Obsesia cuvântului cu P

Există termenul ăsta absolut iritant, se tot aruncă încolo şi încoace, și niciodată în contextul real la care se referă.

E un termen care a fost azvârlit spre mine în repetate rânduri, şi niciodată într-un context sexual. E un termen care a fost azvârlit spre fiecare femeie care se  bucura de o oarecare formă de succes, care nu îşi punea timpul la bătaie doar pentru că se trezea Sulea Nimeni de pe net că i se cuvine mult timp de la tine, sau care considera că munca ei merită plătită.

Iar acest cuvânt este “prostituţie”.

Pe blog pot să-l scriu. Pe Facebook, încă mă afectează la reach lunile de ban, şi echipa de cenzură aşteaptă cu degetul pe buton prima înjurătură explicită. De aceea nu intru în micile războaie de ambiţie ale niciunui comentac pus pe harţă.

Cumva, circulă în mentalul românesc ideea tâmpită că dacă o persoană are un organ genital în formă de gaură, cumva putem s-o slugărim după pofta inimii şi tot ce are respectiva persoană de oferit ni se cuvine.

Că femeia trebuie să renunţe la tot şi să cedeze tot.

“Să se sacrifice”.

Toate femeile trecute de 40 de ani din viaţa ta sunt într-o măsură mai mare sau mai mică, nişte “sacrificate”, cărora societatea le-a premiat,, dar numai într-o primă fază, disponibilitatea de a renunţa. După aceea, pe baza labelului de “femeie bună”, toată lumea s-a aşteptat de la ele să tooot renunţe şi să toooot renunţe.

Totul trebuia mereu pus pe tavă, iar munca femeii se cuvenea.

Istoric, femeia era “întreţinută”. Era privată de dreptul la o educaţie superioară, ca să fie o bună ustensilă casnică şi animal fătător. Munca ei în casă era o obligaţie de la sine înţeleasă şi de valoare zero.

Ajungem să apreciem valoarea reală a muncii bunicilor şi mamelor noastre abia după ce ne mutăm singuri şi ne dăm seama ce vampiri de timp sunt treburile domestice, sau dacă plăteşti pe cineva să le facă temeinic, nu la oha, cât valorează financiar.

Dar, cumva, femeia a fost educată să nu se bucure niciodată de o contravaloare financiară a serviciilor ei, pentru că e “prostituţie”.

Eu mi-am făcut meseria, aceea de actor, într-un spot la videochat. Un job în care un angajator, în loc să încerce să se ţigănească cu mine la cel mai mic tarif imaginabil, a propus o sumă corectă pentru tipul de business, am filmat o singură zi şi m-a plătit în aceeaşi zi.

Evident, reacţia tuturor retardaţilor a fost “prostituţie!!”

De ce? De ce e prostituţie să-ţi faci meseria şi să fii plătit cum trebuie? Dacă aveam o ofertă de la ei şi de la fabrica de lactate, pe aceiaşi bani, probabil că acceptam fabrica de lactate, numai că, ghinion, fabrica de lactate o să încerce să se calicească şi să arunce spre mine 300 de euro în scârbă.

“Dar Lorenaaaa. 300 de euro sunt bani. Eu mănânc o lună de banii ăştia”.

Sure. Dar de banii ăştia, tu eşti imaginea brandului respectiv pe următorul an cel puţin. Sau, în cazul meu, eu voi fi imaginea videochatului românesc pe minimum următorii cinci. Mă întreabă lume pe stradă care e secretul femeilor independente. Iar chestia asta trebuie plătită cum se cade. Ceea ce s-a şi întâmplat. Pentru că, spre deosebire de alte profesii, videochatul, sau măcar companiile care vor continuitate în domeniu, nu un quick buck, au înţeles o regulă simplă.

FUCKING

PAY

YOUR

WOMEN.

Şi de ce videochatul e atât de hulit? În fond, stai la un computer, vorbeşti şi periodic te dezbraci, în colţul TĂU de planetă, în timp ce ăia lihnesc la tine în colţul LOR. Fizic, nu există nici un fel de interacţiune. Singura chestie care se întâlneşte cu zonele tale intime e cel mult o jucărie de plastic.

Dacă e să examinăm raţional, care e problema?

Exact. Niciuna.

Şi atunci, de ce fac spume atâţia?

Pentru că, istoric, corpul gol al femeii a fost întotdeauna o atracţie, o sursă de plăcere şi, implicit, un business. Bărbaţii au pictat, sculptat, fotografiat femei şi AU LUAT EI BANII.

Îmi amintesc, acum câteva luni, cum, sub statusul meu unde o armată de puţe strâmbe răgeau că, vai, jet, era pe feed un anunţ la o expoziţie de nuduri feminine, realizată de ilustrul Whatever, şi lumea era toată o admiraţie.

Şi am avut epifania: What the fuck.

Pe mine mă înjuri că îndemn femeile să se dezbrace, ŞI SĂ IA ELE BANII, iar pe ăsta îl ridici în slăvi că a pus femei să se dezbrace, ŞI IA EL BANII.

Care e aspectul cel mai criticat în comportamentul unei femei?

Dacă, în alegerea unui partener, se orientează spre stabilitatea financiară. “Huooo, gold digger. Materialistaaa. Toate curvele vor baaani.”

Ieri, în urma tentativei de linşaj mediatic la adresa Christinei Ich, tabloidele scriau că “şi-a însuşit fondurile din donaţii”.

Să fi fost eu Christina Ich, în momentul ăsta, avocatul meu înainta o plângere. Cu imense daune morale.

Între a avea un contract agreat de ambele părţi şi a-ţi însuşi ceva, diferenţa e ca între amor conjugal şi viol. Dacă Ion se căsătoreşte cu Maricica, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, şi se consumă noaptea nunţii, şi cineva începe să ragă că Ion a violat-o pe Maricica, zici că acel cineva e bătut în cap grav.

Cum pana mea să “însuşeşti” fonduri care intră direct în contul unei fundaţii la care tu nu ai acces?

Dar ADEVĂRATUL MOTIV al linşajului mediatic e inegalabilul skill de a produce bani. Asta o face “o prostituată”.

Ca să rezumăm. N-am oferit sex contra cost nimănui niciodată. Dar mi s-a adresat termenul “prostituată” de nenumărate ori, şi fiecare din aceste cazuri se referea la a) momentul în care îmi ceream sau primeam drepturi financiare CUVENITE sau b) refuzam să aloc timp şi energie unor cauze care nu justificau numita investiţie.

Femei,

Măcar voi opriţi-vă din a propaga acest clişeu sinistru, menit doar să reteze veniturile altor femei.

Un bărbat care cere să fie plătit adecvat este UN BUN NEGOCIATOR.

Un bărbat care se investeşte în afaceri profitabile este UN BUN INVESTITOR.

Un bărbat a cărui muncă creează rezultate este UN BUN OM DE AFACERI.

Nicăieri nu apare cuvântul cu P.

Ia hai să-l aplicăm şi femeilor care îşi ştiu interesul. Pentru că nu există nici o virtute în a fi dependent de alţii, material sau uman. E doar o formă de slăbiciune şi de minciună spre care ne îndemnăm şi prin care ne sabotăm una pe alta – rectific, vă sabotaţi, pentru că eu n-am îndemnat niciodată pe nimeni “să se sacrifice” şi nici n-o voi face.

Nu le mai faceţi prostituate pe acelea care ştiu să ceară ceea ce merită. Mai bine întrebaţi-vă, sincer, de ce sunteţi atât de misogine şi de ce intraţi în acest joc de societate numit “jecmăneşte femeia”.

Un prost bătubil în cap cu un bocanc cu ţinte care comenta zilele trecute pe peretele meu abera următoarele: “Femeile sunt lovite public numai dacă sunt ale unui bărbat puternic”.

Ale unui. Handmaid’s Tale, anyone?

Realitatea de pe teren este că: femeile sunt lovite public pentru AMBIŢIE. VOINŢĂ. FERMITATE. DISPONIBILITATEA DE A LUPTA. CUNOAŞTEREA PROPRIULUI INTERES.. TALENT. REFUZUL DE A SE SACRIFICA INEPT ŞI FĂRĂ MIZĂ ÎN NUMELE UNOR CLIŞEE.

Femeile sunt lovite public atunci când demonstrează că reprezintă o forţă. DE SINE STĂTĂTOARE.

Şi probabil că din acest motiv, societatea a hulit dintotdeauna prostituatele reale. Ele au fost femeile care, din cele mai vechi timpuri, au refuzat “să se sacrifice”. Femeile care au văzut dincolo de balivernele societăţii care reduceau toate eforturile feminine la zero şi la “mi se cuvine”.

Ele sunt femeile care au cerut să fie plătite.

*

Ca să rezumăm. Dacă eşti profund triggerită de faptul că X câştigă atât şi că Y cere bani pentru munca ei, poate nu eşti tu plătită suficient. Iar asta nu e nici vina lui X, nici a lui Y. E vina ta, că ai acceptat o condiţionare care nu face decât să te frustreze. Mergi la angajatorul tău, după ce se termină carantina,  şi cere o mărire de salariu, sau vorbeşte pe şleau cu noul angajator, dacă în timpul carantinei ai rămas şomeră, şi cere un salariu care să te satisfacă.

Bine, pe de altă parte, când ceri bani, trebuie să şi livrezi calitate în munca ta. Studiază şi dezvoltă-te profesional, să meriţi acea mărire. Sau, dacă deja faci totul în firmă şi iei tot salariul minim pe economie, de vină nu mai suntem Ich şi eu. De vină eşti tu, că ai pus botul la vrăjeala aia ineptă cu “a-ţi cere contravaloarea corectă a muncii egal prostituţie”.

Oricâte SlutWalks şi campanii de egalitatea salariilor s-ar face în lume, cât timp tu nu-ţi ceri drepturile ca un om care merită bani pentru munca lui, discrepanţa o să rămână. Şi asta deja e doar vina ta. TU decizi cât bullshit eşti dispusă să înghiţi, nimeni altcineva.

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: