Lucruri pe care nu dai doi bani la 20 de ani (şi le adori la 30)

APA

La douăzeci de ani, credeam cu tărie că “Bea apă” e o înjurătură. Lucrurile de băut conţineau fie alcool, fie zahăr. Nu mă vedeai înghiţind apă nici dacă luam medicamente.

La treizeci, beau apă când mi-e foame, beau apă când fac mişcare, beau apă când mă enervez, beau apă înainte de culcare, beau apă, apă, apă. Uneori, cer apă şi în oraş. Pentru că hidratarea se vede şi se simte. Pe păr, pe piele, până şi în cheful de viaţă.

SOMNUL

La douăzeci de ani, când ţi se recomandă “Culcă-te”, primul lucru la care te gândeşti e: “Cu cine?” Stai să ţopăi până dimineaţa prin cârciumi, dormi trei ore şi mergi la şcoală. Asta după ce, în copilărie, preferai să fugi în curte imediat după prânz, să nu ajungi victima acelei groaznice torturi numite somnul de amiază.
La treizeci, nenicule, nu ratezi nici o secundă să mai bagi un power sleep. Ai o filmare şi sunt secvenţe în care nu eşti? POWER SLEEP. Lucrezi la o traducere lungă şi grea care trebuie predată alaltăieri? POWER SLEEP. Ai mai multe taskuri pe o zi şi jumătate de oră liberă. POWER SLEEP. Power sleep urmat de o cafea tare te face o forţă.

ÎNGRIJIREA PIELII

Aici lucrurile s-au schimbat, dacă mă uit la tutoriale de makeup pe YouTube, unde fete de 16 ani te învaţă că e important să dai culorile războiului jos după o petrecere, înainte să mâni porcii la jir.
Eu, la 20 de ani, aveam creme de faţă care expirau şi le aruncam pur şi simplu pentru că prindeau culoare verzuie. Uitam mereu să mă dau cu ele. Exceptând coşurile în perioada menstruală, nu aveam AAAABSOLUT NICI O NEVOIE DECÂT DE APĂ PESTE OCHI DIMINEAŢA. Şi când ajungeam acasă de pe la un chef căminist, beată secreţii nazale, unicul demachiant pe care l-aş fi folosit era încă o bere. Cu care mă demachiam pe interior.
Acum, am cremă antirid de zi şi perechea ei, antirid de noapte, mască hidratantă şi energizantă o dată pe săptămână, cremă exfoliantă tot antirid o dată la două săptămâni şi un munte de concealere. Şi le folosesc cu sfinţenie. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi viaţa fără ele.

CIORBELE ŞI CEAIURILE

Mâna sus cine mânca ciorbă în adolescenţă. Cum, nimeni? Ţin minte că ciorba era zama aia care nu ţinea de foame şi nu folosea la nimic, iar ceaiul, o apă cu buruieni.
La treizeci, când acul de la cântar se erectează ameninţător la orice exces, ciorba devine cea mai bună prietenă a omului. Cu multe legume, cât mai sănătoase, cu multe verdeţuri, cât mai aromate, fierbinte iarna şi rece vara. Nu, ţine felul doi pentru tine. Mă trece o fomică, hopa o ciorbă şi pa.
Descoperi ceaiul verde, ceaiul negru, te familiarizezi cu termeni exotici ca darjeeling, rooibos şi altele şi te întrebi: Oare, cu vârsta, se dezvoltă papilele gustative?
Cum dumnezeu mâncam zi de zi ouă cu cartofi prăjiţi fără să-mi vomit maţele?
Cum dumnezeu mâncam chips, snacks, tarts, cookies, pretzels, toate pline de e-uri şi calorii, fără să-mi vomit maţele?
Chips cu aromă de shaorma şi chips cu aromă de sarmale? What the actual fuck?

Which brings us to:

CRATIŢA
Când eram eu mică, misoginii cocalari, ăia cu “la cratiţă, fah!”, erau mai mulţi decât acum. Drept care, am crescut urând profund ideea de gătit şi, mai cu seamă, ideea de gătit ca obligaţie. Şi n-am învăţat să gătesc nici de-al dracu. Cine vrea să mânce cu mine, să-mi facă de mâncare!
Între timp, începi să descoperi că nu ai control decât asupra mâncării pe care o faci cu mâna ta. Că tu poţi confecţiona varianta cu zero făină, zero zahăr şi zero vegeta. Că ce-şi face omul cu mâna lui, în orice domeniu, e ceea ce se adaptează cel mai bine nevoilor personale, şi lucru manual se numeşte.
Şi te duci pe bloguri de gătit, iei cele mai postitoare şi dietetice reţete. La început le fuţi. Că n-ai cum altfel. Apoi, încep să-ţi iasă. Iar asta te umple de o mândrie de-aia ciobănească, de nu-ţi mai încapi în piele.

Şi, treptat, descoperi că eşti alt om decât ăla pe care îl ştiai.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

12 Responses

  1. George says:

    stai sa vezi la 40 de ani, hartuiala nemernicilor de pe net si mai ales a celor din viata reala, o sa devina o dulce amintire.

  2. La mine a fost fix invers: la 16 ani mancam sanatos si acum la aproape 30 jale 🙂 Poate la vreodata ma voi schimba 🙂

  3. Zici: Când eram eu mică, misoginii cocalari, ăia cu “la cratiţă, fah!”, erau mai mulţi decât acum.

    Eu nu cred. Probabil ti se pare deoarece ai schimbat mediul. Cred ca si acum sunt la fel de multi.

  4. wilheminaification says:

    Pe mine ma sperie articolul asta.
    N-am ajuns inca la 30 si ma regasesc in toate cele punctate mai sus 🙂 🙁

  5. Lorena Lupu says:

    aw.

  6. Pour les connoisseurs, bag doar teaser-ul, restul îl ştiu ‘mnealor… 🙂

    “La douăj’ de ani trecuţi / Dai din … […]”

  7. Am 23 și nu mi-e rușine că gândesc de 30 :))

  8. Lorena Lupu says:

    nah, nu e o regulă.

  9. Daniel says:

    Sa vezi cum se erecteaza acul cand te lasi de fumat! Si geaba te iei iara! 😀

  10. Nicoleta says:

    multumesc

  11. dadatroll says:

    Vorba aia omu cat traiesten viatza.

  12. Lorena Lupu says:

    :))

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger