Din învăţămintele bunicului meu

Textul de ieri, cu purtătorii ilegali de penis ţărani cocalari la care visează Dana Budeanu, ăia care sparg femei în bătaie din masculinitate angoasată, mi l-a amintit, prin antiteză acută, pe bunicul meu din partea mamei, un bărbat pe care-l respectai natural, deşi nu avea urmă de aroganţă în modul în care se comporta. Dar când intra bunicul meu într-o încăpere, intra un bărbat, o forţă pozitivă şi protectoare, nu o javră malignă şi bătubilă cu şlapul peste rât, care să încerce să compenseze masculinitatea inexistentă, iresponsabilitatea şi lipsa de caracter prin fente, manevre şi ifose.
Bunicul meu făcea treabă prin casă nu de gura bunică-mii, sau pentru că îi cerea ea, ci pentru că era familia lui de care voia să aibă grijă. Nici nu avea ea ce indicaţii să-i dea, pentru că el era cu zece paşi înainte. Nu bătea cu pumnul în masă “sunt capul familiei că sunt bărbat, buhuhu, respectă-mă, că uite, am M în buletin”, ci, pur şi simplu, era atât de muncitor, de harnic, de grijuliu, că nu aveai cum să îl vezi altfel decât capul familiei. Nu trebuia să-i dea ea listă cu ce trebuie în cămară şi în frigider. Se uita el şi-i zicea bunică-mii: Văd că ne trebuie asta, asta, asta şi asta. Tu de ce mai ai nevoie?

Cum pana mea să nu-l respecţi?

Era, cum v-am zis, tâmplar. Nu făcuse şcoli înalte. Avea îndemânare meşteşugărească şi era persoana mea preferată din întregul univers. Stăteam toată ziua pe capul lui şi mă uitam cum repară lucruri, pentru că, atunci când mă făceam mare, voiam să fiu ca el.

Şi într-o zi, cum meşterea el la ceva piesă de mobilier căreia îi sărise uşa, făcea conversaţie cu mine.

-Ce e mai important, să te iubească oamenii sau să te respecte?

Pe el oamenii îl respectau. Asta însemna că îi vorbeau frumos, nu luau ton poruncitor de faţă cu el, nu îşi permiteau glume imbecile, nu îşi fluturau pwla pe la nasul lui. Pe mine oamenii pretindeau că mă iubesc, drept care, mă şcoleau de dimineaţa până seara, îmi spuneau ce să mănânc şi în ce să mă îmbrac, mă pupau – iar asta mi se părea extrem de scârbos. Motivul pentru care îl preferam pe bunicul meu era că nu mă pupa şi nu mă îmbăloşa aiurea. Şi mai ales femeile îmi vorbeau pe tonul ăla iritant, giugiugiu, cum vorbeşti cu copiii drăgălaşi.
Să te iubească oamenii era yuck yuck yuck, să te respecte era ipostaza uber cool.

-Să te respecte.
-De ce?
-Pentru că nu vor să te pupe.

A râs bunicu-meu de a leşinat, şi a zis.

-Da, e mai important să te respecte. Cele mai mari măgării le fac oamenii în numele iubirii. Dar respectul se manifestă într-un singur fel.

M-am gândit la o mătuşă cu unghii ascuţite, care avea o plăcere sadică să mă ciupească de pulpiţele grăsane şi am confirmat.

-Cele mai mari măgării le fac oamenii în numele iubirii.

Omul ăsta era foarte înţelept, ştia exact ce e în sufletul meu.

-Nu toată lumea o să te iubească, şi e bine aşa. Nici nu trebuie. Dar pe ăia care nu te respectă să-i ţii departe de tine.
-Pot spune oamenilor să nu mă mai pupe?
-Dacă nu îţi place, de ce să-i laşi să te pupe?
-Dar nu sunt rea dacă nu-i las să mă pupe?
-Nu. Eşti un om care se respectă. Dacă tu nu te respecţi pe tine, nu te respectă nimeni.

Şi de atunci, nu am mai permis nimănui să mă pupe social.

-Dar de ce eşti aşa de sălbatică? mă certa bunică-mea. Ce o să zică cutăreasca?
-Lăsaţi copilul în pace, i-o tăia bunicul. E mai important cum te simţi tu, decât ce o să zică cutăreasca.

***

 

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger