De ce Bogdan Naumovici îşi ia muie complet inutil

De câteva zile, o grămadă de lume din lista mea de Facebook face spume, miştouri lipsite de subtilitate, isterii, spume, caterinci de căcat, spume, isterii, legate de un articol realizat de Codruţ Baciu cu Bogdan Naumovici pentru iqads. Pentru cine nu urmăreşte Facebook, iată linkul.
Acuza: huooo, misoginism ordinar de cea mai joasă speţă.

Cine e Naumovici?
Pe scurt: un publicitar cu funcţie înaltă, cu un portofoliu respectabil.
Tema?
Femeile directori de creaţie.

Am citit şi eu textul, să mă oripilez de misoginismul ăla ordinar de cea mai joasă speţă. Şi nu am dat decât de o simplă formă de flirt.
Când un om povesteşte că, tradiţional, postul de director de creaţie era un bărbat, nu comite acte de misoginism. Relatează fapte. Ne place, nu ne place – şi mai mult ca sigur nu – dar tradiţional, asta era realitatea.
Tradiţional, existau femei doar pe “tampoane şi şampoane”, şi nu e un lucru bun, dar tot tradiţional, asta era realitatea.
Poţi alege să tragi în pianist, sau poţi să nu. Nu schimbă istoria cu nimic.
Aşa cum poţi înjura pe cineva care-ţi spunea că până la jumătatea secolului al XIX-lea, femeile n-au avut drept de vot în majoritatea ţărilor, sau poţi scoate un manual de istorie şi să te linişteşti.
Simplul fapt că ţi se spune cum stăteau lucrurile nu presupune nici misoginism, nici misandrie, presupune asumarea unei stări de fapt. Asumarea unei stări de fapt fiind, de altfel, punctul de pornire pentru modificarea numitei stări de fapt.

Totodată, domnul înşiră nişte nume de doamne cu care a colaborat – bine! – şi care s-au şi premiat. Ăsta, dragi tovarăşi şi pretini, nu e misoginism adevărat. Misoginismul adevărat e “la cratiţă, fă!” Misoginismul adevărat e “Lorena nu are ce să caute în RL, ea scrie chewing gum”. Misoginismul adevărat e negarea aptitudinii femeilor de a realiza lucruri bune. Şi ce văd eu în text?
“E şi nişte adevăr aici, dar şi un cerc vicios: dacă nu le arunci în apă, cum să înveţe să înoate?”
În traducere, asumarea erorilor unui modus operandi. Da? Bun.

Apoi, faptul că demersul subliniază o serie de exigenţe e ceva absolut firesc. Vrei să fii cel mai bun? Demonstrează că poţi. Fie că eşti bărbat, fie că eşti femeie, trebuie să ştii să lupţi. Nu e o noutate pentru nimeni. Nimeni nu-ţi dă nimic pe ochi frumoşi, drept care, “Pe de altă parte, cred cu tărie că postul de director de creaţie se ia, nu se dă. Aşa că, doamnelor, meritaţi-vi-l!” mi se pare cel mai corect, obiectiv şi imparţial sfat posibil.

Când intri într-un domeniu şi ai impresia că bărbaţii-s dificili cu tine, n-o lua personal. Aruncă un ochi în jur şi vezi cât de dificili sunt cu colegul tău novice Gigel, care-i concurează şi la nivelul “exemplar masculin tânăr”. E treaba ta să demonstrezi că duci, că poţi, că ai idei, că ai promptitudine şi că faci faţă tăvălelii. Asta, sau stai să plângi pe Facebook că e o lume rea afară.

Chiar dacă ai rateuri – şi toţi le avem – un rateu asumat cu vitejie şi urmat de un efort de a îmbunătăţi performanţa e acela care-ţi stârneşte respectul seniorilor. Şi ei au fost juniori. Te provoacă strict să vadă ce poţi. Drept care, scoate arsenalul profesional.

