Meditație de ziua lui Ceaușescu

Azi, e ziua omului pe care românii l-au împuşcat cu 35 de ani în urmă, într-un act de furie şi disperare, după un deceniu de foame şi umilinţă. Pingelică din Scorniceşti. Cel care a educat generaţii întregi de români cu mentalitatea „Cineva trebuie să ne dea și nouă de toate” și „De ce să faci ceva pentru tine, când poți să invidiezi capra vecinului.”

Acum, că foștii lui securiști au sprijin financiar să ne bage iar sub bocanc rusesc, o lozincă pe care toate paginile de propagandă o împing înainte e „Ce bine era pe vremea răposatului”.

Tot e ziua răposatului. Să trecem în revistă cum ar fi fost dacă nu ar fi răposat cu tot cu dictatura lui.

Dacă Ceauşescu ar fi rămas la putere şi regimul comunist de factură bolşevică ar fi dominat în continuare România, probabil că ai fi avut o casă, cumpărată ieftin, un “scârbici” la care te-ai fi dus şase zile, cu o singură zi liberă. Un „scârbici” pe care nu l-ai fi putut părăsi în caz de abuzuri, pentru că era obligatoriu, altfel te sălta potera şi te băga la zdup pentru că nu erai integrat social cum trebuie. Și da, când ăla era secretar de partid, iar tu gigel oarecare, te abuza după cum voia mușchiul lui. Și nu prea aveai cui să protestezi, pentru că și colegii tăi de la muncă se coalizau cu el împotriva ta.

Ai fi avut o oră de program la televizor, numai despre realizările măreţului, şi n-ai fi avut internet. N-ai fi avut smartphone, că dacă nu aveai internet, la ce să ai smartphone. Dacă să zicem, ai fi avut vreun gadget mai sofisticat, obţinut prin plle, ar fi venit securitatea să te interogheze de unde îl ai şi cine ţi l-a dat, şi să te sâcâie periodic, cum făceau pe atunci cu deţinătorii de video.

Ai fi avut magazine puţine şi goale, te-ai fi trezit la patru dimineaţa să stai la coadă la lapte, şi da, nici măcar faptul că te duceai cu trei ore mai devreme nu ar fi fost vreo garanţie că găseai, pentru că şi restul cartierului se trezea tot la 4.

Ai fi citit / făcut teme la lumina lămpii, pentru că partidul ţi-ar fi luat curentul, de vreme ce un fiu responsabil al poporului nu consumă aşa, aiurea. Ai fi avut apă caldă de două ori pe săptămână şi ţi-ai fi auzit genul de replici pe care mi le povesteşte maică-mea: Dar de ce vrea să se spele? Numai c***ele se spală!

Consumul atât de mic de săpun şi produse de igienă raportat pe teritoriul României e rezultantă directă a mentalităţii comuniste. Să nu fii prea curat, că poate îi vine cuiva ideea să te f***.

Şi apropo de f***. Ai fi fost obligat să te însori / măriţi, că altfel plăteai taxă de celibat. Obligatoriu cu cineva de sex opus, pentru că orice altă formă de orientare sexuală era incriminată prin lege. Da, făceai închisoare dacă făceai amor cu alt bărbat / altă femeie, chit că era consensual. Partidul avea pretenţia să ţi se bage şi în pat, să îţi dicteze ce să faci şi cum. Şi nu doar în pat. Muncitoarele femei erau mânate la control ca nişte vite de prăsilă şi controlate ginecologic, să nu cumva să nu raporteze vreo sarcină sau să facă vreun avort. Lipsa de control personal asupra propriului corp mi se pare poate cel mai cumplit aspect.

Îi ştiţi pe dobitocii ăia care ţi se bagă în mesageria privată să speculeze cine te f***, de parcă i-ar privi în vreun fel? Da, moştenire directă a comunismului bolşevic. Faptul că acesta a anihilat în mentalul colectiv noţiunea de intimitate, de viaţă privată, de drept la confidenţialitate se resimte şi azi. Încă există gigei / gigele care nu procesează faptul că nu e treaba lor ce faci, cu cine, sau dacă alegi să nu faci.

Apoi, securitatea era omniprezentă şi avea grijă să facă din tine element cuminţel şi cooperant. Fiecare loc de muncă avea propriul secretar de partid, însărcinat să stea pe capul tuturor şi să detecteze orice semn de revoltă sau idee personală. Şi atunci, începea persecuţia. Hărţuire la job, şi în funcţie de persistenţa ta în a avea idei proprii, arest, tortură, bătăi, muncă la canal. Puteai face închisoare inclusiv pentru faptul că ascultai Radio Europa Liberă. Scoteau ei spiritul de frondă din tine, chiar cu preţul vieţii.

Comunismul ceauşist îţi dădea casă şi masă cam în modul în care o fermă de găini le ţine în cuşti şi le hrăneşte înainte să le sacrifice pentru industria cărnii. Erai o simplă materie primă, folosibilă după bunul plac al măreţului conducător.

Ce e de regretat în chestia asta?

Absolut nimic.

Să mă fi putut întoarce în istorie, la acel proces grăbit care a dus la împuşcarea lui Ceauşescu? Aş trage şi eu un glonţ, pentru tot răul psihic pe care l-a făcut acestui popor.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.