(de data asta din Bătăuşu’ de Cîmpi, apărut în nov. 2007)
“..şi ăla mă iubeşte, chiar dacă nu-şi dă seama. Altfel n-ar fi făcut atîtea pentru mine toată ziua. Şi toate zilele de dinainte, de cînd ne ştim.
Altfel nu mi s-ar fi dat AŞA. Ce diferenţă între felul lui de a iubi, de a iubi cu dăruire, şi tot ce am cunoscut io înainte: curvele pe care le-am plătit, şi care mi-au prestat servicii, unele mai bine, altele mai în pripă, după cum le-a lăsat inima, da’ cu senzaţia aia că li se rupe cu cine o fac, numa’ banu’ să iasă; puştoaicele speriate de bombe, vai, nu pune mâna acolo, vaaai, nu face chestia aia, oh, dacă fac aşa ceva o să mă crezi o paraşută şi o să mă părăseşti, aşa-zisele “femei cu ixperenţă”, pe care “ixperenţa” nu le-a învăţat decât să se lase greu, să nu facă nimic şi să-l pună pe imbecil să tragă ca bou’ la jug, fără să ştie măcar de ce o face; urâtele şi / sau proastele care nu se respectă deloc, şi care ar fi în stare să facă orice le-ai cere, să nu cumva să pleci, da’ n-au pic de sânge-n ele, îs ca nişte umbre fără viaţă, fără contur, cu sau fără ele e tot aia…
Cam asta ar fi – singura dragoste adevărată pe care am trăit-o vreodată, singura făptură căreia i-am simţit pe bune dorinţa sinceră, neprefăcută, de tot ceea ce sunt eu, singuru’ om care s-a lăsat posedat până în adâncurile cele mai ascunse. Ale sufletului. Singurul care mă poate vindeca de mine. NU MĂ LĂSA SĂ ÎL PIERD!”
(mai multe, pe 19 mai, ora 20.00, Verde Cafe).
O sa raspundem prezent! 😉
Si eu, si eu 🙂 (hopefully)
Vă aştept cu drag.
ce frustrant…
uff as vrea si eu sa imi petrec serile din saptamana asta cu voi
Şi ce te împiedică?
600 de kilometri si un job ‘in criza’
🙁