CFR dă în navetişti

Sâmbătă plăcută, relaxată. Citeam eu ştirile la cafea, râdeam în barbă cum Iliescu lasă netaxate toate derapajele legislative ale lui Dragnea şi ale marionetelor lui, dar când vine vorba de SPP, sare instant să obiecteze, ca şi cum, într-o ordine raţională şi funcţională a priorităţilor, ar fi singurul lucru care să conteze, când… ce aflu!? Aflu că trenul de Ardeal, 1745, va fi desfiinţat. Singurul tren care circula ziua şi acoperea mare parte din Ardeal, cu destinaţie la Baia Mare. Un tren veşnic plin, convenabil pentru toţi cei care nu vor să-şi sfarme osemintele prin cuşetele înguste, incomode şi exagerat de scumpe pentru calitatea somnului de care ai parte în paturile alea de campanie tari ca virtutea dacică.

Şi o dată cu el, în jur de o sută de curse din toate colţurile ţării. În special cele care deservesc navetişti. Scuza: “Aceste trenuri au prea puţini călători”. Aceste trenuri cară dus şi întors sute, poate mii de navetişti. Sigur, mulţi dintre ei fac blat cu naşul. Lucru care poate fi eliminat printr-o politică eficientă de control şi sancţiuni. Ai cum să faci blat cu naşul într-un tren privat? Nu, pentru eşti controlat la urcare, şi dacă n-ai bilet, nu urci. Ai cum să faci blat cu şoferul într-un autocar sau maxi-taxi? Nu, pentru că în fiecare staţie e supervizorul, care numără călătorii, banii, situaţia, şi totul e sub control. Ai cum să faci blat cu controlorul la metrou? La metrou nici măcar nu există controlor, doar pază care se asigură că nu sari uşiţa mobilă fără să-ţi iei cartelă. Şi tot aşa. Cu un sistem bine implementat al controlului şi al accesului în vehicul, te poţi asigura că toată lumea care e în incintă a marcat banul.

Dar regiile astea “autonome” gigant, moştenire de pe vremea lui nea Nicu, sunt produsul “naţionalizării”, ceea ce înseamnă, pe scurt, că nimeni nu a investit bănuţul lui câştigat din greu şi adus de-acasă în ele, drept care nimeni nu e interesat să pună osul la treabă şi să le facă rentabile. Deşi s-ar putea. S-ar putea cu un pic de viziune managerială şi de bună intenţie. După cum spunea un domn sindicalist: “Dacă rutele alea  nu-s rentabile, de ce sunt atâtea trenuri private care funcţionează?”

Îndrăznesc să avansez o speculaţie: pentru că un astfel de patron de reţea privată a uns cu un bacşiş pe cine trebuie, şi atunci a eliminat o parte din concurenţă. Când eşti manager de “regie autonomă” şi nu-ţi pasă foarte tare să livrezi rezultate, pentru că postul tău nu depinde direct de ceea ce produci, ci e o formă de sinecură pe viaţă, nu te interesează foarte tare să-ţi serveşti nici clienţii, nici angajaţii, şi nici să extinzi afacerea, să vină cash flow-ul mai cu foc. Te interesează strict ce bacşişuri faci pe lângă leafa aceea atât de sigură, încât deja te gândeşti la ea în termenii “banii mei”.

Suntem o ţară cu un potenţial atât de mare, că nu poate fi egalat decât de numărul de persoane care refuză cu încrâncenare să-l valorifice.

Foto: pixabay.com

 

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger