Cinci categorii de oameni care mulţumesc pentru accept

Îţi cere prietenia. Are poză cu sine la profil, nu cu apus de soare sau cu anus de cal fâlfâind în zare, are şi statusuri cu gânduri, nu doar stock photos furate de pe net şi filmuleţe de pe CollegeHumor, deci pare o persoană care mai şi gândeşte. Accept.
Next thing you know, îţi face poc o căsuţă din bara de jos:
“Mulţumesc pentru accept!”

Şi aici, tu ai o dilemă. Mai cruntă decât Sophie’s Choice. Educaţia te forţează să răspunzi “cu plăcere”, experienţa internautică zice să-i dai brusc block. Pentru că ştii că dacă răspunzi, se va derula unul dintre următoarele scenarii incomode:

A) Ploaia de politeţuri formale

Acuma, ce să mint, şi mie îmi place să ofer şi să primesc politeţe, dar în limitele fireşti ale interacţiunii umane. Când politeţea devine muncă în mină, mă cuprinde groaza.
Exemplu:

Persoană: Mulţumesc de add.
Tu: Cu multă plăcere.
Persoană: Mulţumesc pentru răspunsul la mulţumirea mea pentru add.
Tu: Pentru puţin.
Persoană: Mulţumesc pentru puţinul mulţumirii pentru răspusul la mulţumirea mea pentru add.
Tu: (like)
Persoană: Mulţumesc pentru likeul care a consfinţit mulţumirea mea pentru puţinul mulţumirii pentru răspunsul la mulţumirea mea pentru add.
Tu: (seen)
Persoană: Nu ştii că numai nesimţiţii dau seen?

B) Tentativa de agăţat

Persoană: Mulţumesc de add.
Tu: Pentru puţin.
Persoană: Ahaaa, deci se poate şi mai mult.
Tu: Mă tem că nu. Îmi cer scuze, nu mă interesează genul ăsta de interacţiune.
Persoană: Ba te interesează, dar conştientul tău o neagă. În secret, arzi de dor să…
(Block)

Ain’t nobody got time for that.

C) Omul cu năcazuri

Habar n-am de ce, o grămadă de oameni încep, fără vreo interacţiune preliminară cu tine, fără ca tu să fi pus pancartă cu “ofer coaching gratuit pentru oameni în restrişte”, să ţi se plângă. Şi nu zic, unii chiar au probleme. Dar nu le-am creat eu. N-am pus un umăr la existenţa lor. Drept care, nu prea ştiu cum să reacţionez la următoarele situaţii

Persoană: Mulţumesc de accept.
Tu: Cu plăcere.
Persoană: Am avut o zi groaznică azi. Dacă nu acceptai nici tu, mă aruncam de pe bloc.
Tu: Dar am acceptat, deci e ok. O seară bu…
Persoană: Nici nu mai ştiu cum să mă descurc cu copiii ăştia care nu arată pic de recunoştinţă după tot ce fac pentru ei şi bărbatul ăsta căruia nu-i pasă decât ce avem de mâncare. Sunt o fabrică de mâncare. Nimănui nu-i pasă de sentimentele mele.

OK. Îmi pare rău că ai o viaţă nasoală. Dar pentru asta există psihologii. Te duci, plăteşti o oră din timpul omului şi dai cep la tot ce ai de zis. Crede-mă, nu e o interacţiune plăcută să asculţi toate astea, de aceea s-a şi creat meseria şi de aceea se şi cere onorariu.
Şi mie mi se înfundă frecvent chiuveta la baie, şi totuşi, dacă-l adaug pe Fane Instalaţii, nu-l iau cu
-Mulţumesc pentru accept.
-Cu plăcere.
-Dacă tot m-aţi acceptat, am o problemă cu ţevile în baie.

D) Omul cu chestii de vânzare

Nu zic, toţi folosim Facebook să ne vindem cărţile şi evenimentele. Dar măcar eu şi cei ca mine stăm pe propriul perete, postăm conţinut funny şi lăsăm omul să ia singur decizia.
Acum, noul val de scriitori online face aşa:

Persoană: Mulţumesc pentru accept.
Tu: Pentru puţin.
Persoană: Din respect că-ţi dau like la toate postările, cumpără-mi noua carte “Anus Însângerat se întoarce”, acum nu o promoţie de 20%.

Ce, mă? Tu se presupune că dai like dacă postarea ţi-a plăcut, te-a distrat sau te-a emoţionat. Nu e o favoare să dai like cuiva, ci e o reacţie la efortul lui creativ. Mai rămâne să vină spectatorii în culise să zică: “Din respect că am aplaudat, uite, am şi eu leucoplast de vânzare, trei bucăţi la zece mii.”

Chiar mă interesează, există oameni care cumpără chestii pentru că le-a trimis un necunoscut mesaj privat cu o ofertă?

E) Călinescu al internetului

Ăsta voia să ajungă la tine în listă să-şi dea instrucţiuni legate de cum ar trebui să-ţi adaptezi tu conţinutul preferinţelor lui. Pentru că poate nu ştii, dar stai de vorbă cu bossul universului.

-Mulţumesc pentru accept.
-Cu plăcere.
-Te citesc de ceva timp şi cred că ar trebui…

Iar eu cred foarte tare că ar trebui să te împuşti. Sigur, asta nu înseamnă că o s-o faci. Pentru că percepţiile noastre subiective despre ce ar trebui alţii să facă sunt irelevante, în măsura în care nu avem un temei contractual să solicităm lucruri de la ei.
Şi în definitiv, tu îmi cereai mie prietenia, deci se pare că m-am remarcat şi aşa.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger