Poşta redacţiei: Mama şi carantina

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. (Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai naibii jos şi nu mai trimite mesaje private de băgare în seamă. This blog is made for reading, nu for hooking up).
. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de azi, editată cu fonturi albe pe fundal negru (b**ch, mi-ai f*** complet ochii, scrie normal, că altfel iei block pe toată social media!) spune precum urmează:

Dragă Lorena,

Această scrisoare poate fi interpretată ca un strigăt de ajutor pentru că nu ştiu ce să fac şi sunt atât de epuizată psihic şi aşa tremură carnea pe mine că nu mai reuşesc să gândesc limpede.

Se vede din ideea aia complet aberantă că e cazul să-mi faci retina să sângereze cu rahatul ăla complet unnecessary cu fonturile albe pe fundal negru.

Poate o să crezi că sunt eu nebună sau exagerez, dar îmi asum riscul. Pe scurt, am o mamă cu probleme nervoase care ne înnebuneşte pe toţi în familie de când eram mică, cu scandaluri şi certuri, şi în cel mai bun caz cicăleală de-aia distrugătoare de nervi, plus tot felul de şicane pasiv-agresive.

Situaţia a degenerat foarte mult de când a început pandemia şi am făcut greşeala să mă întorc acasă chiar înainte, din oraşul în care stăteam şi lucram.

Ne distruge ca familie. Tatăl meu e conştient de situaţie, măcar parţial, dar consideră că e mai bine să rezistăm, el se ia şi după gura lumii, şi se gândeşte şi că nu ne-ar fi bine cu prezenţa unui singur părinte, iar mai mult decât să încerce să o ducă la un psihiatru (cred că nu e de mirare că nebuna nu vrea să audă) nu ştie să facă şi preferă să stea aşa.

Dar cea mai scabroasă parte, Lorena, e că are perioade de “normalitate”, în care se comportă foarte degajat, de parcă nu demult se lua de toată lumea şi se comporta ca ultima jigodie de om.

Pentru mine, a încetat de mult să însemne mai mult decât acumularea de celule care m-a format (aici mă inspir un pic din una din expresiile tale, iartă-mă).

Nu-ţi cere scuze pentru asta, cere-ţi scuze pentru cum mi-ai masacrat corneea cu fonturile alea hidoase albe pe fundal negru. De ce plm??

Poate o să mă crezi o nerecunoscătoare sau o sensibilă plângăcioasă, că totuşi e adevărat că m-a crescut, că m-a îngrijit, că m-a întreţinut împreună cu tata şi a fost relativ decentă în perioadele de normalitate care, până a început pandemia, deveniseră din ce în ce mai lungi, dar suferinţa uriaşă pe care mi-o provoacă constant îmi îngroapă orice recunoştinţă.

Încă un lucru o să-l subliniez, am venit acasă pentru că era foarte ok de un an de zile, vorbeam cu ea de luni de zile la telefon şi părea cu capul pe umeri.

Interesant e că ea îmi propusese să vin să stau o perioadă acasă, asta şi pe fondul unei probleme medicale pe care trebuie să o rezolv în cel mai scurt timp posibil. Şi cel mai important, pentru că mi-era dor de fraţii mei mai mici, de care mereu am fost foarte ataşată şi pentru care mereu sunt îngrijorată de cum o sa le afecteze dezvoltarea toată situaţia asta.
Îmi doresc de ceva timp să-ţi scriu, dar mi s-a tot părut că abuzez de bunăvoinţa ta. Dar acuma cred că nu mi-ar strica deloc o opinie a unui om mai trecut prin viaţă ca mine, plus că mă gândesc că nu ar fi puţine cazuri de familii disfuncţionale de genul şi, nu în ultimul rând, nu m-aş mai simţi aşa singură. Am prieteni buni, dar nici pe ei nu-mi vine prea uşor să-i încarc cu situaţia asta, chiar dacă o fac uneori.
Mulţumesc că mi-ai citit eseul, contează enorm pentru mine. Dacă va mai fi nevoie de completări legat de ce ţi-am povestit aici, îţi stau la dispoziţie.

X. 

***

Dragă X,,

Nu sunt terapeut să-i dau diagnostic mamei tale, dar da, din ce îmi spui, trebuie dusă la un specialist ASAP. De ce nu vrea? Pentru că mulţi oameni cu tulburări mintale observă ascendentul pe care comportamentul lor agresiv şi toxic îl creează asupra persoanelor slabe şi dornice să evite un conflict, şi, dacă o anumită trăsătură a ta îţi aduce beneficii (în cazul ei, faptul că manipulează întreaga familie după pofta inimii), de ce ar vrea să se ducă să se trateze? E ceea ce o face specială.

Trebuie să mai adaug un lucru: carantinarea, ţinerea în lockdown acasă, 24 de ore din 24 petecute împreună au scos toate bolile mintale latente din mulţi cunoscuţi ai mei. Divorţează unii pe care îi credeam perechea perfectă şi care erau împreună din pleistocen. Prin pereţi, auzeam perpetuu certuri în martie şi aprilie. Jean-Paul Sartre scria că “infernul sunt ceilalţi” şi izolarea la domiciliu din 2020 a dovedit disfuncţionalităţi latente pe care mulţi nu ştiau că le au. Darămite demenţii cu vechime.

