Circulă un text de smiorc pe net.
Un nene în vârstă a postat pe peretele lui următoarele:
„
Azi, 09.10.2023, am fost nevoit să ajung la Secția de Urgență a Spitalului Municipal din Constanța. Era vorba de o inflamație, care creștea de câteva zile și îmi producea dureri serioase. Am încercat să rezolv chestiunea la o clinică privată. Dar, clinicile la care am apelat mi-au zis că nu au medic specialist pentru un asemenea caz și m-au îndrumat către Urgența de la Spitalul Mare. Ajuns acolo, am fost pus în așteptare. Era pentru prima oară când ajungeam la acest spital ca pacient. După mai bine de două ore, pe la orele 13.30-14.00, am fost introdus în secția de Urgențe Minore. Asistentele de aici m-au tratat cât se poate de normal. După o vreme, a venit un doctor tânăr, de circa 30-35 de ani, probabil medicul de gardă. În timpul consultului, mi-am permis să-i zic „dragă dle. doctor”, cu intenția de a crea o legătură amiabilă, dat fiind faptul că acest medic afișa o mină prea severă. Atât mi-a trebuit! Doctorul a ținut să mă sancționeze imediat, spunându-mi cu un ton răstit: „Nu sunt dragă cu dv., să vă adresați cu „dle doctor”. „Îmi pare rău dacă v-am deranjat – i-am răspuns -, dar am 80 de ani și am fost profesor, fiind obișnuit cu acest apelativ față de tinerii care m-au înconjurat”. „Aici nu sunteți profesor, ci doar pacient, iar eu sunt doctor!”, mi-a replicat el tăios, cu un ton agresiv și de superioritate vădită.
Nu contează aici numele acestui medic obraznic. El există și, din păcate, face parte din generația tânără. Pentru asemenea medici pacientul nu este om, ci doar pacient, adică cineva care are nevoie de bunăvoința lui și față de care el se simte net superior. Medicii de astăzi din România au ajuns la salarii aproape egale sau chiar mai mari decât colegii lor din restul Uniunii Europene. Dar, între acest medic din Constanța și medicii pe care i-am cunoscut eu, ca pacient, de exemplu, în Suedia, diferența este enormă (Copiii mei, toți trei, sunt medici în Suedia). În primul rând, medicii și întregul personal medical tratează pacientul ca pe un om aflat în suferință, față de care el, ca medic sau asistentă, este obligat, prin jurământ și statut, să-l ajute. Întregul personal al oricărei unități medicale din Suedia este obligat să aibă atitudine binevoitoare față de pacient, să fie respectuos și să-i cultive încrederea ca un prieten. Zâmbetul afișat este o regulă respectată strict de tot personalul medical. Un medic ca cel pe care l-am întâlnit eu astăzi în Spitalul Mare din Constanța ar fi fost adus imediat în fața Colegiului și chiar a Tribunalului. Ofensa adusă unui pacient de un cadru medical este infracțiune în Suedia, probabil și în restul țărilor din UE și nu numai.
Acest medic din Constanța m-a ofensat, prin reacție și ton, fapt ce mi-a provocat creșterea bruscă a tensiunii. Dna. asistentă care mi-a pansat mâna a observat cum îmi tremurau degetele de nervi. Peste o oră, când am ajuns acasă, soția a sesizat starea mea și mi-a luat tensiunea, care era încă destul de mare, ca și pulsul și ritmul cardiac (15-80-90). Prin atitudinea lui grosolană și infatuată, acest doctor de la Urgență era să-mi provoace o afecțiune mult mai gravă decât cea pentru care îi cerusem ajutorul de medic.”
Și toți comentatorii îi plâng de milă nenelui în vârstă că, da, domnule, cum și-a permis un doctor aflat în timpul serviciului să-i ceară unei persoane pe care o vedea pentru prima oară în viața lui să nu îi spună „dragă”.
Treaba e în felul următor: Nicăieri în text nu rezultă că pacientul a fost neglijat de medic, că nu și-a primit tratamentul corespunzător sau că nu a fost privit ca un om în suferință. Pur și simplu i s-a cerut să înceteze cu apelativele de o intimitate care nu se potrivea cu spațiul, și nici cu relația dintre interlocutori.
Pe urmă, nenea așterne un lung paragraf despre cum e el ofensat. Cu ce a fost ofensat? Pentru că i s-a spus că în spital nu este profesor, ci pacient, adică un om care a venit cu o boală și are nevoie de tratament? Păi, băieții mei, asta e realitatea situației. Spitalul nu e locul în care să te duci să-ți fluturi funcția. E locul în care explici care e problema ta de sănătate și îți primești tratamentul potrivit pentru ea.
În Suedia o fi mare sancțiunea pentru ofensă, dar întâi trebuie s-o demonstrezi. Cu ce te-a ofensat? A zis că nu sunt profesor la el în spital. Păi, stimate domn, chiar nu ești. Ești profesor la școala care predai, iar în restul universului, ești un cetățean obișnuit, care, surpriză – trebuie să respecte limitele altora.
Mai degrabă tânărul medic putea reclama hărțuirea cu apelative alintătoare nepotrivite în climat profesional, și pacientul se alegea cu oarecare probleme.
Iar finalul, cel în care nenea se dă adânc rănit și plin de alte simptome pentru că cineva i-a spus să-și păstreze dragostea pentru familie și apropiați e definiția din manual a manipulării de doi lei, și faptul că niște internauți pun botul mă lasă tablou.
Nu, tânărul NU e obraznic pentru că, în mediul lui de lucru, cere o abordare formală.
Nu, să ți se spună că profesia ta e irelevantă și nu e cazul s-o fluturi NU echivalează cu a nu fi tratat corect, în calitate de pacient.
Nu, nenea NU are dreptate.
Nu, necunoscuții nu vă datorează să fie „dragă”, „iubi”, „honey” și „pisi” cu voi, dacă nu vor. Eu personal fac bube când mă ia cineva străin cu „bună, dragă” și reacția viscerală e „dragă ești cu mă-ta, nu cu mine.” Desigur, o reformulez la modul „vă voi ruga să-mi folosiți numele când comunicăm și să ne abținem de la o familiaritate pe care nu o avem în mod real”.
Și în acest caz, problema nu e la spital, ci la pacientul care nu poate concepe ideea că nu e buricul pământului.
***
Dacă apreciezi această rubrică, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
nici nu citisem ultima parte când am început să îmi formez o părere despre toată situația.
îi dau dreptate medicului că a cerut să fie tratat profesional.
ceea ce devine deranjant este lipsa oricărui fir de empatie, da suntem tratați ca pacienți (sau ca să ma exprim așa cum doamna doctor care m-a asistat la naștere, ca niște iepe de prăsila). îi doare fix în cot că omul care vine la ei este sau nu în suferință (caz concret, eram copilă, urgențe, o perfuzie, mi-era rău și medicul de gardă a început să urle la mine HAI DRAGĂ că nu am toată ziua la dispoziție).
da moșulică a cam găgat bookshit-uri (vorba feciorului meu) cu ultima parte și cu ofensa aia de mare grad care i s-a adus. Da sunt de acord ca nu trebuie să fi de acord cu DRAGĂ dar poate un ton mai puțin superior ar fi avut mai mult succes, hai să mai puem și faptul că nenea are 80 de ani (din căte observ e destul de lucid la vârsta lui ) și nu se poate spune că l-a înjurat pe medic cu un apelativ.
actually… nu știm decât varianta lui nenea. E foarte posibil că medicul să fi răspuns după câteva de „dragă” și „puiule”, poate după o gardă în care și asistenta care mai are 2 ani până la pensie sau șeful de secție i s-au adresat la fel. Poate tonul răstit și agresiv era un răspuns la tonul patronizator, sau poate era doar o impresie a profesorului. Poate că intenția de a crea o relație amiabilă a fost primită ca o invadare a intimității sau o depășire a limitelor.
Nu zic că vai-doamne medicii sunt niște îngerași, că nu sunt. Poate nu au fir de empatie, dar la fel de „poate” te vaiți tu exagerat, ești ipohondru și te puteai duce la medicul de familie nu la urgențe sau pur și simplu nu e genul care să te ia în brațe și să pupe unde te doare – ia două pastile și vedem dimineață. Dacă vorbim de nașteri eu personal am fost foarte ok cu faptul că medicul meu mi-a spus ”hai gata că mă faci de râs, uite aia a făcut gemeni și n-a mai suferit atâta” – mi-a transmis mesajul că sunt ok, în grafic, ba chiar mai bine ca alții, totul e sub control. Oameni și oameni.
e drept că nu cunoaștem decât o versiune din 2. i-am dat dreptate medicului prin faptul că a cerut profesionalism. din păcate ne izbim din ce în ce mai des de aroganța celor care ar trebui să ne ajute și nu să ne certe. nu merge nimeni la medic (cel puțin în românia) de bine. din nou eu am analizat doar versiunea lui tataie dar poate că omul aflat în suferință s-a simțit jignit de atitudine.
legat de nașteri eu am rămas cu sechele, de la ”una ar trebui să coboare de pe ”capră” (masa de nașteri) și alta să urce” la ”habar nu aveți voi ce înseamnă nașter naturală da vreți toate” la faptul că a apucat-o plânsul că eu mă lupt cu ea, la faptul că era să îmi omoare copilul că nu era în stare să mă ajute cu nimic(copilul era în suferință fetală și fără aer pentru că aveam apa ruptă de căteva ore) și toate astea doar pentru că se încăpățânase să NU îmi aducă medicul pe care l-am avut la supreveghere de-alungul sarcinii, pentru că ea (medicul de gardă) avea ceva conflicte cu el (medicul supraveghetor)…. despre unii medici am povești de groază.
legat de atitudinea scara profesorilor și intrarea profesorilor și multe altele ale profesorilor prefer să mă abțin. și eu aveam alergie atât în copilărie cât și acum când îi văd cu aere de superioritate, culmea, mana pe ăia incopenteți la catedră.
Din categoria „scara profesorilor” și „respectați persoanele în vârstă”.
(fiu-meu are alergie la „scara profesorilor” – adică dacă nu ai scara ta specială te-ar confunda lumea cu un elev sau cu femeia de serviciu? Dacă urci pe aceeași scară cu restul fraierilor nu te simți respectat și validat? E musai să faci copiii șă ocolească jumătate de clădire ca să-ți simți tu ouțele?)
Pe de o parte, mi-e milă de ei, au rămas ai nimănui într-o lume care nu mai dă doi bani pe ei, între oameni care nu le sunt datori în nici un fel. Pe de alta, și-au făcut-o singuri – nu trebuia decât să iasă din autosuficiența în care se complac, să nu mai trăiască din aburii lui „cine mi-s eu, fu*u-mă-n c*r” și să-și creeze niște relații normale, de la om la om, în locul celor de la profesor la elev sau de la moș la copil (pardon, om-la-vârsta-a-treia). Sunt convinsă că și ei, la 30 de ani, făceau ca toți dracii dacă venea vreun părinte/bunic să-i spună „dragă domnule profesor”.
Pentru mine, profesorul s-a descalificat cand a inceput sa dea vina pe doctor cu problemele lui de sanatate (“a vazut si asistenta ca-mi tremurau degetele de enervare”, mi-am luat tensiunea acasa si aveam nu-stiu-cat cu nu-stiu-cat si daca-mi ieseau hemoroizi nu era 100% vina medicului ca mi-a vorbit fara respectul cuvenit marelui Profesor de mi-a crescut tesiunea si au pocnit hemoroizi ca floricelele de porumb ?
Daca zicea: da ma, am fost la urgenta si nu mi-a placut de medicul ala ca avea mana rece in timp ce-mi palpa prostata era acceptabil dar sa te apuci pe urma sa-l faci sa se simta vinovat ca au inceput sa-ti tremure degetele de la cum ti-a vorbit, – asta e prea mult.
Mai știu imbecili care i se adresează unui bărbat de 30+ de ani cu apelativul de ”puștiule”.