Se întâmplă un fenomen extrem de amuzant cu oamenii, odată ce devin părinți. Parcă li se anulează personalitatea și par toți absolvenții trași la xerox ai aceleiași școli de parenting și bune maniere.
Ok, ok, nu toți. Mereu sunt excepțiile fericite care își cresc copiii cu inimă și cu empatie umană reală, nu după idei gata servite de păreriștii din jur.
De exxemplu, când eram eu copil, teoriile de bază erau: 1. Nu arăta niciodată dragoste copilului, că se obrăznicește și devine răsfățat. 2. Țipă la el până îi inhibi ultima fărâmă de personalitate și-i induci anxietate pe viață 3. Dă în el ca în sacul de box, de câte ori ai frustrări de descărcat.
Nu doar maică-mea făcea toate astea. Pereții de la bloc sunt subțiri; majoritatea familiilor din jur aveau aceeași dinamică. Practic, în minunata familie tradițională, bărbatul își răzbuna nemulțumirile vieții pe nevastă, nevasta pe copii și copiii pe animale.
Acum, trăim vremuri moderne, Protecția Copilului intervine prompt dacă abuzezi minorul – slavă Domnului! – și se scriu cărți de parenting care explică importanța afecțiunii, pentru a nu da naștere altor adulți mutilați emoțional.
Dar partea care mă exasperează, sincer, este cum fiecare vedetuță care se reproduce dă minimum un interviu în care se înfoaie tare de mândrie că-și crește copilul fără smartphone, tabletă, laptop și restul chestiilor.
OK? Good for you, ți-ai cules aplauze de la alți neinteligenți. Dar în cele din urmă, ce rezolvi?
Că nu se uită la chestii nepotrivite? Păi, pentru chestii nepotrivite există control parental, și e extrem de simplu de instalat. Poți restricționa tot ce vrea mușchiul tău.
Cea mai bună copilărie nu e una ideală, pe plaiuri ancestrale unde se folosește în continuare lumânarea de seu, pentru a evita satana energiei electrice; ci una care te pregătește treptat pentru viitoarea viață de adult.
Și ce anume definește viitoarea viață de adult, mai ales în zilele noastre?
Cumva faptul că toate joburile mai de doamne ajută se întâmplă la un computer sau un laptop?
There you go, geniule.
Să-ți limitezi copilul de la telefon, tabletă și altele de genul înseamnă să-l menții retardat tehnologic, doar ca să te lauzi tu la restul oilor din turmă că ești un părinte cum n-a mai văzut universul.
Care e în continuare domeniul de joburi cel mai bine plătit, care are mereu căutare?
Da, exact. IT. Totul în zilele noastre se petrece pe computer și mereu va fi nevoie de un băiat cu ochelari, sau o fată cu ochelari, care să asigure că acel computer merge strună.
Așadar: de ce pușculița mea e motiv de umflare în pene că îți crești copilul departe de tehnologie, de zici că sunteți în anii 70? Nu faci decât să contribui la viitoarea lui inadaptare la societatea în care trăiește.
Eu dacă aș avea copiii, i-aș trimite la cursuri de programare pentru copii,, să le dezvolte inteligența. Și dacă nu ar exista, le-aș înființa eu. Abia asta mi s-ar părea un motiv de dat mare pe internet.
***
Dacă apreciezi acest sketch ficțional, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Depinde si pentru ce folosesti telefonul/tableta. Daca un copil de 3 ani se uita la desene, faptul ca face scroll nu aduce nicio valoare sau invatare, doar se obisnuieste ca timpii mortii trebuie umpluti musai cu ceva si va deveni letargic, cautand mereu o solutie simpla in loc sa inventeze alte jocuri. Creierul unui copil nu are nevoie de aceasta expunere la varsta mica.
Ok, e alta poveste daca inveti programare, dar aici vorbim de copii peste 7-8 ani cel putin. Ori cati copii de 3 ani ai vazut tu ca invata programare?
Cresterea copilului fara tehnologie nu inseamna privarea lui totala, ci folosita cu cap atunci cand e nevoie. Un copil prinde imediat informatiile noi, daca la 7 ani se uita prima data pe o tableta intr-o zi va putea face aceleasi lucruri pe care le face un copil de la 3 ani, doar ca intr-un mod constient, neadictiv. Cati copii cunosti tu care au fost expusi de la 2-3 la tehnologie si la 10 ani stiu efectiv sa faca lucruri practice, programare, word, excel, sau ce mai vrei tu? Din ce am observat in jurul meu, copiii care au crescut cu desene, cantecele pe tableta nu stiu oricum sa faca altceva decat sa caute filmulete/desene. Si atunci unde e valoare ca a fost expus de mic la tehnologie? 0 valoare, 0 rabdare si 0 imaginatie.
Asa ca da, privarea copiilor mici de tehnologie mi se pare importanta daca vrem sa avem adulti functionali din toate punctele de vedere.
Asta știi cum e? Cum îi spuneau lui taică-meu o grămadă de binevoitori să nu mă mai lase să citesc atâta că-mi stric ochii, devin sălbatică și mă “stric de cap” (înnebunesc sau dezvolt personalități multiple sau devin schizofrenică).
Noi i-am lăsat pe calculator cât au vrut, am restricționat doar desenele animate tâmpite și traduse și doar acasă (la bunici aveau voie). Rezultatul? Amândoi vorbesc engleza ca niște nativi (chiar recunosc și pot imita accente), aia mare are job care implică calculatoare, it, comunicare, publicitate și design iar ăla mic e student la, stai să vezi surpriză, calculatoare. Amândoi au preferat la vârste mici să iasă afară la joacă și după ce au crescut să se joace cu prietenii online (adevărul e că nu prea mai aveau ce povesti cu cei din fața blocului). Nici unul nu s-a uitat la prostii, și nici n-a învățat programare de mic. Au învățat în schimb să își selecteze informațiile, să nu aibă încredere în cuvântul scris (ca mine, altă generație, în capul meu dacă e scris e aproape lege) ci să verifice și din alte surse, să vadă și alte puncte de vedere, și, cel mai important, să aibă curaj să încerce orice.
Mai scutiți-mă cu parentingul din cărți, că cel mai probabil parentingul unuia nu se potrivește la copilul altuia. Iubiți-i, încurajați-i, învățați-i să zboare și lăsați-i liberi.
A, și nu-i lăsați să înghită căcaturile altora.
Felicitări.
nivelul intelectual necesar ca să butonezi un mobil/ o tabletă în zilele noastre e asemănător cu butonarea unei telecomenzi acum 30 de ani. Companiile au investit masiv ca să facă UI-ul cât mai simplu, tocmai ca orice prost să-l poată utiliza, spre deosebire de acum 10-20 de ani când aveai nevoie de un learning curve mai mare ca să știi utiliza un calculator. În concluzie, nu învață mare lucru copiii, e ceva ce poți învăța în câteva ore sau mai puțin. Bazele învățării ar trebui să fie altele, citit, scris, logică, safety