În apărarea matematicii

Zice o doamnă pe Facebook:

“Injurati aici (inclusiv pe mine): Obs: am mers la olimpiadele de matematica pana in clasa noua inclusiv. Apoi am avut prilejul sa aleg sa nu mai imi omor zilele cu ceea ce nu imi doream si nu eram eu. Nu imi aduceti argumentul ca nu aveam gandire logica fara matematica fiindca nu raspund, dar rad.
Matematica este un fetis national care ridica destinele unei foarte mici minoritati si imputineaza radical capacitatile celor mai multi copii. Calculati uriasul timp si enormele resurse dedicate de stat, parinti si copii pentru matematica. Intrebati-va la ce v-a folosit celor mai multora in afara chinului examenelor. Intrebati-va, in afara de ecuatiile de gradul unu, la ce va foloseste in viata. Este excelent ca exista copii cu o astfel de inclinatie. Ei trebuie educati, cultivati, sprijiniti. Dar cei care nu o au nu trebuie pedepsiti la o astfel de osanda inutila in afara celor care fac ulterior matematica, informatica, fizica, politehnica. Din cauza ocuparii uriase a creierului cu invatarea matematicii, mare lucru nu mai poate sa dezvolte o minte de om. La capat, termina examenele, sterge informatia, ca nu ii trebuie si se intreaba ce poate oare sa faca cu mintea lui neexersata in altceva dar incapabila de alta performanta. Pe scurt: cine castiga din acest fetis baroc, in afara catorva performanti si a profesorilor de matematica?”

Văd că e la mare modă să dezbaţi matematica, aşa că va fi plăcerea mea să-i fiu avocat.

Mie mi-a plăcut întotdeauna matematica. Mi-a plăcut pentru că era grea, pentru că te invita la efort, pentru că nu o încălecai cu una cu două, şi pentru că, după rezolvarea unei probleme care ieşea din sfera algoritmilor cunoscuţi, aveai o satisfacţie de nu-ţi trebuia pornhub pe seara aia.

Matematica mi-a antrenat voinţa. Voinţa de a-mi demonstra în primul rând mie că e posibil să nu te ridici de la o masă până când duci o problemă la capăt cu bine.

Matematica e piatra de cremene a gândirii şi a aptitudinii noastre de a percepe abstractul. E prima ieşire a unui om din zona lui de confort şi prima luptă cu necunoscutul. E incomodă şi sexy.

Matematica e testul de vitejie care îl transformă, mintal, pe fiul cel mic al împăratului în Făt-Frumos.
Iar dacă intri integru în această luptă, şi o duci cu curaj până la capăt, va exista o singură persoană victorioasă: tu.

Vei învăţa că obstacolele POT FI şi TREBUIE învinse. Că există soluţii, doar că trebuie să fii consecvent şi mai ales perseverent.
Că viaţa nu e numai lapte şi miere, iar tu poţi ieşi cu fruntea sus şi dintr-un efort chinuitor, nu doar dintr-o seară de petrecere.

Nu în ultimul rând, matematica e pentru creier ceea ce e sportul pentru trup. În sala de sport, adeseori mişti muşchi pe care în viaţa de zi cu zi nu îi vei mişca niciodată. Dar aceşti muşchi neştiuţi te vor servi când te aştepţi mai puţin. În modurile în care te vei aştepta mai puţin.

Eu sunt scriitor, exact ca în citatul din ilustraţia de mai sus.
Cu ce mă ajută matematica?
Cu aptitudinea de a vizualiza abstract dezvoltarea poveştii, suişurile şi coborâşurile ei, înainte de a scrie prima literă.
Cu aptitudinea de a ordona lucruri şi de a descoperi opţiuni.
Cu libertatea de a crea abstract ordonat, cu reguli proprii. Pentru că şi abstractul are nevoie de rigoare.

Şi nu în ultimul rând: faptul că reuşeşti să stăpâneşti ceva ce la început părea înfiorător de dificil îţi dă o stimă de sine enormă. Bazată pe munca ta proprie. Singura formă de stimă de sine pe care n-o iau nici vânturile, nici valurile.

PS: Nu aveam talent natural la matematică, pentru că am fost genul copil poet – visător. Dar am muncit de m-am căcat pe mine şi am izbutit să ÎNŢELEG. Am luat bacul la matematică cu zece. Şi nu regret nici un minut dedicat acestui “fetiş baroc”.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. jademan says:

    Bă, am mai citit și io poezie, da’ nici chiar așa!! 😀

    Oricum – fir întins în continuare! 😀

  2. George says:

    Daca mi-ar fi placut sa dau o sansa matematicii, sunt convins ca azi as fi fost un cu totu’ alt om. In sensu’ bun. 🙂

  3. Eliza says:

    Aveti, de fapt, dreptate amandoua. Bravo tie, dar multi altii, din posibile motive prea diverse ca sa le abordam aici si care nu tin neaparat de lene sau prostie, pierd o masura din partitura. Din cauza densitatii si specializarii materiei, nu mai au cum recupera, iar valul se face treptat tsunami si ii zdrobeste definitiv sub umilinta si sentimentul neputintei. O ruda apropiata imi spunea ca primul an si ceva la o facultate de IT din Canada a fost o joaca, fiindca faceau materia din clasele a XI-a si a XII-a din Romania. Ceea ce confirma tocmai cele spuse de doamna de pe facebook. Matematica da, structureaza si antreneaza gandirea, cum frumos aratai. Dar nu la un nivel excesiv pentru copilul de rand (chiar daca exceptiile eroice sunt si ele povesti de viata frumoase si surse de inspiratie). De fapt, matematica in doze si specializare excesive este o reminiscenta din timpul comunismului, cand aproape toata lumea trebuia sa studieze politehnica, fiindca Ceausescu voia o tara industrializata si avea nevoie de ingineri, tehnicieni, maistri si muncitori. Profesorul meu de matematica din liceu (am prins ultimii ani ai comunismului la liceu) avea chiar vorba asta: ‘Matematica-i painea voastra’. Eu insa visez ca in loc de capitole dense de analiza matematica (care la altii se studiaza la facultatile de profil) sa se dezvolte logica prin ore de… logica. Sa se faca un pic retorica, de analiza pe texte neliterare (nu doar comentarii literare tocite pe de rost), care sa-l deprinda pe tanar sa gandeasca cu capul lui si sa dibuie manipularea cand citeste un articol, de exemplu. Sa se faca un pic de istorie in care sa invete si despre Elisabeta Rizea, nu doar despre nu stiu ce prezentatoare tv. Cate o ora de cultura generala, sa mai aiba si copiii astia idee de cate un pictor, de cate un arhitect, de cate un regizor… Si astea toate ar ajuta, poate chiar, in medie, mai mult decat multi-multi-multi logaritmi. Stau in liniste, fara framantari, fiindca asa ceva nu se va intampla. O populatie idiotizata, cu stima de sine inexistenta si permanent culpabilizata, stigmatizata ca o femeie violata e mai de folos oricarei puteri decat un popor luminat, cu discernamant si cu o incredere sanatoasa in propriile puteri.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: