Cu*u Georgetei

-Iartă-mă, părinte, că am păcătuit.

-Știu, fiule, că suntem prieteni pe Facebook și mă rog pentru sufletul tău în fiecare zi.

-Nu, nu, de data asta am păcătuit crunt.

-Mai crunt?

-Mai. Într-o zi obișnuită de marți, mi s-a întâmplat curul Georgetei.

-Cum adică ți s-a întâmplat curul Georgetei, fiule? Cururile nu se întâmplă așa, la voia întâmplării, oricui trece pe acolo.

-Cururile generice nu, părinte, dar curul Georgetei e genul acela hapsân de apariție, care îți încurcă tabla înmulțimirii în cap.

-Vai de tine, sărace.

-Vai de mine, taică, deja ard în focul iadului și nici măcar n-am murit. Pentru că am comis abuz la locul faptei, părinte. Dacă tot mi se frichinea Georgeta pe sub nas și pretindea că are treabă exact acolo și nu în altă parte, am înșfăcat-o și eu de… întâmplare.
Sau poate curul Georgetei a sărit din loc și m-a apucat cordial de mână. Încă nu mi-e clar cum a fost, că mi se pusese ceață pe creier.

-Urât. Te paște metoo, amărâtule.

-M-a păscut deja, acum mă rumegă, părinte. Și când am pus eu mâna pe curul Georgetei, a început să frigă precum cazanul de smoală al lui Scaraoschi și să se lichefieze ca Terminator 2, de ziceai că mai are puțin și mă absoarbe.

-Urât din partea ei, fiule.

-Teribil de urât, da.

-Și ce ai făcut, păcătosule?

-Mi s-a făcut frică, părinte. Mi-am dat seama de efemeritatea mea pe pământ. Și de faptul că, dacă se așază vreodată Georgeta pe mine, cu curul ăla devorator și nesătul, mă înghite cu totul, și nici măcar nu tresare. Am înțepenit de groază.

-Și?

-Și atât. Până m-am desțelenit, Georgeta plecase. Dar cumva, curul Georgetei nu.
Și de atunci, fug în toate direcțiile, dar încă port în palme curul Georgetei. Cred că m-a tatuat sau ceva. Vezi dunga asta?

-Linia vieții.

-Ei, părinte, aici e de fapt hăul fără capăt pe care mi l-a imprimat Georgeta în palmă. Dacă ar fi s-o ardem mistic, ar trebui să-mi bat un cui, ca Isus.

-Fiule, eu zic să dai la Drept.

-De ce?

-Numai ceasloavele alea groase te mai pot salva de curul Georgetei.

-Poate chiar Dreptul în sine a fost inventat de un biet amărât care voia să se mântuiască de curul unei Georgete arhaice, cu oase de dinozaur în păr. Ce bine că există curul Georgetei să ne pună cu burta pe carte.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.