Şase superfoods de România

Periodic, îmi cad sub ochi articole de nutriţie fabuloasă. Şi ne explică ele aşea, cu multă pompă şi sofisticare, cum sunt nişte alimente pe nume superfuduri, care fac şi dreg. Şi toate sunt de pe alte meleaguri, toate-s scumpe: nuci pecan, goji, quinoa, etc. – şi toate induc în gigelul de rând ideea că, dacă nu ai bani de goji şi guarana seară de seară, trăieşti degeaba.

Ceea ce, desigur, e o tâmpenie. Avem şi noi superfudurile noastre, şi, surpriză: Sunt în toate magazinele, hipermarketurile şi buticurile de la colţ, sunt relativ ieftine, excelente ca gust şi săţioase. Precizez, descriu ce mănânc eu, în calitatea mea de ovo-lacto-vegetariană.

1. Ouăle

Hulite de o serie de diete retardate pentru că au şi “fac” colesterol, ouăle sunt printre cele mai ieftine, dar săţioase şi dense nutriţional alimente pe care le poţi găsi în supermarket. Înlocuieşte punga de chips cu aromă de whatever pe care o haleşti în timp ce te uiţi la film pe net cu două ouă fierte şi câtă apă îţi pofteşte inima şi o să sesizezi că, în loc să simţi greaţă şi abdomen balonat, o să te simţi sătul şi bine.
Ouăle au proteine multe şi bune, responsabile direct cu energia ta. Gălbenuşul, ăla gras şi, vezi doamne, plin de colesterol – e o sursă fabuloasă de vitamine liposolubile: A, D, E şi K, extrem de necesare pentru organism şi primele pe care le pierzi când faci foamea ca mod de a slăbi. Albuşul vine în completare, cu vitaminele B şi minerale. Practic, ouăle sunt echivalentul sănătos şi natural al tabletelor cu multivitamine.
Dacă ţii dietă, mănâncă-le fierte, poşate sau amestecate cu diverse legume şi un strop de ulei la o tigaie cu abur şi îţi vei asigura cele necesare organismului la un număr infim de calorii.

2. Iaurtul

Şi aici nu mă refer la iaurturi amestecate cu amidon, să fie groase şi pufoase, sau la iaurturi cu piure de fructe (şi o tonă de zahăr), ci la iaurturile simple, goale, cu număr minim de ingrediente. Dacă vezi altceva pe etichetă decât lapte de care vrei tu şi culturi lactice atent selecţionate, pune-l înapoi în raft. Îţi poţi prepara propriul iaurt cu fructe, cumpărând separat fructele.
Spre deosebire de lapte, pe care nu toată lumea îl tolerează (mulţi au acel simptom academic descriptibil drept “căcare împrăştiată”), iaurtul e prietenos cu tot poporul, ba chiar te ajută în digestie cu bacteriile probiotice de care e doldora. A, aici fac o menţiune: ăia care se laudă că numai iaurturile lor au probiotice mănâncă turkish delight cu perje. Cam cum era acum nişte ani nu ştiu ce ulei cu zero colesterol (când se ştie că numai alimentele de origine animală au colesterol).
Iaurtul are proteine de bună calitate, plus tot necesarul tău de calciu, plus potasiu, magneziu, vitamine B şi iubirea lui Dumnezeu.
Multă lume a urlat la Mihaela Rădulescu după ce femeia a zis că mănâncă două ouă şi iaurt dimineaţa, dar tipa nu glumea. E cel mai sănătos şi energizant mic dejun din univers. Şi dacă-l combinaţi cu ce a înţeles poporul din afirmaţia asta, beneficiile pentru sănătate sunt duble.

3. Fasolea

Cumva, fasolea nu a fost niciodată la modă. E firesc. Are efecte secundare care tind să-ţi scadă popularitatea în rândul lumii.
Şi totuşi, fasolea are o valoare nutriţională apropiată de surorile ei, năutul (viaţa fără hummus nu e viaţă, corect, hipsteraşi?) şi lintea, la jumătate de preţ.
Îţi reduce colesterolul prin volumul impresionant de fibre; îţi dă acid folic, esenţial pentru metabolizarea aminoacizilor şi pentru sănătatea inimii; potasiu şi magneziu, fundamentale şi ele pentru inimă şi sistem nervos; fier, componentul de bază al hemoglobinei, responsabilă cu livrarea oxigenului în organism; cupru, fundamental pentru flexibilitatea vaselor de sânge; şi-ţi mai şi stabilizează glicemia, ceea ce o transformă în aurul diabeticilor.
Fasolea mi-a fost recomandată de o tanti doctor care mi-a diagnosticat carenţa de fier – da, fata voastră a avut câteva leşinuri spectaculoase pe stradă, şi unicul vinovat a fost fierul lipsă din organism – şi ce v-am povestit mai sus vine din sursă medicală. Da, mi-a dat şi suplimente pastile. Dar, cum scrie pe flacon, suplimentele “nu înlocuiesc un regim echilibrat”.
Dacă eşti la dietă, poţi prepara fasolea relativ non-caloric, cu un pic de ceapă călită şi alte legume. Sau o fierbi şi o adaugi la o salată de verzituri, să-i dai consistenţă, să nu ghiorăi de foame peste jumătate de oră.

4. Varza

Aşa cum fasolea e sora mai din topor şi din popor a năutului şi a lintei, varza e verişoara mai fraieră de la ţară a brocolului, a conopidei (astea-s frumoase şi arată bine în mâncare), a kale-i şi a arugulei care, nu-i aşa, sunt pe toate listele de superfoods pentru puterea fabuloasă de antioxidare şi ardere a grăsimilor cu ochiul liber.
E iarnă. Vrei vitamine şi tu, deşi eşti sărac. Ia-ţi o varză. O să te coste până-n trei lei. Îţi poţi tăia bucăţi din ea dacă pofteşti la un snack, şi le poţi înmuia în ketchup picant, sos de roşii sau Eros Pista (pastă de ardei iute unguresc), să simţi că mănânci o gustare. Eros Pista, cel puţin, e motivul pentru care încă n-am văzut ungur gras.
Varza are o serie de substanţe anticancerigene (gugăliţi “sinigrin”), antioxidanţi, plus tot spectrul de vitamine şi minerale pe care ţi-l poţi imagina (B1, B2, B3, B5, B6, C, K, plus mangan, potasiu, cupru, fosfor, fier, seleniu, magneziu. Şiii proteine).
Practic varza, fie ea albă sau roşie, e complexul tău de multivitamine disponibil pe orice raft de magazin, e benefică pentru fiecare părticică a corpului tău şi poate fi gătită într-o infinitate de feluri, sau lăsată cum a creat-o Allah, şi zvârlită în salate. Recomand totuşi versiunea cu Eros Pista. Nu, Eros Pista nu mi-a plătit advertorial. Dar e bun de înnebunesc.

5. Ceapa

“Dar, Lorena, ceapa pute”. Nu, ceapa nu pute. Eu, şi mulţi alţii cu care am discutat, percepem ceapa ca pe un parfum, nu ca pe un miros neplăcut. Şi dacă nu vrei să ţi se simtă în respiraţie, iei şi tu un tic tac şi gata.
Nu am cuvinte să descriu cât de mult iubesc ceapa. Banala, bătrâna, triviala, delicioasa ceapă. Ştiţi vorba aia cu “un măr pe zi ţine doctorul departe?” O ceapă pe zi îi dă ordin de restricţie, chiar.
Polifenolii din ceapă ţi-o fac anticancerigenă, antidiabetică, antiinflamatorie şi un bun ostaş în lupta împotriva bolilor degenerative. Şi un ostaş şi mai bun în lupta împotriva kilogramelor.
Ceapa conţine chercetină, considerată cel mai bun antialergen şi un excelent inhibitor al celulelor cancerigene. Conţine inulină, care ajută la sănătatea tractului digestiv, prevenirea ulcerelor, reducerea diabetului şi, deloc de neglijat, combaterea constipaţiei.
Conţine sulf, important anticoagulant sangvin şi un dizolvant al cheagurilor, prevenind astfel boli cardiovasculare. Are fier, de care am zis mai sus. Are cantităţi considerabile de vitamina A, C şi E.
Din acest motiv, şi datorită proprietăţilor dezinfectante şi regenerante, e bună pentru tratarea rănilor, combaterea calviţiei (tratamentul băbesc cu suc de ceapă masat pe pielea capului pentru prevenirea căderii părului chiar funcţionează) şi un masaj facial cu o mască homemade la care adaugi ceapă zdrobită / pisată face minuni pentru piele. Încercaţi. Vă dau înapoi ultima donaţie de Paypal dacă n-o să fiţi încântaţi.

În dietă, ceapa merge în supe, ciorbe, diverse mâncărici de legume şi desigur, salate. Ca snack, testaţi următoarea combinaţie: într-un bol, amestecaţi nuci, alune, caju, fistic, ce alte seminţe de genul mai aveţi prin casă şi ceapă roşie tăiată mărunt. Înlocuiţi chipsurile cu aromă artificială cu această combinaţie. O să ţipaţi extatic, de bună ce e.

6. Seminţele de floarea soarelui

“Vai, Lorena, zici să spargem sămânţă ca nişte cocalari?” Exact asta zic. Cu rugămintea să nu scuipaţi pe jos.
O componentă de bază a seminţelor e vitamina E, un antioxidant şi anticancerigen de bază, esenţial în neutralizarea radicalilor liberi. O porţie de seminţe îţi oferă 70% din doza zilnic recomandată de cupru şi 25% din necesarul zilnic de magneziu. În plus, conţinutul ridicat de seleniu al seminţelor e esenţial pentru buna funcţionare a tiroidei.
Fitosterolii din seminţe au proprietăţi magice de reducere a “colesterolului rău”.

Aşadar, seminţele sunt singurul snack de supermarket cu o valoare nutriţională certă, şi realmente săţioase. În această calitate, le poţi adăuga şi în salate, ca alternativă mai nutritivă şi mai puţin calorică decât crutoanele.

Şi dacă tot am zis de sămânţa de floarea soarelui, adăugaţi aici BONUS şi sămânţa de dovleac, mai populară în Ardealul meu natal. Diferenţa e că sămânţa de dovleac are mai puţină vitamina E şi mai puţin seleniu, în schimb compensează cu mangan, fosfor şi zinc (esenţial pentru imunitate).

Una peste alta, scopul pentru care am scris acest articol e să reamintesc că poţi mânca sănătos şi săţios fără să spargi bugete astronomice, şi superfoods nu vin neapărat de pe alte meleaguri. Magazinele noastre sunt doldora de ele.