Da, i-aș da Christinei Ich 30%

 

Să zicem că aș avea o formă rară de cancer. Una cu șanse minime de supraviețuire și șanse maxime de recidivă. Cu tratament scump într-un colț depărtat de lume.

Și aș contacta-o pe Christina Ich, să-i spun că sunt pe moarte și că am nevoie de aptitudinea ei de a aduna bani de la populație.

Eu am strâns bani pentru ultimul meu volum, că așa a vrut editura de atunci. Ulterior, am înțeles că toate promisiunile de promovare au fost minciuni de la obraz, că de fapt editura trăiește din banii luați de la internauți pentru finanțarea cărților și, odată finanțarea terminată, le lasă în depozit și de acolo, treaba ta ce faci.

Într-o lună de pistonat constant cititorii, am adunat 4000 de euro. Alții pot pistona mult și bine poporul, și nu pot aduna câteva sute de lei.

În numai câteva zile, Christina Ich a adunat 55.000 de euro. De aproape 14 ori mai mult decât am adunat eu într-o lună. De un număr indefinibil de ori mai mult decât ar aduna Institutul Cantacuzino singur.

Iar asta e un skill și o meserie. Care, dragi copilași, se plătește.

“Păi da, Lorena, dar şi eu am adunat bulendre şi le-am dus unor copilaşi într-o sâmbătă”.

Bulendre în valoare de? Hai să presupunem că nu le-ai luat de la second cu 50 de lei sacul. Să presupunem că le-ai luat de la Zara. Ai lăsat 1000 de lei în magatin.

Asta a fost într-o sâmbătă. Ai plecat la 12, la 3 ai fost acasă.

*

Crowd fundingul nu se compară cu un “i-am dus azi şi eu vecinului o pâine şi un kil de cartofi”. E o muncă susţinută, cu multiple căi de comunicare, cu multiple tonalităţi de comunicare, cu public target şi tot tacâmul. Unii se pricep să-l facă, alţii nu.

“Păi da, dar ea a adunat  55.000 euro şi…”

Exact. EXACT. Dacă e aşa de simplu, de ce n-o faci tu? A, nu poţi? Şi, dacă tu nu poţi s-o faci, de ce nu accepţi ideea că ăla care se pricepe la asta merită recompensat?

Am scris despre zeci de cazuri: oameni amărâţi, animale, copii, etc. etc. etc. Niciunul dintre cei pe care i-am ajutat astfel nu a considerat vreodată că mi-ar datora ceva. Dimpotrivă, la un moment dat, am ajutat un scriitoraş la modul proasta-pământului, i-am găsit inclusiv tipografie şi corector şi, next thing you know, la câteva zile după lansare, mă porcăia cu sete alături de unii care nici măcar nu mă cunoşteau, dar aveau ei un hate boner pe mine din pură prostie combinată cu răutate.

Şi mi-a trântit în nas ceva de genul “Doar nu crezi că o să-ţi fiu recunoscător toată viaţa!”

Decât să aştepţi, tu, prostul cu munca, o recunoştinţă de care o grămadă de lume nu e în stare, nu e mai simplu să spui “serviciile mele costă x lei”? Aşa, eu ţi-am făcut treaba, tu m-ai plătit, şi în afara acestui contract, eşti liber să mă vorbeşti de rău cu cine vrea prepuţul tău, în timp ce eu beau liniştită un vin din banii pe care i-am câştigat muncind pentru tine.

Televiziunile iau procent din donaţiile obţinute în teledoanele caritabile. Au angajaţi şi au pus la dispoziţie echipament, personal, recuzită, spaţiu dotat corespunzător şi un slot de timp.

Când Orange sau Vodafone lansează câte o campanie umanitară de tip donează-unul-doi-x-euro-pentru, reţin procent.

Când ai câte un helpline, linia sinucigaşului, linia copilului, linia nu ştiu mai cui, compania de telefonie cere bani să ofere serviciul.

ONG-urile au incluse în buget, pe lângă proiecte, salariile echipei, chiria sediului, cheltuieli de protocol, de promovare, şi tot aşa. Dadada, binefăcătorii profesionişti iau salarii să fie binefăcători.

Nu da ochii peste cap. E vorba de timp şi muncă, iar acestea se plătesc.

Şi să vă zic eu cam cum e cu campaniile pe bloguri sau vloguri şi plătitul. Când blogger – vlogger x spune: Fac această campanie gratuit – ştii că e gratuit. Dacă nu spune că e gratuit, a fost pe bani. Da, e valabil inclusiv pentru bloggerii care o înjură pe Ich. Cer bani solizi pe campanii de responsabilitate socială. 

Şi cum ziceam, e normal s-o facă. E timp şi muncă, iar acestea, insist, se plătesc.

Şi dacă şi ei cer bani, de ce o înjură pe Ich? Pentru că ei ar aduna 4000 de euro, ca mine, din care ar lua o mie şi ceva de euro, pe când Ich adună 55.000 de euro, din care 30% sunt 16.500 de euro şi acest gând îi îmbolnăveşte la  ficaţi de ciudă.

Omit cealaltă parte a problemei, şi anume:

Da, fata ar lua 16.500 de euro. Dar pentru asta, ea adună 55.000. 55000 pe care nu ai cum să-i aduni tu. Sau dacă ai, hai să te vedem. 

 

Mbun. Să revenim la exemplul meu cu cancerul. Să zicem că am de adunat 70.000 de euro. Pentru asta, pot să mă milogesc singură de lume, sau pot s-o rog pe Ich să mă ajute.

Eu cu câţi mă citesc aş muri fericită până să strâng acei 70.000 de euro. Ich, pe de altă parte, ar aduna 100.000 lejer, şi-ar lua frumuşel cei 30.000 ai ei, şi de restul MI-AŞ SALVA VIAŢA.

Ce are Ich şi n-avem noi?

Acest impact.

De aceea, Ich merită plătită cu cât vrea cocoşelul ei. Mi-e indiferent ce procent îşi setează, dacă la final, eu scap vie.

În rest?

Adevărul, dragi copii, e ca de obicei, în cifre. Restul e zgomot de fond.

Și oricum, între timp, Ich a postat actul adițional care dovedește a) că institutul ESTE partener și toate comentariile voastre legate de faptul că oamenii de acolo nu știu nimic sunt bullshit și b) 95% din banii strânși în campanie merg la institut.

So, calm your tits, că explodează.

***

 

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.***

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. John says:

    Ar fi luat de n ori mai multi bani daca i-ar fi mers schema. 33% din 1 milion impartit la influenceri, site, alte costuri nu da 16.000.

    Nu exista mod prin care poti scuza implicarea unui influencer in mizeria asta de loterie organizata de catre o entitate cel putin dubioasa, fondata de oameni cu IFN-uri si camatarii legale / recuperatori.

    Nu stiu ce scuza poti avea, ca influencer, sa te asociezi si sa militezi atat de inversunat alaturi de astfel de oameni si chiar sa le iei apararea, sa o dai ca niste copii de 7 ani ca e eroare de comunicare. Poate poti prosti 1.000, 10.000, 100.000 de oameni, dar nu suntem toti idioti. Nu poti scuza complicitatea la escrocherie.

    E normal ca influencerul sa ia un procent (1-5% acolo), nu ii poate baga nimeni pe gat campanii de binefacere, dar sa fim rezonabili. Asta nu a aratat a nimic ce seamana cu o campanie de binefacere.

    Si un camatar poate strange multi bani pentru o cauza. Si b3cali a donat multi bani, dar ii scuza asta felul in care a dobandit banii aia?

  2. Cetățeanul says:

    Esti libera sa arunci banii unde vrei. Dar cand un om doneaza o sumă pentru ceva si acel ceva primea 1/3 din suma… suna a ,,combinatie” promovata frumos. Cand e facut actul aditional? Cand a fost scandalul? Actul asta a aparut pentru ca imaginea celor implicați urma sa fie afectata. Suntem romani, avem multa reclama negativa in lume dar niciodată nu suntem cunoscuți ca fiind prosti.

    • Lorena Lupu says:

      Ai parcurs articolul să constaţi că toate companiile care fac caritate îşi iau salariile şi cheltuielile şi oricum suma donată de tine se împarte dar că tu nu ştii?
      Unicul mod de a te asigura că donaţia ajunge integral la destinatar e să suni la Cantacuzino şi să zici: bună ziua, sunt Sulică Frânaru, unde pot dona pentru dumneavoastră.

    • Lorena Lupu says:

      rezilierea contractului. aha, deci există un contract. ieri încă postacii o aberau pe aia cu “de fapt, nimeni de la Cantacuzino nu ştie nimic”.

  1. April 10, 2020

    […] Nu-s de acord, dar e o părere. […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger