Turcan și part-timeurile

Azi, ministrul muncii a participat la o bursă a locurilor de muncă în Slatina. Și când un nene i s-a plâns că nu poate trăi din minimul pe economie, l-a întrebat dacă muncește opt ore, apoi l-a sfătuit să-și mai caute un part time pe lângă.

Asta doar să trăiască, ok?

Să-și acopere nevoile de bază: casă și mâncare.

Întotdeauna m-a frapat incapacitatea oamenilor foarte bogați, care nu au trecut niciodată prin etapa supraviețuirii de la un salariu la următorul, de a înțelege noțiunea că venitul din muncă e tehnic acela care ar trebui să acopere nevoile omului pe luna în curs.

Prima ipostază de genul ăsta am întâlnit-o când eram mică. Aveam o mătușă bogată, patroană de butic. Și i se plângea maică-mii că toate vânzătoarele fură din magazin și caută s-o păcălească. Am întrebat o dată, inocent:

-Și cât au salariu vânzătoarele?

-Trei milioane, a răspuns mătușă-mea.

Pe atunci, banii se calculau încă la milion. Eram o națiune de milionari. De slumdog milionari. Copil fiind, m-am gândit: păi iată de ce fură. Cum pușca mea să trăiască cineva din banii ăștia? Și insist, mătușă-mea era bogată. Ar fi avut de unde să dea un salariu care să le motiveze pe fetele alea să pună osul la treabă. Dar prefera să-și cumpere bibelouri din ei. Bibelouri care nu foloseau cu nimic nimănui și care au fost aruncate prompt la gunoi de moștenitori după moartea ei.

Atunci, copil fiind, mi-am jurat să evit pe tot restul vieții bogații calici. Genul de om care te muncește cu nerușinare și mulge de la tine ore suplimentare cu nemiluita, dar se așteaptă să soogi poola la colț să îți rotunjești veniturile.

Până acum, mi-a ieșit de minune.

Madam Turcan are ceva din afectarea și prețiozitatea mătușă-mii.

De aceea o să aleg să-i transmit pe această cale ceea ce nu mi-am permis să-i spun celeilalte, din frica de bătaie de la mama:

Tanti, rolul locului de muncă de 8 ore e să acopere TOATE NEVOILE DE BAZĂ.

Dacă, pe lângă locul de muncă, trebuie să mai soog și poola la colț să pot trăi, nu mi-e mai simplu să mă rezum direct la soopt poola la colț full-time și să nu mă mai complic cu opt ore de chinuială la tine?

Ba da. De aceea există atâția patroni care nu găsesc salariați. Pentru că oamenii au început să se trezească. De ce să îmi rup eu cârca fără număr pentru tine, dacă tu nu sari cu banul?

Și da, eu sunt omul care, în toate perioadele cât a fost salariat, a câștigat copios din colaborări adiacente. Cu accentul pe “copios”. Nu îmi luam colaborări să reuşesc să achit chiria şi să-mi iau o shaorma. Jobul de bază acoperea chiria şi shaorma, sau nu mă interesa din start.

Rolul colaborărilor şi part-time-urilor era pentru a-mi achiziţiona eu un laptop nou, un telefon nou sau orice alt gadget scump pe care mi se punea pata. Sau o călătorie, sau orice.

Iar când oamenii îţi spun că nu pot trăi din salariul minim, ia-o ca pe un hint să vezi ce se poate face în direcţia asta. Pari genul care cheltuieşte mai mult într-o şuetă de shopping.

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Sykophantes says:

    Nu-mi place Turcanu, una din persoanele I love to hate, mai ales ca recipientul meu preferat pentru depozitarea acestui sentiment actualmente mucegaieste la Rahova. Ziarele au rostogolit aceasta zicere, sunt sanse chiar ca CTP isi va spune parerea si va deveni un fel de “Qu’ils on mangent de la brioche”.
    Sa facem totusi un exercitiu de imaginatie ca am fi Raluca Turcan si am avea mai mult de 100 grame creier, ce ar fi trebuit sa spunem sau sa facem ca sa fie bine ?
    Cel care a interpelat-o pe Turcan a parut sa sugereze ca ar trebui sa creasca slariul minim pe economie. Dar cu cat ar trebui crescut ca acesti oameni sa simta cresterea si in acelasi timp sa nu le fie puse in pericol slujbele ? Pentru ca e de presupus ca peste un anumit prag, unele afaceri, nu toate dar unele, vor trebui sa renunte la angajati. Probabil exact angajatii cei mai vulnerabili, aflati undeva in provincie, fara multe alternative, fara studiile sau flexibilitatea necesara ca sa-si gaseasca altceva…

  2. Morbo says:

    si asta spune o bugetara, parazitul suprem

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: