De ce cred că dreptul muncii ar trebui să se predea în şcoli

Şcoala, aşa cum o avem azi, are o mulţime de materii care nu vor folosi la nimic din secunda în care părăseşti incinta cu diploma-n cui. Foarte puţină atenţie se acordă educării practice a tinerilor. Pentru că nu există educaţie sexuală, toţi caută să imite ce văd în filmele porno. Şi pentru că nu-şi cunosc drepturile, mulţi ajung în situaţii profesionale extrem de incorecte şi de jenante, în care îi ţin teama de ziua de mâine, lipsa de încurajare a celor apropiaţi şi constanta umilire verbală a şefilor, care îi induc cu succes ideea că nu e bun de nimic.

Din experienţa mea, nu există om care să nu fie bun de nimic. La toate, absolut toate revistele la care am lucrat, veneau interni. Mulţi scriau ca o cizmă. Lucrai la textele lor de-ţi ieşeau peri albi. Diferenţa era ce voiai să faci cu ei.
Şefii de tip “căcaţi cu ochi” voiau să-şi afirme iar şi iar superioritatea, să-i calce în picioare, să le macine respectul de sine şi să le inducă ideea că nu-s buni de nimic şi că sunt privilegiaţi că sunt acolo.
Eu voiam să îi învăţ să structureze corect un text.
N-a fost nevoie decât de câteva ore de exerciţii, cu răbdare şi zâmbet pe buze, şi internii au început să scrie texte care, deşi inegale valoric, aveau o logică şi erau urmăribile.
Dacă angajaţii tăi nu sunt buni de nimic, problema e mai mult ca sigur la tine. Nu ştii cum să le ceri lucruri şi nu ştii cum să-i educi să ţi le livreze.

Dar am divagat. Ceea ce încercam să spun cu această paranteză este că un om care are respect de sine şi-şi cunoaşte drepturile va refuza să ajungă într-o poziţie în care să primească mai puţin decât contravaloarea efortului său şi în care să nu i se aprecieze munca, sau dacă face erori, să nu i se ofere corecţii clare, inteligibile şi cu sens.

De aceea ar fi important să se introducă dreptul muncii în şcoli.
Să ştii că nu poţi fi concediat la orice fiţă a superiorului tău ierarhic, şi să ceri decizia de concediere, cu motivele concrete.
Să ştii să nu semnezi o demisie pe care un angajator violent încearcă să ţi-o impună cu ameninţări.
Să ştii că poţi acţiona în instanţă un angajator abuziv.
Şi mai presus de toate, să ştii că absolut toţi angajatorii, exact ca limbricul ăla gălăţean care, vezi doamne, avea pretenţia să-i fii la job la 4.30 dimineaţa, dar nu-ţi oferea transport – o cerinţă de minim bun simţ pentru munca la ore ciudate – sunt educabili prin boicot.
Ei au la fel de mare nevoie de efortul tău, pe cât ai tu de banii lor. Nu îţi fac o pomană că te angajează. E un schimb muncă – compensaţie. Şi tocmai din acest motiv, să nu admiţi nici o secundă să-ţi insinueze că ţi-au făcut o imensă şi infinită favoare.

Dreptul muncii, pe de altă parte, i-ar educa şi pe copiii cu tendinţe antreprenoriale că:
Angajaţii lor sunt în primul rând oameni, cu drepturi, şi că nu-i poţi trata după cum ţi se năzare ţie.
M-am speriat de comentariile pe care le-am primit când am abordat acest subiect. Citez un singur exchange:

Dan Borzan: Nenea din Galați nu vrea să angajeze ingineri aerospațiali, ci niște talpa țării cu 4 clase gen. Dacă le dă minim pe economie, îl costă 1250 + 650 taxe. Dacă are 2 muncitori, da 3800 lei doar pe salarii. Dacă adaugi furnizorii, utilitățile, chiria, impozitele pe profit, dividende, tva, transportul muncitorilor, salariul propriu, șpăgile la sanepid, pompieri, ITM, paza unității, comisioane bancare etc. – va trebui să vândă pâine de minim 12.000 roni pe lună. El va rămâne cu ceva gen 1000-2000 pe lună, plus ulcer. Nu-i asa că e mai simplu să fii proletar și nemulțumit?

Lorena Lupu: wow. o firmă trebuie să fie profitabilă să se justifice existenţa ei. moamă, ce noutate. iar dacă nu poţi fi profitabil fără să jupoi şapte piei de pe un om, poate eşti mai calificat să fii proletar şi nemulţumit.

