Da, fată, urmărește banii!

Acum ceva vreme, o cititoare mi-a dat un link la un articol al unei publicații bine cunoscute. Era un text semnat de un star român bine cunoscut, care spumega extrem de indignat legat de faptul că fetele tinere din ziua de azi fugăresc banii, și vor cariere care să le aducă mulți bani, și sunt extrem de materialiste, și blabla.

Nu dau link, pentru că nu voi promova niciodată un mascul frustrat. Nu mă vezi pe mine criticând bărbați dispuși să muncească și să lupte pentru bani, dimpotrivă. Bravo lor, că o fac. Măcar o să aibă ce să ofere unor viitoare familii și n-o să-și silească copiii să-și petreacă anii inocenței gândindu-se cum să facă rost de bani de manuale.

Iar dacă eu nu te critic pentru că pui osul la treabă și vrei să fii plătit pentru asta, în mod cert nu îți voi permite să mă latri pentru că pun osul la treabă și vreau să fiu plătită pentru asta.

E extrem de deranjant sentimentul unor specimene, că munca femeilor e ceva ce se cuvine gratis. De exemplu, acum câteva zile, îmi dă unul un mail că dragă Lorena, am scris un roman, te rog să te uiți peste el și să-mi spui ce crezi. Deschid fișierul, 325 de pagini. Îi răspund: dragă cutare, mulțumesc pentru propunere, îți propun un fee avantajos de revizie manuscris de 3 lei pe pagină, 975 întreaga carte.

Mi-a răspuns extrem de indignat și de furios: ceeee? Tu vrei bani? Așa materialistă ești?

Întrebarea mea firească: Cum îți permiți să folosești termenul “materialist” cu un profesionist pe care nu-l cunoşti, care nu-ţi datorează nimic, şi pe care-l contactezi să-şi investească timpul şi cunoştinţele în a face o muncă pentru tine? Mai ales că 3 lei e un fee extrem de prietenos, o superofertă ca pentru autori începători fără bani. Puteam să-ţi cer 10. Ar fi fost tot timpul şi munca mea şi e dreptul meu să mi le evaluez.

Poţi refuza politicos, dacă nu îţi poţi permite serviciile mele, eu îţi voi ura tot binele în carieră şi ne despărţim prieteni. Dar ce NU poţi să faci e să porneşti cu premisa gratuităţii de la sine înţelese, când nu cunoşti omul şi nu i-ai salvat viaţa când se îneca în râu. Da, dacă te numeri printre donatorii cu regularitate ai acestui site, şi din proprie iniţiativă renunţi la câteva pachete de ţigări pe lună pentru mine, poate că mă ofer eu să te ajut gratuit cu ceva – asta, desigur, dacă văd din comentariile tale că eşti şi o persoană plăcută. Dacă, în schimb, comentariile tale sunt mereu arţăgoase şi pasiv agresive, pay up, că am exact zero motive să îţi dedic resursele mele.

*

Revenind: nu înţeleg furia gigeliană pe femei care vor să muncească, îşi evaluează corect timpul şi vor o remuneraţie pe măsură. Da, e dreptul fiecărei femei – şi al fiecărui bărbat, dar pe bărbaţi nu-i latră nimeni dacă cer onorariul corect pentru serviciile lor – să-şi dorească un trai confortabil, să îşi cumpere poşeta aia nouă şi stylish, sau, pentru cele cu familii, să îşi permită să cumpere somonul pentru cina familiei, nu din nou macaroane cu brânză.

Da, fată, dă-i block de cum începe să te frece la icre cu “materialismul”. E dreptul tău să vrei o viaţă bună. Nu, nu ai de ce să fii cooperativa munca în zadar. Nu, nu ai de ce să înduri jigniri pentru că vrei contravaloarea justă a muncii tale. Nu, nu ai timp şi nici nervi de irosit pe hauhau calic.

Pay gap dintre bărbaţi şi femei nu va fi combătut prin politici guvernamentale, legi, speechuri superbe şi altele de genul. Va fi combătut DOAR din interior. Când femeile vor refuza bullyingul pe criterii de materialism, mai ales în câmpul muncii, unde e clar că munca trebuie plătită, şi vor spune sec: Atâta costă chestia asta, pay up or f*** off”.

Şi pe un alt text pe această idee, mi-a dat unul un comment de m-a lăsat tablou. Cică: ok, dar nouă ne trebuie bani mai mulţi, pentru că noi plătim când vă invităm pe voi în oraş.

Aha, dar asta e o chestie cu caracter subiectiv şi zero valoare sociologică. Eu, de exemplu, nu vreau să fiu invitată în oraş. Eu, de exemplu, vreau să ies în oraş la ce crâşmă aleg eu şi să pot comanda cel mai impozant burger din meniu. Şi să îl pot plăti. Nu mă interesează să aud mansplaining de genul: “Nu vrei tu mai bine paste, că-s mai ieftine”.

Nu, b*tch. Nu vreau paste. Dacă voiam paste, le ceream eu din prima. Şi un lucru pe care clar nu-l vreau, să-mi strice seara, e genul de mascul care să-mi povestească ce e mai ieftin.

***

Şi nu v-am spus poanta de pe pagina publicaţiei respective. Exact sub articolul vedeţelului indignat că femeile vor bani era un banner cu reclama unui studio de videochat. Pentru că, heeey, şi publicaţia care îl găzduia pe gigel avea nevoie de bani pentru plata salariilor, chiriei, internetului, luminii şi restului chestiilor.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.