Taman de aceea, eu am ales izolarea singuratică, pentru că, dincolo de alura mea carismatică, lurkăreşte o introvertită feroce, şi am o baterie socială care, după câteva ore se epuizează şi nu se reîncarcă decât în singurătate. Know yourself, şi dacă te ştii genul care nu se simte foarte bine în format haită, învaţă să-ţi respecţi propria fire şi propriile nevoi şi stai acolo unde ţi-e bine.

Dar şi pe mine m-a afectat autoizolarea. În sens opus, însă. De câte ori primesc un telefon zilele astea să merg la un casting, prima mea propunere e: “Renunţ la 20% din onorariu dacă acceptaţi self tape. Îl refilmez de 100 de ori, dar nu mă deplasez decât în ziua filmării”. Dacă începe să mă pistoneze cineva că vrea să ne vedem să discutăm un business, îi spun că se poate discuta foarte bine pe Whatsapp sau Skype. Şi tot aşa. Nu mai am nici urmă de chef să mai părăsesc bârlogul.

Îţi povestesc aceste simptome ale mele doar ca să te fac să înţelegi că nişte luni de anormalitate au amplificat anormalul nostru, al fiecăruia, la cote la care nu visam înainte.

Acum, ce trebuie voi să faceţi, tu cu taică-tu, e să uitaţi bulls***turile cu gura lumii – nu gura lumii vă plăteşte facturile, şi să nu mai evitaţi conflictele cu nebuna. Dacă ţipă, ţipaţi înapoi. Dacă se victimizează, retezaţi-o şi spuneţi-i că vedeţi prin b***it. Dacă începe o şicană pasiv – agresivă,  call her out. Şi de fiecare dată, spuneţi-i că nu e normal ce face, că lucrurile astea vă afectează şi că TREBUIE să se ducă la terapie.

Nu-i mai recompensaţi comportamentul toxic şi agresiv din episoadele violente cu supunere şi teamă, respectiv evitare a conflictului, şi, când se poartă degajat a doua zi, nu mimaţi împreună cu ea că nu s-a întâmplat nimic, ci deschideţi subiectul: Ce ai făcut ieri nu a fost normal şi m-ai rănit / umilit / jignit. TREBUIE să te tratezi.

Orice îi treci cu vederea unui ticălos e pentru el o dovadă că merge şi aşa, şi că nu are nici un motiv să facă eforturi să se schimbe.

Dar dacă fiecare membru al familiei îi spune, cu maximă gravitate şi fermitate, că nu mai tolerează acest comportament, şi va dispărea senzaţia de putere pe care o extrage din teama voastră, la un moment dat o să cedeze.

Sigur, asta nu depinde doar de tine, ci în primul rând de taică-tu. Lui trebuie să-i explici că tulburările mintale nu fac decât să se agraveze dacă nu sunt tratate şi mai bine o duceţi la psihiatru acum, când e aproximativ funcţională, decât în momentul când începe să vorbească singură pe stradă cu duşmani imaginari.

Habar nu am de ce femeile bune nimeresc numai ticăloşi manipulatori, iar scorpiile, numai bărbaţi prea miloşi să pună piciorul în prag, dar… la un moment dat, măcar de dragul frăţiorilor tăi, va trebui să pună piciorul în prag. Pentru că o mamă cu probleme psihice poate distruge complet sănătatea mintală a copiilor ei. Să primeşti abuz de la persoana de la care aştepţi iubire şi grijă din însăşi definiţia condiţiei ei de mamă e demolator. Dă-i tatălui tău link la articolul ăsta, dacă ţi-e greu să-l convingi cu vorbe.

Domnu’ tata X, aveţi copii şi responsabilitatea dvs. de părinte e în primul rând binele şi sănătatea lor. Duceţi nebuna la doctor, vă rog frumos. E important în primul rând pentru ei. Fiţi bărbat şi impuneţi-vă.

Iar tu get a new job şi mută-te cât mai curând de acasă. După numărul de îmbolnăviri la nivel mondial, pandemia e încă în floare, iar tu trebuie să te protejezi mintal. Un om cu tulburări mintale care nu s-a tratat rămâne un om cu tulburări mintale. Poate face foarte frumos la telefon, dar convieţuirea o va determina să-şi dea arama pe faţă. Trebuia să stai în celălalt oraş, să iei un job remote şi să te autoizolezi singură.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți fi susținători de nădejde.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Ivy says:

    Din descriere pare sa fie o familie cu o mama narcisista si strategiile care ar functiona intr-o altfel de relatie, aici nu se aplica.
    Confruntarea directa e posibil sa inrautateasca situatia pentru toti din familie. Orice varianta aleasa vine cu costuri destul de mari, din pacate.
    Pe mine linkurile astea m-au ajutat sa mai inteleg ce se intampla si ce optiuni sunt, le las pentru cine mai are nevoie.
    https://www.youtube.com/watch?v=SPNf0YqM8lU&t=0s
    https://www.youtube.com/channel/UC9Qixc77KhCo88E5muxUjmA

  2. Andreea says:

    Exact asta am spus și eu, pe profilul Lorenei, mă bucur să găsesc pe cineva care gândește la fel!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading