Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată, contra cost. Nu, nu mă interesează schimb lung de mailuri, pentru că timpul costă bani.
Scrisorica de azi zice așa:
Bună, Lorena!
Apreciez mult sinceritatea ta și acum aș avea nevoie de un sfat. Lucrurile stau cam așa:
Cunosc de aproximativ 16 ani un bărbat. Ne stim de când eram tineri, el avea 19 ani, iar eu 21. În prezent, suntem amândoi oameni maturi, căsătoriți cu alte persoane, el având și un copil mic.
De la început am trăit o frumoasă poveste de dragoste, dar, datorită distanței (fiind din orașe diferite) ne-am tot despărțit și reîmpăcat. În tot timpul ăsta, amândoi am fost implicați în alte relații, dar totuși, noi doi reușeam cumva să trecem peste asta și să ne vedem la perioade destul de lungi de timp. Eu personal știu că l-am iubit cu adevărat, încă o fac în adâncul sufletului. El e bărbatul care m-a marcat ca femeie.
Am simțit din partea lui iubire de-a lungul timpului, am petrecut zile împreună așa cum n-am facut-o cu nici un alt bărbat. Iar conexiunea noastră n-a fost doar sexuală. Am fost unul pentru altul mult mai mult de atât. În primii ani, am sperat că amândoi vom părăsi relațiile în care eram și vom fi împreună. Dar mereu a existat o frică. Eu una aș fi lăsat totul pentru el, dacă mi-ar fi cerut. Dar n-a făcut-o.
Timpul a trecut, la un moment dat eu m-am căsătorit și legătura s-a pierdut. Dar am reuşit cumva să ne regăsim și să ne vedem pe fugă.
El în prezent e căsătorit cu femeia cu care a fost pe tot parcursul timpului de când ne știm. Recent, au făcut și un copil. Nu ne-am mai văzut de 4 ani, deși am mai vorbit de câteva ori, de zile de naștere, etc.
Recent, m-a sunat și mi-a spus că se gândește foarte mult la mine, și că își dorește să ne vedem. Nu i-am dat un răspuns, mi-am luat timp de gândire. Știu că, dacă îl revăd, toate sentimentele pe care am tot încercat sa le îngrop vor reveni, și tot eu voi avea de suferit după. Sunt conștientă că noi doi nu vom fi vreodată doar unul pentru celălalt. N-a lăsat-o pe ea pentru mine niciodată, dar acum când au un copil?!
Căsnicia mea n-a fost una din dragoste, a fost doar pansament, în speranța că îl uit pe el și în prezent funcționează doar din inerție.
Ce să fac? Ce răspuns să-i dau?
Mi-e teamă că am ajuns să însemn pentru el mult mai puțin decât înseamnă el pentru mine… De ce nu pot trece peste, chiar și după atâția ani?
X.
***
Dragă X.,
Dacă te-ai cuplat cu el când aveaţi amândoi relaţii, există şansa ca el să considere că sunteţi simpli f-buddies Că vă vedeţi strict pentru trebuşoara cutare, şi că sunteţi drăguţi unul cu altul când vă vedeţi, desigur, că altfel nu vei mai dori continuarea, dar nu există implicaţie emoţională mai profundă.
„Iar conexiunea noastră n-a fost doar sexuală. Am fost unul pentru altul mult mai mult de atât”, spui tu. Poți vorbi în numele tău și să spui ce a fost el pentru tine, dar nu poți vorbi pentru el. Bărbații sunt incredibil de amabili și de sentimentali când le place să facă s8x cu tine. Când, însă, vor și altceva, iau inițiative de genul „ok, hai să ne combinăm, lasă-l pe ăla, o las și eu pe aia”. El, cum frumos punctezi, n-a avut astfel de inițiative.
Dar ce nu înțeleg e de ce ai tot așteptat și n-ai deschis tu problema. ”Auzi, dragule, mi-ar plăcea să trecem la ceva mai serios. Eu l-aș lăsa pe Gicu, dacă o lași și tu pe Marița”.
Nu înțeleg așteptatul. Dacă vreau ceva, cer. Și dacă sunt refuzată, măcar am imaginea clară a situației.
Și ăsta e un sfat pentru restul fetelor care citesc acest text și așteaptă pasiv chestii pe care boii nu se prind că ele le vor. Nu așteptați. Întrebați. Dacă răspunsul e o eschivă de genul „Dar de ce, iubito, ne simțim atât de bine împreună așa, de ce să stricăm ce avem”, măcar știi că te vede ca pe un aparat de sport periodic și că nu e cazul de speranțe.
Greșeala ta e că ai tot așteptat când aia era doar amica lui, și nu existau copii, Atunci, era mai simplu să plece. Acum, chiar dacă zice „da”, te-ai simți bine cu gândul că un copil crește fără tată din cauza ta? Eu nu m-aș băga. Am crescut și eu fără tată și știu cum e să mergi iarna la școală cu un carton peste talpă, să nu ți se ude picioarele, pentru că maică-ta nu-și permite cizme noi pentru tine. Aș prefera să-mi cos păsărica decât să supun un copil nevinovat unor astfel de experiențe.
De ce nu-l uiți? Pentru că te-ai măritat cu un bărbat pe care nu-l iubești și, de aceea, viața ta privată e foarte plictisitoare. Îl poți uita doar găsind conexiune, chimie și compatibilitate cu altcineva. Poate că e o idee proastă să ne refugiem în căsătorii lipsite de dragoste și să ne forțăm singure să dormim în pat cu bărbați pe care nu ne dorim să-i simțim în noi până în uter.
Faptul că nu-ți iubești soțul te blochează în trecut, cu gândul la momentele cu tipul ăsta.
Eu aș ieși din căsătoria boring și mi-aș da libertatea de a căuta relaxat și fără presiune pe cineva pe care să-l pot iubi și dori. Abia un astfel de om te poate face să uiți o iubire trecută.
Iar fostului iubit i-aș zice; „Prietene, ai un copil mic, iar copilul ăla mic are nevoie de tată. Eu am suferit ca un câine din cauza ta, că am tot așteptat o ofertă care nu s-a concretizat. Refuz să mai sufăr și nu vreau să mai visez la tot ce ar fi putut fi. Crește-ți copilul. O viață frumoasă.”
Nu vă mai dați libertatea așa ușor oricui declară că vă ia de neveste și nu veți ajunge în căsnicii insipide care să vă facă să visați la foști.
Flit ambilor și ia-o de la zero. Sau, cel puțin, asta aș face eu.
Sper că ți-am fost utilă,
Lorena.
***
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
După atâția ani, nu cred ca mai reînvie ceva. Să fim serioși, avea 21 de ani. Acum e femeie în toată firea. Ăla e plictisit sau are nevastă-să vreo problema și care orice bărbat “adevărat” care nu face față psihic, isi verifică opțiunile. Mi se pare ca autoarea îi dă prea multă importanță, a fost o relație și atât. Ar trebui să fie o amintire vagă despre un baiat (nu bărbat) de 19 ani. Și mie mi s-a întâmplat asta și a luat block instant. Nici nu știu cum m-a găsit, probabil chiar m-a căutat. Ulterior, am făcut niște investigații și am aflat ca era în divorț, ea postând public ca a fost înșelată. După ce ani de zile a trăit pe spatele și pe banii ei. Deci nu..
Iar legat de căsătoria “pansament”, sa știi ca e ceva foarte onorabil în a crește o familie, a tine o casa intr-o ordine rezonabila, în a merge zi de zi la un job neinteresant, ca sa îți poți susține familia etc etc. (Alain de Botton). Nu aș da niciodată stabilitatea (necesară după o anumită vârstă) pe un loser din asta. Dacă ideea ca e în stare să își lase copilul pentru tine te flatează, atunci ai mare nevoie de terapie. La fel, ai nevoie de terapie dacă în loc să acorzi importanță celui de lângă tine care te susține acum, să zici mersi ca nu aveți probleme (când ai probleme, o viață boring e tot ce îți dorești), stai și contemplezi cum ar fi dacă te-ai întoarce la ăla care te-a lăsat acum 16 ani. Grow the hell up.
Iar faptul ca ai continuat sa te “regăsești” cu el în secret de-a lungul anilor, deși erai căsătorită, spune multe despre tine și coloana ta vertebrală. Unuia i-ai jurat loialitate, în timp ce te mai “regăseai” cu fostul. Ți-ai cam înșelat bărbatul (ăla plictisitor căruia îi cauți motive acum) și tot tu ești o mică victima acum, torturată de sentimente puternice (la 30 și ceva de ani e penibil), dar de fapt puțin ofuscata pentru ca loser-ul nu-și lasă copilul pentru tine. Ce patetic, ce ciorba de oameni fără limite de bun simț, îmi pare sincer rău de partenerii voștri.
Ultima fraza sintetizeaza raspunsul elegant al Lorenei! M-ati uns pe suflet!
Fain scris, dar jos palaria pt argumentatie!