A fost ziua de naştere a unei prietene poete şi am decis să-i ofer un moment drăgălaş: i-am recitat unul dintre poeme într-un video postat pe toate reţelele. Pe lângă multe mesaje adorabile de “la mulţi ani”, “succes la scris” şi “frumos poem”, au apărut unii care se mirau că poezia n-are rimă. În 2022, nişte oameni se miră că există poezie fără rimă. Versul alb, cum se numeşte în română, libre form sau free verse nu e un trend super nişat de care să audă doar profesorii de literatură din universităţi. Mare parte din poezia secolului trecut a fost scrisă cu vers alb, şi singurele rime din ziua de azi le găseşti la rapperi.
OK. Şi atunci, cum puii mei se face că atâţia nu au idee de existenţa versului alb?
Răspunsul, cred eu, se datorează modului extrem de prost şi de neatractiv în care este predată literatura în zilele noastre.
La vârsta la care copilul nu are încă un nivel de înţelegere atât de avansat, e torturat cu o grămadă de texte vechi româneşti, într-un limbaj greoi şi obosit care îl convinge că lectura e muncă grea şi că nu e de el.
“Da, Lorena, dar şi noi am învăţat Neamul Şoimăreştilor şi n-am murit”.
Sigur, dar tu ai învăţat Neamul Şoimăreştilor în 1970, când nu concura cu HBO Max, cu Netflix, cu Amazon Prime, cu Play Station nu ştiu care şi cu filmepiratateşmecheregratis . ro.
Acum, abordarea în privinţa literaturii mi se pare că ar trebui să fie cu totul alta, şi anume: Cât timp copiii sunt în gimnaziu, să li se predea literatură contemporană, urbană, cu eroi cu care se pot identifica şi cu situaţii de viaţă pe care le pot înţelege. Astfel, vor înţelege principala calitate a literaturii: aceea de a seduce cu o poveste şi de a te transporta în universul unor personaje, de a stimula imaginaţia şi a te bucura de imaginile pe care un condei talentat ţi le trezeşte în minte.
Aş începe programa cu literatura contemporană, pentru că e accesibilă, pentru că e un limbaj apropiat lor, pe care îl pot urmări fără să se simtă în celebrul banc “Bună, Ioane, încotro te îndrepţi atât de implacabil, neelucidabil şi răscolitor?” “Mărie, drept să-ţi spun, mă duceam să mă kk, dar acum merg după un dicţionar”.
Abia după ce îţi formezi o deprindere a cititului cu poveşti simple, şi îţi creezi un vocabular un pic mai vast, poţi face următorul pas, explorarea epocilor literare trecute, a unor cărţi care să presupună efort din partea ta, a unui limbaj ermetic şi sofisticat şi a unor experimente literare pe care le poţi aprecia de la un nivel de educaţie în sus.
Pe scurt, aş lăsa Fraţii Jderi, Mara şi alte minuni de genul pentru ultimele două clase de liceu. Când un copil care are deja exerciţiul cititului prin lecturi accesibile la început, şi pas cu pas mai grele, poate ajunge într-adevăr să treacă ceea ce citeşte prin filtrul gândirii şi al discernământului şi nu doar să tocească pe dinafară un comentariu din care nu înţelege nimic. Îi pui o întrebare de baraj şi îl dobori.
Şi dacă faci asta, ajuţi şi autorul român contemporan. E cutremurător cum oameni talentaţi se chinuie să vândă tiraje de 500 de exemplare în timp ce instituţiile de stat mai aruncă 10.000 de euro şi mai facsimilează o dată cărţile lui Eminescu pe care le-au facsimilat anul trecut, şi zic că au susţinut cultura română.
Oricum, eu din acest moment le citesc poezie contemporană puştanilor mei pe TikTok, dacă mai intru live. Să mă asigur că nu se mai miră nimeni de absenţa rimei, cel puţin în cerculeţul meu de influenţă. Iar după ce citesc, o să iniţiez discuţii care să-i ajute să descifreze sensuri şi intenţii. Dacă tot există TikTok pentru toate tâmpeniilor, ia să-l folosim şi în scop creativ şi constructiv.
***
Dacă vrei să mă susţii, nu îmi mai trimite un mesaj privat care să ne piardă reciproc timpul aiurea. Susţine-mă într-un mod care să facă diferenţa. Aici.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Din ciclul ‘cum se preda literatura’ am o poveste cu lista de cărți pentru vacanta. Mi-o trântește o colega în fata și parca vad și acum titlurile: mica prințesă, un tata cu 3 feciori….
Nu le_su găsit nici ea și nici eu dar cred ca undeva la minunata Babeș-Bolyai cineva preda folosind google translație..
haha, ador.
Cred ca solutia ar fi sa se introduca literatura internationala in programa. Pana la urma scopul e sa faci tinerii sa citeasca si singurul mod de a face asta e sa le dai chestii interesante. Eu eram mult mai interesat de povestirile lui Borges, M.R.James, Poe sau Dickens la varsta aia.
Nu ma interesa mai nimic din ce mi se preda la romana, Mi-a placut “Ion” mult de tot pentru ca era “gritty” in felul sau. La fel si “Groapa” desi nu e in programa.
Adevărat.
Îmi amintesc că îi citeam lui țache Tom Sawyer (e una din cărțile mele preferate, el era destul de mare să citească dar nu îl pasiona ideea și eu am crezut că sunt deșteaptă – dacă îi citesc până unde devine interesant și dup-aia am treabă în altă parte o să continue el singur – evident că n-a ținut), când m-a întrebat „ce e ăla butoi” (Huck dormea într-un butoi). Am avut un șoc: puțan de oraș, a mai fost el la țară, dar nu i-a arătat nimeni butoaiele – cum s-ar putea atașa de personaj și cum ar putea simți atmosfera dacă el nu știe chestii atât de simple? dacă nu înțelegi nimic din cartea aia, nu te atinge la suflețel, nu te poți identifica cu nimic?
În schimb acum vreun an în povestește fii-mea că a citit Ultima noapte… (pe care ar fi trebuit s-o învețe pentru bac, dar să trecem peste asta, era nașpa, o aberație, filme cu proști etc) și ar fi chiar faină dacă nu era ăla așa cretin că-și merita soarta (Gheorghidiu, da).
fiică-ta e o tipă deşteaptă, care gândeşte cu capul ei. Bravo.
Atât de adevărat! Pe lângă faptul că să predai copiilor literatura în ordine cronologică e la fel de absurd ca și cum le-ai preda istoria domnitorilor în ordine alfabetică, e strigător la cer că e doar literatura română, de parcă scopul nostru e să-i învățăm cum să laude autorii români (a, stai…), nu ce e aia lteratură. E un copil, ideea e să-i arăți cum te absoarbe un roman, de ce e emoționantă o poezie, în ce fel își spune povestea o nuvelă – și e dureros de mărginit să consideri că asta se poate face cel mai bine numai cu ce s-a scris în limba ta. Cum să ai pretenția, în secolul ăsta, să crești oameni cu mintea deschisă predându-le exclusiv autori locali? Iar pe giganții literaturii internaționale să-i pui cel mult în lista cu lecturi de vacanță, dacă au noroc. Ca și cum ai încerca să le predai fizica numai cu ce au lucrat Horia Hulubei și Hermann Oberth.
Perfect spus.
Îi citesc copilului de 4 ani niște cărti cu care eu personal nu rezonez. Câte un paragraf din 2 propoziții și o frază despre un copil care se spală pe dinți, mănâncă, se joacă, se culcă. Dar rolul nu e să îmi placă mie, ci să se apropie ea de cărți.
Și nici nu am în plan să le schimb cu altele mai complexe până când nu o să fie pregătită să ii placă ce ii citesc.
Doar că, undeva când intră în școala românească se pierde complet interesul pentru a-l face pe copil să îi placă ceva. Sau a-i stârni curiozitatea. Asta e materia, asta o predam, aveți 2 variante: învățați pe de rost comentarii sau luați note mici.
Am rămas șocantă in clasa a 10 când profa mea de Română ne-a recomandat să citim Sandra Brown ca să putem face diferența între literatura și beletristica de consum. (Citisem deja, nu penrru comparații 😂😂 )
hahaaaaaaaaaaaaaa.