Atitudinea trigger

S-au scris tone de articole despre violenţa de orice tip. Domestică, sălbatică, online, offline, şi aşa mai departe. Însă nu am văzut nicăieri un articol, măcar unul, care să condamne atitudinea trigger.
“De ce femeia aia frumoasă stă cu boul ăla care o bate?”
Nu neg, multe cazuri sunt abuz clasic. Un bou care caută să compenseze pentru că natura a fost zgârcită cu el pe diverse planuri, abuzând persoana care îi e cel mai aproape, în ideea că, dacă eşti măritată cu cârpa universului, e firesc să împarţi zoaiele.
Dar am asistat personal la următoarele cazuri: femeia se punea cu gura pe bărbat. Şi începea să îl frece la icre. Dar nu la modul: Dorel, hai să ne plătim facturile că ne debranşează ăştia, sau ceva problemă reală, rezolvabilă cu o acţiune sau mai multe.
Începea să îl frece la icre cu tot soiul de acuze generalizate, nesoluţionabile, şi, treptat, evolua spre a lovi exact punctele sensibile ale omului.
Pentru că, dragi români, toată lumea are puncte sensibile. Poţi nimici oameni din cuvinte, dacă le detectezi.
Iar genul de om care îşi cere bătaie inconştient e genul de om care te freacă la icre până îţi detectează punctele sensibile, şi începe să apese acolo, iar, iar şi iar.
Am remarcat că există oameni care derivă plăcere din a insista în zona de disconfort a altora şi din a le savura chinul.
“De ce a omorât-o Ionel pe Vasilica din 564 lovituri de topor?”
“Că se certau.”
“Trebuia să se controleze.”
Întrebarea mea e: nu se poate incrimina legal comportamentul trigger, indiferent dacă e al unui bărbat, al unei femei sau al unui extraterestru?
Luăm un exemplu. Să zicem că avem doi fraţi. Îi facem de acelaşi sex, masculin, ca să prevenim comentariile de tip: “Misogino / Misandro!” Părinţii l-au preferat pe unul, l-au răsfăţat, l-au suflat în cur şi ăla a ajuns un şomer, un nemernic egoist şi incapabil de respect. Celălalt a simţit că are de luptat pentru lucruri, drept care şi-a construit o carieră măreaţă.
Iar şomerul a detectat, să zicem, că unica frază care-l face pe fratele lui să ardă pe interior e: “Aşa, şi? Oricum părinţii nu te-au iubit niciodată.”
Bun.
În lumea ideală din visele mele, omul ok ar putea suna la poliţie.
“Bună ziua. Aş dori să raportez un caz de comportament trigger.”
“Venim imediat, beţi un pahar de apă rece şi liniştiţi-vă.”
Ajunşi la faţa locului:
“Ce s-a întâmplat?”
“Toată viaţa, jarteaua asta m-a chinuit cu afirmaţia “Oricum, părinţii nu te-au iubit niciodată”. Şi acum, încearcă iar, pentru că vrea să stoarcă de la mine 2000 de lei.”
“Aşa deci. Vă rugăm să-l bateţi sub ochii noştri până vede stele verzi. Violenţă aprobată de stat.”
Şi după ce se întâmplă, jegul cu comportament trigger o mai azvârle o dată:
-Poţi să mă baţi oricât, dar ştii că părinţii nu te-au iubit niciodată!
Pentru că asta fac jegurile trigger. Torturează verbal să derive satisfacţie.
La care poliţia:
-A, da? Recidivă? 30 de zile arest preventiv! Cu bătaie zi de zi, până vă învăţăm să ţineţi cont de sentimentele altui om, dacă problema pe care o enunţaţi nu e una de rezolvare imediată.

Pe bune, cât de denaturată să fie societatea zilelor noastre, încât să ţipe la tine că trebuie să te controlezi în faţa comportamentului trigger şi că eşti un monstru dacă nu o faci?
Nu mai bine ţipă la ăla să nu mai facă?

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Joker says:

    Cunosc o.. doamna din Drumul Taberei care exact asa procedeaza, apoi se mira ca de ce prefer sa fiu singur.
    I-am trimis linkul postarii. Urmeaza sa ma acuze probabil ca am platit postarea;
    😀

  2. X-uleasca says:

    Nu, nu e corect. Deloc. Pentru că fix asta este scuza agresorilor dintotdeauna. ”M-a enervat.” ”M-a scos din sărite.” Și întrebarea fecaloidă adresată pe ton de regret și blândă mustrare victimei, după ce i-au fost învinețiți ochii; ”Vezi ce m-ai făcut să fac?” Și toate bancurile alea de Urzica 1970 în care se recomandă doamnelor să bea ceai când vin soții acasă, doar și-or ține gura.
    Nu există pardon. Te calcă pe nervi? Fii deștept, activează-ți simțul de autoconservare și pleacă. Din cameră. De acolo. De oriunde.
    Eu așa fac. De câte ori simt că mi-ar face o deosebită plăcere să zbor producțiile nazale ale vreunuia până-n fundul grădinii, mă retrag. Imaginându-mi, desigur, cum zbor susnumitele producții.E terapeutic.Și raționalizez cu ”Dă-l ân muma lui de prost, mai naște-s-ar o data!”

    Cât despre agresiunile verbale continue, picătura chinezească din vorbe, exact asta așteaptă ăla care te chinuie așa. Să cedezi. Să vadă că strategia lui de tortură are succes.

  3. antigelu says:

    Na ca am aflat si eu cum se numeste atitudinea aia care imi fute icrele.
    Eu nu sun la politie si nu ma mai execut cand sint presat la butoane. Pentru simplu motiv ca daca persoana nu inceteaza dupa cateva avertismente, evit contactul cu anii. Chiar daca sint membrii de familie. Viata e prea scurta ca sa ti-o futa la icre tot felul de tragaciuri de astia.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: