Prima seară de CinemAddicts 2014

Anul trecut, CinemAddicts s-a născut la o bere. Eram foarte ofticaţi pe viaţă şi discursul nostru era ceva de genul: “Băi, dar noi cui ne adresăm de fapt?” “Băi, dar ia hai să facem chestii. Poate oamenii nu-s 100% tâmpiţi. Poate că ne putem forma un public.” “Da, dar trebuie format de tânăr.” Bla, bla, şi-am făcut CinemAddicts, noi doi, criticul Mihai Fulger şi cu mine. Am ales filme cu şi despre adolescenţi, le-am ales destul de mainstream, să nu speriem copiii, dar totuşi artistice, Francois Truffaut – Cele patru sute de lovituri, Fete în uniformă, al lui Geza von Radvanyi, Rebel Without a Cause, al lui Nicholas Ray, To Sir With Love, regizat de James Clavell, ăla care a scris şi Shogun, şi Occident al lui Mungiu, să avem şi un român.
Da, ştim, o selecţie rapidă la o bere. Cert e că am fost la aproape toate liceele din Bucureşti, am chemat copii şi profesori, Cinemateca a proiectat fiecare film de şase ori, am vorbit cu copiii după fiecare film, ne-am convins că sunt mulţi dintre ei care-s extreeem de inteligenţi, chiar dacă nu toţi sunt încurajaţi în lecturi de părinţi, şi la final, am rămas prieteni cu mulţi dintre ei. Elevii Liceului Benjamin Franklin din sectorul 3 mă salută călduros, dacă ne întâlnim la metrou, la Titan.

Anul ăsta, am hotărât să facem un pic de istorie a filmului românesc, şi am început cu o capodoperă incontestabilă. S-a furat o bombă mi se pare la fel de actual azi, ca în anul său de lansare, 1961, e imbatabil din punct de vedere stilistic, iar felul în care conturează Iurie Darie acest rol, fără să scoată o frântură de cuvinţel, e un manual de artă actoricească în sine. Iar acum, când bomba – pericolul toxinelor, al poluării, al lipsei de perspective, al stresului şi presiunii constante – e mai prezentă şi mai ticăitoare decât oricând, nu ai cum să nu te regăseşti în acest film, chiar dacă multe dintre referinţele culturale de care e ticsit sunt mai puţin cunoscute azi, decât la data lansării. Vedeţi filmul şi ascultaţi-i coloana sonoră. E fabuloasă.

Ce m-a amuzat azi e că, deşi, fiind prima seară, copiii au fost puţini, discuţia a fost atât de vie, încât i-a captivat şi pe spectatorii normali, care iniţial porniseră spre uşă. Evident că i-am incorporat şi pe ei în dialog, şi ne-am bucurat de disponibilitatea lor. The more, the merrier.

Următoarele două proiecţii sunt mâine, la 17.00, şi sâmbătă la 12.00. Iar săptămâna următoare, avem Moromeţii lui Stere Gulea.