E câte unul care spârcâie câte un cuvânt şi dă enter, că nu-l ţine neuronul să lege două şi-şi pierde ideea.
Şi fix când înjuri genul ăsta, Dumnezeu te bate fără par.
Ce le-a fătat mintea
Girl Power is Soft, But Fierce
Girl Power is Soft, But Fierce
E câte unul care spârcâie câte un cuvânt şi dă enter, că nu-l ţine neuronul să lege două şi-şi pierde ideea.
Şi fix când înjuri genul ăsta, Dumnezeu te bate fără par.
Deci te rog frumos, el are cont de feisbuck dinainte să ai tu. Te-o făcut, gata! :))
Un “țăran ajuns”, dar la fundație tot un îngust a rămas care se satisface hărțuind pentru a-și afirma statutul de “încă mai pot.” Vitejie toporească. Mi-e milă de nevastă-sa.
Știi vorba aia, porcul poa` să scape din coteț, dar tot a porc miroase. Nu spun despre el c-ar fi porc, fac doar o comparație întru sfânta subliniere de idee.
Si daca tu n-ai citit, de ce ne dai noua? Vrei sa-ti facem un rezumat? 🙂
Mai esti si sadica…
Daca tot ne dai sa citim “labareli d-astea lungi si compacte de delir retardat”, pune-le si tu la o rezolutie mai buna sau o dimensiune mai mare…
Stau si ma-ntreb ce draq a fost in capu` meu de m-am chinuit sa citesc pana la capat…era clar dupa primele trei randuri ca n-o sa fie nicio revelatie…
Am pus rezoluţia mai mică în speranţa că îmi încape toată lăbăreala pe un singur print screen.
eu am salvat-o pe desktop, ca sa-i pot da zoom, si am ras in plus. mi-a salvat-o direct cu titlu’ “bou 2”. :)))
păi da, aşa i-am pus titlu. bou 1 era cel de deasupra.
Apropo de comentaci … eu o mai ard incognito pe FB ocazional si am observat pe pagina ta un schimb de replici care m-a surprins:
Mike Grig: In general femeile care sunt disperate de animale sunt mai haine decat alea distante. Isi canalizeaza afectiunea catre animale fiindca in fond urasc oamenii. Nu or fi toate, dar multe sunt asa”
Lorena Lupu: juta-te ca ai amanat dobitocenia asta la mine pe pagina cu toata seriozitatea.
De obicei sunt de acord cu tine cand un bou e un bou, insa in afara de calificativul arhaic si cretin “haine”, mi se pare o afirmatie pertinenta care nu m-a contrariat deloc. La animale iubesc candoarea, empatia, bucuria fata de viata si afectiunea neconditionata pe care sunt capabile sa o arate, si care in oameni, in general, lipseste. Desigur, nu vorbesc de copii, care au, in general, aceleasi calitati (+altele), dar in oameni …in majoritatea…ce dracu e de iubit atat? Prostia? Agresivitatea? Ignoranta ? Eu imi asum – imi e mai usor sa iubesc si sa am incredere in animale decat in oameni.
In plus, potaia mea imi aduce mai multe bucurii decat 99% din oamenii din viata mea, si chiar a facut un scop din aceasta activitate, astfel incat da, imi iubesc potaia mai mult decat pe 99% din oamenii cu care interactionez.
Pentru ca statutul de fiinta umana nu inseamna neaparat ca esti si OM, si cu atat mai putin ca esti OM BUN, si in niciun caz nu este unica conditie care te califica sa fii demn de iubirea unei femei.
Nu e valabil si pentru Pulica?
P.S.: as fi vrut sa-ti scriu pe mail, ca e cam tardiv si offtopic comentariul, dar n-am gasit adresa… Probably my bad, feel free to delete my spam
dar nu există o cauzalitate între iubirea faţă de animale şi ura faţă de oameni. de aceea am constatat dobitocenia.
dracu’ stie ce mai e si cum mai e. cert e ca oamenii isi spun oameni pentru ca e mai dragut asa si ne scoate din cacat. pentru multi dintre noi exista o cauzalitate intre si intre, si pana la urma nu e de condamnat. nu stiu care e proportia, dar su siguranta cei care iubesc si oamenii si animalele in egala masura sunt tot mai putini. mi-e teama de cei care iubesc doar animalele si mi-e teama si de cei care iubesc doar oamenii, pentru ca dezechilibrul asta duce la ura, iar ura nu mai naste mosntri, ura naste “oameni”. stiu ca multi nu vor fi de acord cu asta, dar parerea mea ca un monstru e mai dragut, atunci cand nu mai esti copil.