg să fiu corectă politic. Până când mă ataci, şi atunci îţi dau cu mârlănia politică peste bot cu dobândă şi penalităţi, pentru că nu sunt corectă politic din submisivitate şi laşitate, ci din decenţă şi eleganţă. Dar pe astea le rezerv celor care sunt la rândul lor decenţi şi eleganţi cu mine. Dacă e să ne dezbrăcăm de caractere, o să-mi bag p¤%* în orificii pe care mă-ta nu ştia că le are, şi o voi face adânc, apăsat, cu sete şi voluptate, să regreţi ziua în care ai căutat conflict cu mine.
Revenind la poveste: doamna noastră de o anumită vârstă s-a urcat în autobuz, a văzut minora şi i-a ordonat să degajeze locul, pentru că ei i se cuvine acel loc, pe bază de vârstă. Minora a răspuns: Uhm, nu cred. Şi atunci, doamna noastră de o anumită vârstă a făcut shootingul antemenţionat, să o umilească public pe social media pe minoră.
Acum, dacă eu eram tatăl sau mama minorei, o reclamam la poliţie pe doamna de o anumită vârstă pentru hărţuire şi instigare la violenţă, dintr-un motiv simplu: dacă te răzbuni pe o puştoaică cu o campanie de shaming pe social media, eşti mai infantilă decât ea.
Şi eu am trecut demultişor de 20 de ani, dar mă hidratez regulat, dorm 7 ore pe noapte… ok, şi am câteva doze de acid hialuronic în faţă, prin urmare, încă mă confunzi cu o puştoaică. Şi mi se întâmplă frecvent în mijloace de transport în comun să vină mămăi la mine cu pretenţia să mă ridice. O iau ca pe un compliment.
Acum, mă întrebaţi dacă mă ridic?
Răspunsul e simplu: Depinde cum pui problema.
Sunt unele drăgălaşe, care te iau la sentiment: Măi, mamaie, să vezi, am fost la spital, am aşteptat două ore, nu ştii cât mă chinuie picioarele, te roagă mamaie frumos să o laşi să stea că o să fii şi tu bătrână într-o zi.
Atunci, eu mă execut prompt, cu un zâmbet pe buze.
Dar sunt unele nesimţite cu spume, arogante, obraznice, care vin la tine cu o atitudine de câştigătoare la belciuge şi te atacă frontal:
-Auzi, puştoaico, tu chiar nu te simţi să cedezi locul la bătrâni, nu vă învaţă nimic la şcoală!?
Astea fac să pară că misoginii au dreptate. Şi atunci, iese din mine ascendentul în Scorpion:
-Mă cunoşti de undeva, cotoroanţă, să mă iei cu “puştoaico”?
-Cum îţi permiţi???
-Păi dacă tu îţi permiţi, băboi nesimţit, îmi permit şi eu. Ce gâţii mă-tii îţi datorez? Ai rezervat locul la Metrorex?
Iar dacă intervin alţi călători, scot buletinul şi îmi arăt vârsta reală şi, ca prin farmec, se potolesc toţi.
Dacă vrei lucruri drăguţe, trebuie să înveţi să le ceri politicos. Chiar dacă ai impresia că stai de vorbă cu un puşti de liceu.
Nu, vârsta de una singură nu-ţi dă dreptul să bruftuluieşti şi să agresezi verbal oameni străini pe drum, şi dacă vrei ceva, trebuie să înveţi să pui problema într-un mod adecvat.
Sâmbătă, veneam de la piaţă cu o sacoşă de ultime mici cumpărături (jumătate din piaţă, lol) într-o mână, şi un sac de nisip pentru nevoi motăneşti în cealaltă. În faţa blocului, un băiat. Format clasic de golănaş de cartier: păr parţial decolorat, piercing în sprânceană, trening, adidaşi ultimul zbieret. M-am dus la el, i-am zâmbit şi l-am rugat:
-Iartă-mă că te deranjez. Te rog mult să-mi ţii uşa, că am mâinile pline.
Şi băiatul ăla cu alură de puşcărie 2:0 mi-a deschis uşa cu cartela lui, apoi, din iniţiativă proprie, mi-a ţinut şi uşa liftului.
Şi după ce am intrat în lift, am rostit fraza de mare efect:
-Îţi mulţumesc frumos şi îţi doresc sărbători fericite.
Şi băiatul a zâmbit şi a dat din cap.
Pentru că nimeni nu-mi datorează să-mi ţină uşi, nici pe bază de vârstă, nici pe bază de gen. Faptul că îşi alocă cinci secunde s-o facă e un gest de graţie. Prin urmare, MULŢUMEŞTI.
Morala poveştii: degeaba spumegă toţi imbecilii că vaai, ce nasoală e corectitudinea politică. It gets the job done într-un mod care nu face franjuri nervii nimănui.
***
Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.
dacă nu poți sta în picioare de ce te mai duci cu autobuzul/afară? Rezolvă altfel problemele cu drumurile, dă cuiva să-ți cumpere, dar noa, baba afișează doar un misecuvenism, e destul de sănătoasă ca să poată sta 10 min în picioare, bine că la coadă pot să stea bătrânii câte 1-2 h benevol.