Cinci lucruri de care să te fereşti când vii la muncă în Anglia

Articol de Lavinia Călina

De ceva vreme, prietena mea Lavinia Călina s-a mutat cu căţel & purcel în Anglia, unde, cum se întâmplă, a luat-o de zero. Şi prin zero înţeleg un zero Kelvin, nu unul Celsius. Azi, împărtăşeşte cu noi cinci secrete, în caz că decidem să-i urmăm exemplul.

Cu ceva vreme în urmă îi promiteam Lorenei articolul acesta și îmi pare nespus de rău că vine cu o ușoară întârziere, dar, ca majoritatea românilor plecați în Anglia, lucrez pe șantier și nu prea mai îmi vine să scriu când ajung acasă. Azi facem o excepție. 😉

Deci te-ai săturat de nebunia din țară, ratele la bancă au urcat peste noapte, copilul începe în toamnă facultatea, nu te mai descurci cu minimul pe economie, l-ai văzut pe vecinul că și-a tras BMW după ce a stat un an prin UK și acum vrei și tu. Indiferent care e motivul ce te determină să pleci din țară și să muncești printre străini, important e să știi cum să-i eviţi de cei care vor să te jecmănească şi de ultimul leu.
Azi vorbim despre câteva lucruri de care să te ferești dacă pleci la muncă în Anglia. Înainte de-a începe țin să menționez că sunt aici doar de câteva luni, așa că dacă citiți postarea și considerați că mai e ceva de adăugat, chiar vă rog să o faceți.

1. Cei ce vor să te ajute cu NINO-ul.

Ca să poți lucra legal în Anglia, ai nevoie de NINO (National Insurance Number, echivalentul CAS-ului de la noi). Probabil ai auzit de el și vrei să-l obții, să nu te trimită regina acasă că te-a prins la muncă fără el. Problema e că nu știi cum, nu prea te descurci nici cu limba (cu engleza, Lavinia? n. r.) așa că apelezi la alți români să te ajute.

Am văzut persoane care taxează și 400 de lire pretextând că te ajută să-l obții. Iar asta în condițiile în care e gratis. Tot ce trebuie să faci e să te programezi la un interviu și să ai actele la tine când te duci la adresa care ţi se comunică.

2. Agențiile fantomă

Să zicem că te-ai descurcat cu punctul 1, iar acum vrei să te apuci de muncă, doar de asta ești aici. După ce ai fost la interviu, poți începe munca, chiar dacă nu ai primit încă numărul acela, doar să-ți anunți angajatorul. Dacă nu ai venit la ceva sigur și vrei să-ți încerci norocul prin agențiile de plasare a forței de muncă, trebuie să reții un lucru important: agențiile nu percep taxe de înscriere sau comisioane ca să îți găsească ceva sigur. Ele sunt plătite de companii pentru a aduce oameni la muncă în depozite sau șantiere. NU TU TREBUIE SĂ LE PLĂTEȘTI! Dacă nimerești la una care îți cere bani din start, atunci arată-le semnul păcii invers (varianta britanică a degetului mijlociu) și pleacă de acolo.

3. Sclavia modernă

Probabil ai auzit pe la știri cazuri de persoane ajunse ca sclavi pe aici. Din păcate, nu sunt doar zvonuri. E cât se poate de real. Mai rău e că cei care fac asta nu sunt străinii cei răi, ci de obicei compatrioţi de-ai tăi neaoşi.

Dacă nu știi limba și un român se oferă să te ajute, verifică de 10 ori informația. Nu îți lăsa actele pe mâna nimănui, nu te duce să muncești pentru firme ce par dubioase, doar pentru că cel care te ademenește vorbește aceeași limbă ca și tine. Sunt mulți români/polonezi/lituanieni care nu știu o boabă de engleză și lucrează în depozite mari și, deși nu e job-ul ideal, e mult mai sigur decât sclav pe plantația cuiva.

4. Ofertele telefonice

Din prima zi în care mi-am luat cartela de Anglia am fost sunată pentru a mi se prezenta o mega ofertă sau pentru a mi se comunica că acel credit pentru care am aplicat e gata, mai rămâne doar să comunic telefonic contul (asta chiar azi).

Bă ești nebun? Cum să-mi dau contul unui indian care mi-l cere la telefon? Nici măcar nu vorbea bine engleza. Cel ce m-a sunat azi insista la telefon că el vede pe calculator că eu am aplicat pentru un credit de 2000 de lire și că mi le virează imediat, doar să-i dau contul. L-am rugat să zică numele meu dacă îl are pe calculator așa că mi-a închis imediat.

5. Accidentele

Și aici nu mă refer la alea de muncă, ele reprezintă treaba celui care se ocupă de Health & Safety, să vă facă protecția muncii.

Eu mă refer la metoda de jumulire a naivilor cu “accidentul”.

Deși asta e mai degrabă pentru cei pe care îi lași în țară, nu strică să fii prevăzător. La două săptămâni după ce am plecat alături de soțul meu în Anglia, mama lui a fost sunată că am făcut accident aici și să trimită bani. Mai ciudat e că persoanele respective aveau date despre noi (gen nume complet, locul în care ne aflăm, etc.). Evident că era vorba de cineva care ne cunoştea, altfel nu văd cum ar fi obținut numărul ei şi toate aceste detalii. Noroc că mama soţului meu s-a pierdut cu firea, ba l-a luat și la rost, dar sunt persoane credule, care au rămas fără bani mulți.

Ar mai fi multe chestii de care să te ferești, astea sunt doar cele cinci de care m-am izbit eu frontal, din februarie și până acum.

Sfatul meu e următorul: că dacă vreți să plecați undeva, indiferent că e Anglia, Spania sau Austria, informaţi-vă din timp de ce acte aveţi nevoie, unde o să locuiţi, dacă vă puteți echivala studiile pe un anumit domeniu etc. Multe chestii utile se găsesc pe net, iar dacă mergeţi într-un loc și nu sunteţi familiarizaţi cu limba, ar fi bine să știţi măcar cum să cereţi ajutor dacă vă aflaţi în pericol și care e numărul de urgență, dacă păţiţi ceva.

Acestea fiind vă doresc o vară frumoasă, fie că o petreceți la mare, la munte sau pe șantier în Anglia.

Foto: tot Lavinia, explicaţie: “Toate îşi pozează picioarele la piscină, în vacanţă, eu mi le pozez într-o pauză de la muncă.”

Pe Lavinia Călina o găsiţi pe Facebook aici, pe Instagram aici, iar cărţile ei pot fi achiziţionate aici.