Ana Maria Ana: 1250 e salariul minim pe economie. din ala se scad taxele- deci omu ia cam 900 si ceva. la un minim de 40 de ore lunar- nu primeste nici macar 30 da lei pa ora! Bani din care omul ala – necalificat dar care-i face treaba – nu sparge seminte in timpul programului – trebuie sa se imbrace sa se spele, sa isi ia si pachet de papa la el si sa-si plateasca transportul la munca- Deci din 900 cat ia… cam 450 se duc pentru mersul la scarbici. Nu e simplu sa fii nemultumit .E simplu sa faci pe desteptul insa! 😀 Am spus clar ca ar fi gasit in tot Galatiul ala om si cu minim pe economie -daca ar fi asigurat transportul.La ora 4.30 ma indoiesc ca poate gasi omu transport.

Dan Borzan: Wow și io! Dacă prin studii, calificare și mentalitate prolo te auto-pozitionezi la baza piramidei trofice, ncsf. În lumea reală ești mâncat; poate o fi mai mișto pe lumea ailaltă, unde ajunge clasa muncitoare. Patronii în iad, desigur.

Lorena Lupu: ba ai ce să faci. refuzi joburile ca acela oferit de gălăţean. şi atunci ăla o să se vaiete că nu are candidaţi până o să înceapă să ofere condiţii bune de lucru. pam-pam.

Dan Borzan: Și cam ce fel de transport ar trebui sa asigure nea patronu? La 2 muncitori? Să-i care el insusi, sau sa cumpere o mașină și sa angajeze sofer care sa se trezească la 3 noaptea să-i care pe aia 2? Eu am copilărit in Baia Mare, cam de talia Galațiului. În 20 min. ajungi oriunde din orice loc.

Lorena Lupu: parcă mai sus citai transportul la cheltuieli, vezi că ai o problemă de consecvenţă. şi da, normal, când orarul de lucru e neacoperit de transportul în comun, e firesc să-l asiguri. altfel, n-ai decât să boceşti că n-ai angajaţi.

Dan Borzan: Sa mai băgăm o mașină în trafic, sa care necalificați. Exista și biciclete, ca veni vorba

Lorena Lupu: poţi să-ţi desfăşori businessul fără numiţii necalificaţi? dacă răspunsul e “nu”, poate că ar trebui să-ţi reconsideri atitudinea.

În secunda în care l-am invitat pe om să gândească logic, m-a acuzat de socialism. Pe mine, care n-am nici în clin, nici în mânecă, cu valorile de stânga.

Dan Borzan Da, ok. Eu sunt ceva mai in varsta. am apucat copios vremurile cand clasa muncitoare era la putere. Ma cac pe ele de vremuri. Eu ies din aceasta discutie, multumesc de replici si companie. Discursurile socialiste si nostalgiile comunistoide imi fac rau, pe bune.
Lorena Lupu Nu e nimic socialist în a-ţi trata angajatul ca pe un om. E simplă decenţă umană.

Mentalitatea asta de “am nevoie de negrişori, munca mea nu se poate face fără negrişori, dar eu refuz să-i tratez pe negrişori ca pe fiinţe umane” e, cred eu, principalul motiv pentru care piaţa muncii trece prin haosul pe care îl vedem cu toţii.
Mentalitatea de “nimeni nu e de neînlocuit”, de “sunt 100 la uşă”, de “eşti un căcat necalificat” îi face pe angajaţi să nu vină, sau dacă sunt acolo, să-ţi scuipe în cafea şi să-ţi saboteze, chiar şi la nivel subliminal, eforturile.
Omul e om. Nu ai cum să-i pretinzi loialitate şi implicare, dacă nu arăţi atenţie faţă de nevoile lui. Calificat sau necalificat, omul poate fi dirijat să-şi facă treaba şi motivat să exceleze la ea.

Şi n-o cumpăr pe aia cu “tinerii de azi nu ştiu să facă nimic”. Acelaşi tânăr care se sabotează pe tine la muncă pentru că îl tratezi ca pe un căcat şi el simte că oricum, nimic din ce face nu e bine, şi atunci de ce să se mai deranjeze, acelaşi tânăr, zic, îmi scrie mie comentarii lungi, inteligente şi miezoase.
Să fie oare faptul că eu îi creez perspective ample şi îl motivez, iar tu îl striveşti şi-l calci pe cap?

Există o etică a muncii, şi e treaba ta de angajator să ai autoritatea şi demnitatea să-l faci pe om să-şi înţeleagă clar fişa postului şi să facă ce are de făcut.
Dar cred că un om informat, care îşi ştie drepturile şi valoarea, un om care se respectă, are şanse mai mari să dezvolte o etică profesională impecabilă, care să contribuie la o reputaţie bună, decât un om căruia îi sugerezi zi de zi că e dispensabil.
Şi de aceea, ar fi utilă materia Dreptul muncii.

Cu condiţia să n-o predea un suplinitor plictisit care să citească monoton de la catedră un curs, iar copiii să nu înţeleagă şi să nu reţină nimic. Mă îngrozesc retroactiv gândindu-mă la toate materiile din care n-am reţinut nimic din cauza modului în care au fost predate. Tot ce s-a lipit de mine a fost predat de profesori pasionaţi, care înţelegeau că au o misiune, că formează creiere şi că oamenii de mâine sunt, în oarecare măsură, creaţia lor.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

9 Responses

  1. krantz says:

    Ca și teorie, în principiu textul e corect. Dar mă gîndesc apoi că fiecare dintre noi ne dorim să cumpărăm cît mai ieftin cele necesare. Chit că sunt de unică folosință sau cu ceva brand pe ele. Și cum mai toate vin din zona China, India, Bangladesh, Vietnam, observ că nu prea ne pasă de vreun boicot cu gîndul la cei care produc toate cele pentru un bol de orez și, în cele mai multe cazuri, în niște condiții de muncă mult mai nasoale decît cele oferite de patronul gălățean de care zici. Și atunci întreb: Acolo nu mai e vorba de ”simpla decență umană”? Sau acolo e strict problema lor?

    • Lorena Lupu says:

      Clasicul caz:
      Text: “Povestea unui măr roşu”
      Comentac: “Dar despre mere verzi de ce nu vorbim”.

      Pentru că eu, liber şi gratis, am optat să scriu povestea unui măr roşu. Dacă vrei povestea unui măr verde, poţi să mi-o comanzi contra cost.

  2. krantz says:

    Mulțumesc pentru oferta de mere verzi dar trebuie să o refuz. Mi-ai sterpezit dinții suficient.

    • Lorena Lupu says:

      Nimeni nu te obligă să mă citeşti. Ai un imens internet plin de texte care să te satisfacă. Îmi cer scuze că mi se fâlfâie amplu de emoţiile pe care textele mele free le trezesc în consumatorii moca.

  3. mcgogoo says:

    incer ca dau niste exemple personale din UK.

    incep munca la 8. ajung dimineata mai deveme cu 15 minute la munca.
    ma apuc sa il ajut e coolegul meu care a inceput la 6.
    imi zice: ” you don’t need to work, nobody wil pay you for that”.
    lucrez totusi 10 min si la 8, in loc sa incep munca imi iau pauza de cafea.

    in perioadele de varf se lucreaza in schimb de noapte – doar cine vrea!
    exista transport publica la ora aia (trenurile in uK circula pana la 12 noaptea din 20 in 20 de min sau din 30 in 30 dupa ora 7 seara).
    compania insa, incheie contract cu o alta companie de autobuze.
    autobuzul merge din Birmingham pana in redditich oprind sa ia oamenii.
    amgajatul plateste transportul (6 lire dus intors) dar este mai ieftin decat trenul + alt autobuz (cam 7,5 lire).

    loialitatea ?
    desi lucrez pe minimul pe economie am preferat sa stau aici in primul rand pt ca exista un respect din partea sefilor.
    si nu este superficial sau de fatada.

  4. Lorena, iti multumesc:) Iti multumesc pentru ca am citit asta, si pentru rezonanta deplina in care ma regasesc. Nici de adaugat n-am ce, nici ceva ce mi-as permite sa trolez de plictiseala. As vrea sa ti injur pisica aia nasoala si lenesa, care o mangai intre urechi, care probabil n-a prins un soarece sau o vrabie niciodata, de ciuda ca eu nu sunt in stare sa scriu atat de clar si concis pe tema asta, dar nici asta nu mi pot permite. Ca ai dreptate. Dreptate integral. Clar si concis. Nu sunt proletar, probabil am niste probleme psihice nediagnosticate, pentru ca nu accept sub nici o forma tonul sau maniera in care o jighimea ajunsa in ierarhie pe o pozitie superioara mie, datorita unui concurs de imprejurari discutabil, imi da ordine, imi impune o conduita nejustificata obiectiv necompensata material pe masura. Reactionez impulsiv, imi scapa involuntar o avalansa de injuraturi cu continut sexual explicit, dupa caz, eventual o flegma vascoasa galbena cu reflexe verzui, urmand sa se ocupe altcineva de formalitatile de concediere. Am spalat veceuri, am carat bagaje, am dat afara betivi si drogati , intr-un hotel din Red Light district in Amsterdam, doi ani. Am imprastiat si strans sezlonguri, pe plaja, am mai dus o cafea, un cocktail, o maslina, o pastila, un gram, un prosop, o muie rapida dupa palmier unei anglezoaice/olandeze/nemtoaice aflate in concediu, la Bora Bora Ibiza in fiecare sezon timp de 3 ani, 10 ore pe zi, fara wknduri libere (acolo e wknd in fiecare zi) Am carat/montat butoaie cu bere la dozatoare in Guernsey Uk, si m-am betivanit zilnic vreo 6 luni, am dat cu lopata la cacau, am pilit dinti, am facut vaccinuri, am gaurit urechi cu marcaje, am inseminat scroafe, am strans placenta putrezita, am castrat purcei la o ferma Danemarca, am muls in 2 insi, 289 de vaci, am asistat la fatare, mi-am rupt oasele cu viteii proaspat fatati in carca, si am luat leafa grasa pentru asta.(1400 euro). Momentan frec ciomagu la calculator, si traiesc din piscoteli d astea marunte undeva in zona gri, din publicitate online.Ma trezesc cand vreau, ma scarpin la coaie si rad ca bou frunzarind bloguri, ciordesc idei de la tine si de la altii mai capabili. Ma bag la somn cand vreau, ma distrez cat imi permit, am locul meu, o fosta gagica careia i am pus bagajele in brate la 3 noaptea si am trimis-o la ma-sa ca nu vroia sa faca muie cand mi se scoala mie. Catelu asta din poza, mi l-a inpuscat un bou (mare patron de companie de exploatare a granitului) la o partida de vanatoare, intre nenorocitii astia sinistrii care ne-au vandut tzara la fier vechi, si bineinteles ca tot eu am fost de vina pentru ca nu l-am invatat aportul. La nivelul lor, lucrurile sunt simple. Angajez secretara sa ma suga bine, il angajez pe fie-tu sef sa nu se apuce de droguri, pe cumna-su lu’ varutu….hmmm, il angajez da-i dau minim pe economie ca merge prost treaba. Daca are permis e perfect ca il mai trimit sa o ia pe nevastamea de la salon din Dorobanti in wknduri, De ce sa muncesc pentru tine ba? De ce sa fiu sclavul tau grasule infect? De ce n-am avut 25 de ani cand a venit revolutia sa fur si eu cot la cot cu tine cand s-a desfiintat fabrica unde ai fost strungar, poate invatam si eu sa mi beau cafeaua pe insulita de pe Snagov acum. E grea parnaia, va imbolnaviti, va plangeti ca vi se fut nevestele, pe numele rudelor carora, ati tirat banii. De unde mortii vostrii stiti voi ma ce inseamna cu adevarat sa fi antreprenor, sa ti risti totul, sa faci datorii la banci cand n ai nimic de pornire pentru a incepe o afacere? Care de pe unde ati apucat sa ciorditi, sa puneti pe dreapta, acum tineti lectii de conduita angajatilor, va justificati unii altora ca nu sunt oamenii calificati, ca sunt lenesi, ca va fura. Phai..tu aia, tu trezita la 5.45, machiata in graba, frumusica, vegano, ganditoareo pozitiv, salvatoareo de caini si pisici rapciugoase pe feizbuc, tu care stai cu aifonu in mana in metrou inghesuita zi de zi, care iti numeri alea 20 de laicuri de la aceiasi aia care vor sa te futa, trezeste-te pune piciorul in prag in cadrul sedintei de “teambuilding” cere o marire de salariu, sa poti scapa de datoria care ai facut-o sa te droghezi la Dj carici la Mamaia. Frezatule cu barba aranjata, da-i in mortii lor de pokemoni, rupe usa cand s-a terminat programu’ sau cere bani pentru ore suplimentare, nu mai simula ca ti pasa de firma ca poate te remarca sefu ce baiat serios si muncitor esti tu! Bai cefosule burduhos, phai patroana roscata cu coc, da-le bani oamenilor care-ti muncesc sa fie multumiti. Plateste bah, omu care ti sta la calculator si face lucruri pe care tu in viata ta n ai sa fi in stare sa le intelegi. PLM..m-am rasculat ca pula si am scris ditamai textu’ sa ma injure lumea si sa faca misto ca uite-l pe Ce ghe vara revolutionaru…daa suntem de fapt o masa amorfa care se indreapta haotic intr-o directie oarecare… Multumesc Lorena!

  5. Si, pentru ca am uitat pe parcurs, in timp ce scriam, de ce fac asta, revin acum sa clarific. De nervi. Ca mi-a facut nervi muie asta “krantz” cu exemplu’lui china bangladesh vietnam. Bah dar, de ce nu te ai dus tu sa te faci patron, intr-o tara unde functioneaza cu adevarat sconomia capitalista? De ce mortii tai iti convine aici? Ca faci evaziune fiscala? Ca dai spagi in stanga si in dreapta? Ca angajezi tzarani amarati necalificati sa-i hingheresti cum ti se scoala tie pula pentru ca nu stiu ce drepturi au? Bulangiule acru, care dai exemplu China si Bangladeshu da aspiri la vacante in Spania, te crezi superior fata de ei? Esti fix un pielea pulii care acopera branza nespalata. Iti merge afacerea ca exploatezi amarati, ca dai spagi, sa se inchida ochii asupra ce carpesti cu ce gasesti mai ieftin, ca declari mai putin decat incasezi, ca lingi gaozele altora care ling si ei alte gaoaze la randu’lor, ca esti persistent cum e cacatu ala de betiv care nu se duce la fund dupa ce tragi apa, in a justifica vorbele”capul plecat sabia nu-l taie” si hotul neprins e negustor cinstit” Copiii trebuie sa invete la scoala, cum sa-si bage pula in gatu’ vostru de comunisti parveniti cu pretentii de intreprinzatori, cum sa va dea la muie cand i exploatati si sa se pise pe voi conform codului muncii. Bai meduza dreaq putrezita in soare care esti, ai constiinta impacata pentru ca furi sub ocrotirea sistemului si afisezi imaginea de om cinstit? Nu esti bah! Esti o mizerie, o lichea libidinoasa, cu pretentii de virtuti morale din scara de valori alterate ale pseudocapitalismului romanesc. Si stii asta. O stii, ca esti o jartea desirata, inbaxita si imbibata cu sloboz a une curve mai mari ca tine. Ba tu daca faci vreodata greseala si angajezi unu ca mine, sa-i dai exemple china si bangladeshu, ala te filmeaza si strange dovezi cu toate magariile pe care la faci si le da organelor competente. Unu ca mine iti scoate sintii din gura cu patentu daca-l muncesti si nu-i dai banii in ziua de salariu. Daca ai sa te duci la parnaie la un moment dat pentru ca vei fi prins si dovedit ca esti un escroc, te va fute in cur un amarat, necalificat d’asta de care ti bati joc, si pe tine si pe patronul galatean la un loc. Ti-a sterpezit dintii? lua-ti-as dintii in bormasina de marlete libidinos.

  6. valer says:

    Am unele rezerve vizavi de școala noastră – și de ideea că s-ar putea preda ceva util cu excepția câtorva cazuri izolate. Poate în timp să se îmbunătățească ceva pe măsură ce crește cererea de forță de muncă și se schimbă generațiile.

    Angajatorii nu s-ar putea purta așa, dacă marea masă a boborului nu ar considera abuzurile, mârlănia, nasoleala în general la locul de muncă ceva absolut natural.
    Am schimbat și eu n-șpe servicii până ce am reușit să nimeresc un loc relativ decent.
    Aș putea să povestesc o grămadă despre angajatori. De genul “da ce ți-i așa mare lucru să vii câteva ore sâmbăta la lucru?” – asta după ce am îndrăznit să protestez în a treia săptămână. Sau cel care considera salariații un fel de personal casnic și era uluit și indignat că nu ne convine să-i facem cumpărăturile și să-i plimbăm soacra “tinerii ăștia vin fără să știe nimic, au tot soiul de pretenții și – când îi rogi să te ajute cu ceva – fac pe nebunii” sau omul care credea sincer că te achiziționase din magazin “nu poți pleca acum, îți accept demisia când gătăm proiectul”.

    Dar pe lângă ăștia aveam de înfruntat jelaniile familiei – “acuma vezi și tu ce greu ne-a fost și ce sacrificii am făcut să vă creștem”, “ai putea să faci și tu niște concesii, ce era dacă-i luai apă minerală”, “nu te mai angajează nimeni dacă te tot vede că schimbi atâta” ….

  1. July 29, 2016

    […] cunosc cazul din Galați despre care se vorbește în articolul Lorenei, însă cunosc destul de multe alte cazuri în care atât angajații, cât și angajatorii ar avea […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: