Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată, contra cost. Nu, nu mă interesează schimb lung de mailuri, pentru că timpul costă bani.
Scrisorica de azi zice așa:
Bună, Lorena!
Te urmăresc de mult timp, îți citesc cu interes articolele și se pare că am ajuns în postura în care am nevoie, la rându-mi, de sfatul tău.
În adolescență l-am cunoscut pe M, și el adolescent, eu fiind într-o relație de aproximativ o lună cu un bărbat cu cinci ani mai mare. Ne-a legat o frumoasă prietenie și am văzut în el mai mult decât un amic, am văzut un sprijin, un sfătuitor și, cel mai mult, un suflet pereche. În ciuda faptului că ambii am avut sentimente unul pentru celălalt, eu mi-am continuat relația timp de cinci ani, iar el mi-a promis că va fi lângă mine ca prieten sau iubit, în cazul în care voi alege să îi dau o șansă.
După multe frământări sufletești, m-am despărțit de iubitul meu și am hotărât să merg împreună cu M la mare o săptămână, ca să trec mai ușor peste. Nu s-a întâmplat nimic între noi (asta fiind decizia mea, deoarece mi-a fost frică că se va atașa și mai mult de mine și nu va putea trece peste un refuz de a începe o relație sau nu mă voi ridica la standardele așteptărilor sale, în cazul în care am fi încercat să avem una. Iar o lună mai târziu, l-am cunoscut pe R cu care am început o relație.
Mi-am dat seama că nu ar fi fost corect să fim doar prieteni în continuare așa că am tăiat brusc legătura, fără o explicație anume din partea mea. Știu că M nu a înțeles de ce am făcut-o și am simțit că nu ar fi ajutat cu nimic dacă ar fi auzit raționamentul meu. Sincer, am vrut să îl rănesc suficient de tare cât să poată trece peste mine și să fie într-adevăr fericit așa cum merită.
Au trecut doi ani, acum sunt căsătorită cu R și am un copil, dar de câteva luni mă gândesc obsesiv la M, la toate amintirile noastre împreună, toate discuțiile la 3 dimineața din Cișmigiu, toate plimbările și glumele pe care le aveam împreună. Mă gândesc la ce ar fi putut să fie dacă îi ofeream o șansă și dacă mi-ar accepta scuzele, după atâta timp.
Sunt fericită cu R, sunt împlinită, dar mi-am dat seama că în cei cinci ani cât M mi-a fost prieten nu l-am tratat corect.
Tu ce crezi?
Mulțumesc,
X.
***
Dragă X.,
Mie mi se pare că te minți singură destul de mult. Dacă îți plăcea atât de mult de M, nu stăteai cinci ani în relația cu iubitul de dinainte. Și nu desfășurai un întreg eșafodaj de izmeneli la mare, când v-ați dus să vă testați chimia.
„Nu s-a întâmplat nimic între noi (asta fiind decizia mea, deoarece mi-a fost frică că se va atașa și mai mult de mine și nu va putea trece peste un refuz de a începe o relație sau nu mă voi ridica la standardele așteptărilor sale, în cazul în care am fi încercat să avem una.” – iată o frază foarte lungă, care poate fi rezumată prin: nu m-am simțit cu adevărat atrasă de el, dar era băiat bun și mi-a fost rușine să recunosc. Prin urmare, blablablablablabla.
Ca dovadă, când l-ai cunoscut pe R, care era compatibil depedeve amoros cu tine, n-ai simțit nevoia de „stați să vedeți, stimați cetățeni, această lungă poveste alambicată”, ci ai trecut direct la aparat.
De ce nu ți-a fost frică în mod similar de faptul că R se va atașa? PENTRU CĂ ÎȚI PLĂCEA R ȘI DOREAI SĂ SE ATAȘEZE. Când ne place interlocutorul, nu știm cum să i-o arătăm mai elocvent. Când nu ne place, o dăm în sinergia faptelor și în recursul la universalitate care nu eludează meandrele concretului.
Că M s-a simțit trădat când tu ai trecut direct la următorul? Mai mult ca sigur. Dar s-ar fi simțit la fel de trădat și dacă îi explicai cu lugu-lugu. El te voia pe tine, nu o scrisoare oficială cu antet și cu pecete de ceară, iar vestea că nu e să fie era dureroasă, indiferent pe ce ton alegeai s-o livrezi.
Poate că da, e oarecum mai bine că i-ai dat un șut mai cu detentă și amplitudine, să înțeleagă că își pierde timpul și că nu vă veți juca niciodată de-a mama și de-a tata.
Ce nu înțeleg eu, dacă spui că ești foarte fericită cu R: de ce te-a cuprins brusc dorul de M? Sigur nu e o pasă în care R s-a săturat de stresul de a fi tătic și te tratează distant, și atunci ție de fapt nu de M ca persoană ți-e dor, ci de modul în care avea grijă de tine?
E foarte, foarte egoist să ne cramponăm de oameni doar prin prisma a ceea ce ne ofereau, mai ales după ce noi suntem cei care i-am respins cu șuturi. Și în plus: omul ăla s-a resemnat că nu îl vrei, și-a creat un echilibru interior, merge înainte. Să-l cauți să-i dai peste cap liniștea de acum pentru ce? Că tu oricum ŞTII că nu-l părăsești pe R cu copilul mic în brațe. Și chiar dacă presupunem prin absurd că o faci: cu M ai fost o dată la mare și nu te-a convins. Ce va fi diferit de această dată?
Sfatul meu e ca tu şi R să găsiți periodic babysitter pentru prunc și să îi propui niște întâlniri incendiare în oraș urmate de f**iuri dezlănțuite la hotel, să resetezi ce ai cu el. Cu el ai ales să te măriți și să faci un copil, concentrează-te să salvezi ce ai cu el și nu trage de bărbați de care oricum nu ești interesată.
Ce ar fi putut să fie? Nimic, de vreme ce tu la mare erai preocupată să te fofilezi. Nu te atrăgea, deci ar fi fost o chinuială și un stres. Știe și el asta, de aceea nu te-a căutat după ce ai rupt brusc legătura.
Lasă-l în pace. Omul ăla merită o femeie care să fie cu el pentru că vrea. Nu are rost să-l fierbi când tu oricum nu vrei nimic. Abia ăsta e tratament incorect.
Sper că ți-am fost utilă,
Lorena.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
“ am vrut să îl rănesc suficient de tare cât să poată trece peste mine și să fie într-adevăr fericit așa cum merită.” Ce e ma cu narcisismul ăsta? Nici în telenovele nu am văzut așa ceva. Pe mine sincer mă sperie ca copilul meu va socializa cu copiii ăstora.
Uite de exemplu cumva la 40 de ani am inteles si eu ca oarecum noi oamenii nu ne detinem pe persoana fizica ci cumva impartim un drum in viata si de fapt noi alegem sa mergem impreuna catre ceva. Si cred ca asa s-ar descrie cel mai bine o relatie normala.
Cumva existam eu / ea cu spatiile noastre personale si mai este si drumul nostru impreuna. Am fost ranit la 20 si ceva de ani de o fata pentru care as fi murit si cu care am fost 1 an, am fost primul ei iubit (a doua pentru mine) si intr-un final a ales sa plece la studii in afara, eu am asteptat-o vreo 2 ani, cumva m-a tinut si ea in sah si aia a fost.
Si fetelor daca as putea sa va dau un sfat, nu faceti lucruri din astea cu barbatii buni. Ii distrugeti si ii faceti sa se izoleze. Mai bine taiat macaroana instant, nu va folositi de ei pentru nevoile personale pentru ca cei buni va vor urma ani de zile. Sunt suficienti boschetari si tentative de barbati in lumea asta, nu mai este nevoie de inca unul.
Mai tarziu am gasit-o pe ea (un pic casatorita cu un copil, mai in varsta cu 3 ani, ca sa vezi ca nu toti alergam dupa pustoaice si as da totul in lumea asta sa fiu cu femeia aia de 44 de ani cu un copil). Dar nu am putut sa distrug viata a doi copii si sa ii bag intr-o situatie de divort cu doi viitori fosti parteneri extrem de egoisti care i-ar fi folosit ca sa se razbune pe noi. A fost cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata si cumva ca sa pot supravietui am inteles ca o voi iubi pana la moarte si o sa merg in continuare asa.
Uite ca si fascistii albi au uneori sentimente :).
De acord. Mi se pare nedrept să ţi se facă aşa ceva. Eu n-aş da aşteptări false nimănui niciodată.
Exact si ii strici fix pe aia buni. Ca pe boschetarii ii doare in pix.
Btw, tot te lăudai tu că eşti plin de bani. Sponsorizezi un articol despre aşteptări false şi efectul lor dăunător?
Evident, revin dupa ce imi fac / regasesc contul de paypal. Si nu sunt plin de bani, sotia e, ca atunci cand iau salariul i-l pun in cont :).