Cuvinte violate cu perversiuni (1): Educaţia

Am o pasiune specială pentru a începe rubrici pe care nu le ţin, de aceea vă propun o nouă temă. Tratăm cuvinte cu un sens iniţial frumos, dar care au căzut pradă atâtor invazii de tembelism, care au îmbrăcat atâtea minciuni de la obraz şi atâta ticăloşie, încât au ajuns stindarde ale ipocriziei. În aşa fel, încât urăşti să te întâlneşti cu ele într-un text.

Azi: educaţia.

Pe când era un cuvânt proaspăt şi roz, abia fătat, educaţia era o chestie tare mişto. Era vorba de tot ce trebuia să ştii ca să deschizi gura fără să te temi că moare totul în jur pe o rază de jumătate de kilometru. Plus reguli de conduită, bazate în linii mari pe generozitate şi empatia faţă de semeni. Pe scurt, cam ca toate gospodinele acre care se îmbracă azi cu ea de parcă ar fi şorţ de bucătărie, odinioară, educaţia a fost un bebeluş frumos.

Apoi a început să se ducă în vizită pe la mătuşi bătrâne şi nefutute. Pe la uncheşi posaci şi fără simţul umorului. Pe la boşorogi incapabili de a urmări linia logică a unui enunţ. Pe la tot soiul de ţărani cu mucegai pe creier, a căror supremă realizare intelectuală e că au reuşit să deprindă un limbaj de lemn sută la sută artificial. Pe la snobi, pe la parveniţi.

Efectul a fost dublu devastator.

Pe de o parte, “educaţia” s-a umplut de toate clişeele, prejudecăţile, ideile puţine, dar fixe, frazele stereotip şi imbecilităţile mascate în limbi de lemn ale ăstora. Şi pe de alta, toţi oropsiţii menţionaţi mai sus au învăţat să se refere la educaţie de câte ori le convine, chiar dacă se vede că oponentul a citit de cam zece ori cât ei şi manevrează argumentele aşa cum joacă un jongleur profesionist merele.

Şi pe bune, asta a făcut ca “educaţia”, dintr-un lucru plăcut şi dezirabil, să se transforme în fata pe care nu vrea nimeni s-o invite la dans. Cine ar vrea o parteneră care te calcă pe bombeu, îţi comentează dezaprobator cravata, ignoră ritmul piesei că ea ştie mai bine, şi îţi şi rade o palmă dacă nu ţii palma regulamentar pe mijlocul spatelui?

Vă rog, dragi înţepeniţi, dragi fixişti, dragi pisălogi, dragi femei fără bucurii amoroase, coborâţi de pe educaţie. Lăsaţi-o să fie şi prietena noastră. Pentru că un lucru e cert: o vrem în sine. Nu o vrem la pachet cu mutrele voastre detestabile.