Zile numărate

Am câteva prietene de pe net. Stăm în oraşe, ba chiar în ţări diferite, dar ne lungim la poveşti telefonice sau pe video call, cu un vin lângă.
Discuţiile astea sunt absolut demenţiale. Curg ca pişatul boului, de la una la alta,fără o direcţie coerentă, şi cele mai simpatice sunt discuţiile cu ipoteze. “Dar dacă”.
Aşa şi ieri, cu Anamaria Nedelcoff.
Anamaria Nedelcoff a stat până nu demult la Deva, acum s-a mutat la Iaşi, eu sunt încoţopenită în Bucureşti, printre nămeţii sectorului 3, dar când e să vorbim, ne uită Dumnezeu povestind.
Şi ieri, mă trezesc eu:
-Băi, dar dacă ai şti că ai o boală incurabilă, şi că ai zilele numărate, ce ai face?
-Aaaa. Aş trăi la maximum cât a mai rămas.
La care eu:
-Eu m-aş apuca să termin repede toate subiectele pe care le frământ în cap. Aş scrie ca obsedata, zi şi noapte.
Nedelcoff:
-Da, băi, aş scrie şi eu cartea pe care tot zic că o s-o scriu. Şi nu doar asta. Aş trăi intens fiecare respiraţie, fiecare pas, ştiind că nu mai e mult.
-Corect. Nu neapărat călătorii în Bora Bora, că ai avea nevoie de bani pentru terapie, dar frumuseţea măruntă a fiecărui pas în oraşul în care stai.
-O plimbare prin parc, să te cace ciorile.
-Da.
Şi după douăzeci de minute de frumuseţi minuscule, dar răvăşitoare ale vieţii, hopa Nedelcoff.
-M-aş împăca cu oamenii cu care sunt certată.
-Ăăă, eu asta nu.
-Nu? se miră ea la telefon.
-Chiar nu, zic eu.

-Uite, eu cu fiecare om cu care am interacţionat vreodată am fost politicoasă şi implicată. Mă refer la oameni cu care am VRUT să interacţionez, nu la “cf” de pe net. Şi ăia care au fost şi ei aşa cu mine sunt şi acum prietenii mei. Restul să-mi sugă pula cu multă gingăşie, că numai de-al dracu’ n-aş avea timp de irosit pe cururile lor dacă aş avea zilele numărate.
-N-ai vrea să pleci împăcată?
-Împăcată cu mine şi cu ce-am făcut, da. Împăcată cu oamenii cu care am relaţii armonioase, da. Dar cu javrele care au încercat fie să mă prostească în faţă, fie să mă ţepuiască, fie să mă facă sacul lor de box? Dă-i în pula mea de idioţi siniştri. Aş muri în extazul gândului că nu mai există şansa să iau contact cu ei.
Râde.
-Da, mă, de fapt ai dreptate. Cine a fost bun şi corect cu mine e prietenul meu şi acum.
-Păi vezi? Dacă tot ai avea zilele numărate, puţine, valoroase şi rare, nu mai bine te bucuri de oamenii ăştia?

Apoi îmi pică fisa:
-Băi, şi oricum avem zilele numărate. Că la un moment dat o să murim.
-Cred că mă apuc de scris, face Nedelcoff. Pa.
-Pa.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.