De ziua ta

Ce-ţi doreşti, fiule, de ziua ta? mă întrebă Dumnezeu.
-De ce nu m-ai întrebat la 15 ani, Doamne?
-Pentru că atunci aveai totul.
Şi nu ştiai.
-Atunci ţi-aş fi cerut ştiinţa lucrurilor pe care le am.
-Era prea devreme. Când ştii totul prea devreme, nu mai ai la ce să visezi.
Bogăţia ta de la 15 ani erau visele.
Mi-a fost milă să ţi le iau.

Nu mă ţine din treabă. Ce-ţi doreşti de ziua ta?
-De ce nu m-ai întrebat la 20 de ani, Doamne?
-Pentru că atunci chiar aveai totul.
Şi începeai să conştientizezi.
-Ţi-aş fi cerut mai mulţi bani, să îmi şi pun în aplicare ceea ce conştientizam.
-Era prea devreme. Trebuie să înveţi sărăcia, ca să ştii să preţuieşti cum se cuvine puful
Şi să nu te ademenească spre somnolenţă.

Dar sunt un Dumnezeu foarte ocupat. Spune odată! Ce-ţi doreşti de ziua ta?
-Acum am sentimentul că am totul, Doamne. Habar nu am ce să-mi doresc.
Dumnezeu mă privi părinteşte, cu milă.
-Copilul meu tâmpit,
Habar nu ai ce puţin timp ţi-a mai rămas.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger