Noul clişeu pesedist: vai, bieţii săraci dispreţuiţi

Ieri, toată ziua, a circulat, ca la un semn bine regizat, pe la toţi telectoalii de stânga, un uriaş val absolut slinos şi dezgustător de acuzaţii: aoleu, că voi, urbanii, tefeliştii, îi dispreţuiţi pe săraci, pe pensionari şi pe asistaţi, că le doriţi moartea, că să vă fie ruşine, că voi v-aţi ajuns şi nu vă pasă de ei.

E exact discursul cu care îi întărâtă şi pe ei: că rezistenţii, elitiştii ăia ai lu’ peşte, şmecherii de la oraş care are bani de-i întoarce cu lopata, te dispreţuieşte şi nu dă doi bani pe tine, şi dacă nu mă votezi pe mine ajungi pe mâna lu’ ăla, care te face şi te drege.

De câte ori citesc acest tip de discurs, vomit cu jet.

Eu şi Costel agramat ne-am născut în exact acelaşi context: familii sărace, fără viziune, care abia au aşteptat să împlinim 18 ani să ne spună că suntem pe cont propriu şi de aici ne priveşte. Nici Costel, nici eu nu am primit vreun ban de meditaţii de acasă, am început anul şcolar în aceiaşi blugi tot gimnaziul, şi la noi în casă se făcea o oală de ciorbă de cartofi din care mânca toată familia patru – cinci zile.

Diferenţa a fost că eu am ales să mă educ (din forţe proprii), să lupt pentru viitorul meu (din forţe proprii), să fac ziua noapte muncind şi să ies din cercul vicios al deciziilor proaste şi ai nefăcutului de nimic care-l ţine pe sărac în sărăcie.

Şi chiar şi în acest drum, m-au parazitat suficienţi Costei, care au căutat să-mi bage beţe în roate, m-au vorbit de rău, m-au tras în jos şi mi-au făcut nervii vraişte.

Costel a ales să rămână prost, şi mândru de asta, să caute să muncească foarte puţin spre deloc, să stea la bere în cârciuma de stat în timp ce-i deszăpezeau forţele de ordine casa, să aştepte mereu “să i se dea”, şi să nu aibă nici o secundă sentimentul că datorează şi el ceva societăţii care îi tot dă.

În timp ce Costel zăcea mort de beat în crâşmă, eu duceam o facultate şi un job concomitent, apoi căutam alte şi alte oportunităţi profesionale, mergeam la castinguri, scriam cărţi, ţineam social media ca să popularizez ce fac şi când aveam timp, mai susţineam şi o asociaţie-două cu sume mici, cât îmi permiteam şi eu.

OK, în condiţiile astea, să-i predici lui Costel că eu sunt de vină pentru că el e în c*cat e o nesimţire şi o minciună.

Şi eu, şi Costel suntem adulţi, stăpâni pe propriile decizii, responsabili pentru propriile greşeli, capabili să băgăm opt ore de muncă pe zi şi să fim recompensaţi pentru asta.

Cine sunt bogaţii ăia care deţin 70% din judeţele lor, şi beizadelele lor care au crescut pe bani gata şi în mod real se p**ă cu jet pe Costel? 

Chiar baronii PSD, cei care îl asmut pe Costel împotriva mea.

Cine sunt ăia care adună impozitele noastre ale tuturor, deci bani care deja ies din buzunarul nostru? 

Opa, chiar guvernul PSD, momentan la putere.

Cine sunt ăia care vor şpăgi pentru orice firmă nouă, dau proiecte de infrastructură rudelor pe preţ triplu, cu termen de finalizare la sfântu aşteaptă şi prin urmare ţin economia necompetitivă? 

Chiar guvernul PSD, momentan la putere.

Cine are puterea de a redistribui bugetul în aşa fel, încât să-i dea şi lui Costel, şi altora ca el, dar nu o face, sau dacă o face, o face cu o atitudine de infinită aroganţă, ca şi cum ar da bani de acasă? 

Ăăăă, stai aşa, chiar pesedistul aflat în acest moment la putere.

Cine a dat tunuri nesfârşite pe vechile intreprinderi de stat şi le-a manageriat falimentar, băgând mii de Costei în şomaj? 

Aşijderea.

Cine caută să creeze proiecte punctuale, prin care în mod real să ajute copii săraci, să salveze sate şi să facă bine ici şi colo? 

Fie privaţi inimoşi, fie mult-hulitele ONG-uri. Care într-o ţară normală nu ar avea de ce să preia aceste sarcini ale puterii. Pentru că dacă tu te dai partid de stânga, şi impozitezi ca un partid de stânga, ar trebui să oferi asistenţă din banii pe care îi mulgi de la plătitorii de impozite, exact ca un partid de stânga.

Prin urmare, cine-l ţine pe Costel sărac şi prost? 

Desigur, noi, lol.

Să recapitulăm: ei, aflaţi la putere, acumulează averi scandaloase. Din bani pe care îi tratează ca şi cum ai fi ai lor, deşi-s bani PUBLICI. Ei îi menţin pe toţi aceşti Costei în ignoranţă şi sărăcie. Ei îi ţin pe Costei sub papuc, îi umilesc infinit dacă-i angajează undeva, îi aduc la vot şi la protestat ca pe o vită fără discernământ, îi şantajează şi îi hărţuiesc. Le tratează modestul ajutor social (plătit de proştii de la oraş) ca pe un peşcheş dat din dărnicia lor.

Apoi tot ei îi umflă capul lui Costel că noi suntem cumva de vină, că-l urâm şi-l dispreţuim.

Diaspora e responsabilă, prin banii trimişi familiilor, de supravieţuirea a o bună parte din Costei. De aceea mi se pare halucinant cazul în care Diaspora este şi ea enumerată printre înfumuraţii de la oraş care-i urăsc şi dispreţuiesc pe Costei.

Şi tot pesedelul umflat de bani ţipă la mine că nu am suficientă grijă de Costel, că nu-l iau la sânul meu cald şi nu-l învăţ să se descurce.

Dar ce-ar fi să-l iei TU la sânul tău cald, din milioanele de euro pe care i-ai furat FIX din buzunarele lui Costel?

Pentru că ce am eu e doar din muncă proprie, şi prin urmare, e limitat. Ce ai tu e din munca a sute de alţii, prin urmare, e nelimitat.

Iar dacă Costel n-ar bubui de prost, ar recunoaşte adevăratul jăpcar şi te-ar bate cu ranga în loc să ţi se supună umil şi speriat.

Dar din păcate bubuie.

Măcar nu mă pune să-l mint că e deştept. Sorry, nu intră în sfera mea de atribuţii.

Foto: Facebook Vasile Ernu.