Cine te înjură

Orice ai face şi orice ai scrie, cineva o să sară cu înjurătura. Şi de obicei, va fi înjurătură din aia încrâncenată şi plină de venin, de parcă îi datorai omului ceva. De parcă ţi-ar fi plătit mii de euro să faci ce avea el în minte, iar tu ai luat banii, ai fost în Ibiza cu ei, ai petrecut în toate cluburile posibile, şi la final, i-ai dat ţeapă.

Altminteri, nu înţeleg furia şi reproşul de la persoane care nu te cunosc şi faţă de care nu te-ai obligat cu nimic. Nu am nici un motiv să îmi asum venin nejustificat – şi atâta timp cât nu-ţi datorez nimic, îţi zic eu că e nejustificat. Nu am nici un motiv sub soare să dau doi bani despre cum crezi tu că ar trebui să-mi trăiesc viaţa.

Singurul lucru pe care îl înţeleg e că un om care nu-şi ia zece secunde să-şi cizeleze şi ordoneze în argumente o reacţie nu merită timpul meu preţios.

Acestea fiind zise, hai să facem o clasificare a celor care te înjură, în funcţie de subiectul abordat:

A) Articol politic antiordonanţe

Aici nu e nevoie de argumente suplimentare. Am scris deja. A scris toată lumea. Subiectul în sine e Captain Obvious.

Cine te înjură?
Prostacul politic. Ce-l caracterizează pe prostacul politic al anului 2017 e o formă absolută de autism. Nu comunică.
Dacă în 2014 – 2015, prostacul citea textul şi te înjura cât de cât legat de ce spuneai tu acolo, în 2017, prostacul (probabil plătit mult mai puţin) vede doar introducerea pe Facebook. A, e cineva care nu e de acord cu ordonanţele. Gata rafala de injurii, cu voi care vreţi interzicerea de televiziuni (eu scrisesem un text că o televiziune nu se “interzice”) şi faceţi petiţii nedemocratice (eu scrisesem în text că petiţia e praf în vânt.)
Trebuie să-i repeţi de cam trei – patru ori o informaţie simplă, s-o proceseze. Iar dacă îi spui să citească efectiv textul şi să urle la tine adecvat la ce ai scris, moamăăăă. Zici că ai futut-o pe mă-sa cu o pulă prea mică. Isterie cu bulbuci. Şi bineînţeles, curvă muistă proastă şi nefutută.

B) Glumă pe socoteala lui Trump

De când s-a urcat în copac, Trump a chemat toţi ambasadorii înapoi, fără a avea pregătite alternative; a înlocuit pagina de internet a casei albe despre protecţia mediului cu una despre importanţa curentului electric şi cât de stupid e bullshitul care ne împiedică să ne exploatăm resursele (şi să distrugem ecologic regiuni întregi în timp ce o facem), a retras finanţarea organizaţiilor de planificare familială dacă acestea oferă consiliere legată de avort; a anulat o reducere de tip “Prima Casă” pentru persoanele cu venituri modeste care-şi achiziţionau primul domiciliu şi a interzis accesul tuturor persoanelor (inclusiv a unora cu dublă cetăţenie) din şapte state musulmane, în timp ce alţii, din ţări la fel de afectate de terorism, pot bântui după pofta inimii.
Şi asta e ce îmi amintesc fără Google.

Cine te înjură?
În principal, bărbaţi. Bărbaţi extrem de satisfăcuţi de atitudinea de macho man a lui Trump şi de pretenţia lui că poate avea orice femeie i se năzare. Bărbaţi care, undeva adânc în sufletul lor, au impresia că, dacă o femeie stăpână pe ea însăşi le refuză timpul, atenţia şi vaginul ei, le ia ceva ce li se cuvine de drept.
Bărbaţi care au impresia că simpla deţinere de penis, chiar în absenţa altor calităţi, ar trebui să-ţi dea autoritate asupra unor femei care nu-ţi datorează nimic. Genul de bărbaţi cărora “li se cuvine” orice.
Trump a speculat extrem de inteligent această tendinţă de cotropitor din structura multor bărbaţi şi de aceea, ei sunt gata să-i ierte orice. Dar absolut orice. Poate să zdrobească echilibrul mondial şi mai mult ca sigur o va face. Dar câtă vreme îţi spune că e ok să apuci femei de fofoloancă pe drum, e ok.
Şi bineînţeles, curvă muistă proastă şi nefutută.

C) O poză imperfectă

Pentru că e faţa mea, corpul meu, şi fac cu ele ce vreau. În calitatea mea de om liber.

Cine te înjură?
O eternă nedumerire a mea e puletele urât ca noaptea, absolut neprezentabil din toate punctele de vedere, care se pogoară pe o poză făcută imperfect, cu scopul de a fi imperfectă, şi începe să împroaşte ură la tine.
Nu, nu sunt perfectă. Sunt un om. Om normal, cu defecte. Datorez perfecţiune fizică în joburi foto şi filmări, plătite cu contract. Singurii oameni cărora le datorez această perfecţiune sunt respectivii angajatori.
Altminteri, Gigele de pe net, nu te fute grija dacă am fruntea înaltă, dacă am pus kilograme sau le-am dat jos, dacă pielea mea are imperfecţiuni, şi asta dintr-un singur motiv: nu-s nevastă-ta, nu-s mă-ta, nu ţi-s nimeni şi sentimentele, impresiile şi părerile tale NU mă interesează.
Când o femeie decide că îţi acordă prioritate în viaţa ei, sugestiile tale devin importante, până atunci ţine-le pentru tine.
Ah: şi înainte să începi să-mi înşiri ce crezi tu că-mi lipseşte, aruncă un ochi într-o oglindă.
Şi bineînţeles, curvă muistă proastă şi nefutută.

D) Un articol cu glumiţe cu dublu înţeles.

Cine te înjură?
Duduile cu probleme hormonale şi dobitocii care nu concep că erotismul e o temă ca oricare alta, deci poate fi tratat de oricine.
“Cum să scrie o femeie una ca asta?”
Simplu. Nu scriu cu vaginul. Scriu cu mintea, sufletul şi mâinile. Nici una din acestea trei nu ţin de un sex. Sunt organe comune ambelor sexe şi, prin urmare, neutre. Şi, prin urmare, libere de judecăţi sexiste.
Şi bineînţeles, curvă muistă proastă şi nefutută.

E) Un articol despre importanţa autonomiei femeilor şi a multiplelor precauţii în faţa noului val de mârlănie şi agresivitate masculină adusă de trendul Trump.

Cine te înjură?
Toţi cei de mai sus.

Ce nu înţeleg: de ce au ei impresia că eticheta lor de curvă muistă, proastă şi nefutută mă va impresiona vreodată?