Cred că adevărata egalitate între bărbaţi şi femei va fi atinsă abia în momentul când femeile vor înţelege că o carieră e o junglă, sau cel puţin un război în care ai aliaţi şi inamici, şi că trebuie să iei taurul de coarne şi să nu boceşti la primul obstacol, dacă vrei rezultate. Ăsta e feminismul în care cred eu. Feminismul în care îţi asumi nu doar drepturile, ci şi obligaţiile aferente statutului tău de egal.

Au fost multi ani de stat pe loc, in plina crestere de business, pentru ca doua dintre cele trei colege de la trafic sau de la contabilitate, directoarea de creatie sau chiar managing directorul au plecat sa nasca. O data sau de doua ori. E unul dintre subiectele mele preferate de bitching si mistouri!

Foarte adevărat. Poate fi extrem de frustrant, când tu conduci un business, faptul că nu te mai bazezi brusc pe cineva pentru că subit a realizat că are viaţă personală. Fie că e bărbat, fie că e femeie. Dat fiind că femeile sunt cele care nasc, lor li se întâmplă mai des. Ghinion.
Nu-i poţi pretinde omului să mintă şi să spună că-i convine că Miţa pe care se baza ca pe un partener a plecat exact acum să se înmulţească. Realitatea e că e neplăcut din perspectiva unui business.

Sunt multi ani de cand imi jur in barba ca nu mai angajez femei si cumva, continui sa o fac. Pentru echilibrul pe care il aduc, pentru insighturile pe care le au (sigur le-am avea si noi, dar ne e lene, nu?), pentru bucuria pe care o au cand fac ceva misto pe un brief pe bune.

Iar asta mi se pare chiar o declaraţie de dragoste.

Am o singura copywriterita acum, din cei 4 oameni pe care scrie “creativ” din agentie, care tocmai a plecat in concediu de maternitate, la nici un an de cand a venit. Imi vine sa o omor. Dar abia o astept inapoi.

…respectiv, de loialitate.

Concluzia: nu mai citiţi litera textului. Citiţi idei principale, respectiv secundare.
Îmi tot propun de ceva timp să creez un serviciu plătit de traducere a textelor din română în română, ca să nu se mai crizeze inutil gigeii şi getuţele neînstare să citească printre rânduri, dar nu apuc s-o fac. Dar serios, e din ce în ce mai mare nevoie.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

20 Responses

  1. jademan says:

    Un om ca omenașu’ ăsta nu merită lăsat. 🙂

  2. Dan-Marius says:

    Iar cauți atenție, așa, aiurea? 🙂 Omul are dreptate.

  3. Fane Virgil says:

    Daca femeile erau bune de ceva atunci Dumnezeu le-ar fi permis si lor sa fie preoti sau sa poata avea acces in locurile cele mai sfinte

  4. Lorena Lupu says:

    Nu Dumnezeu le interzice, ci tot nişte oameni.

  5. Assa says:

    Fane…trollezi fin?

  6. Lorena Lupu says:

    nu mi se pare fin.

  7. Ratacind pe net says:

    De acord cu textele citate de tine si comentariile de rigoare
    Doar ca…
    …uite si pleasca:
    ‘Dar probabil ca este ceva in jobul de director de creatie, de antrenor sau de regizor de film (hmmm, tot “director” ii zice), care cere si putere de munca, si empatie, si leadership, si putere de a inspira, o combinatie de factori care pesemne ca se gaseste mai degraba la baieti’
    Baietii au mai degraba putere de a inspira? Empatie???
    Ah, “pesemne”, ca s-o dam cotita!

  8. Lorena Lupu says:

    Dan-Marius: Una la mână, cât timp tu te bagi în seamă pe blogul meu, nu eu pe al tău, cât timp tu vii să latri pe tarlaua mea, nu eu pe a ta, se cheamă că tu cauţi atenţie aiurea.
    Mai ales că n-ai citit textul şi se vede din comentariu.

  9. Dan-Marius says:

    hahaaha 🙂 Esti hilara. Las-o mai moale cu latratul ca latri mult mai zgomotos ca mine. Degeaba incerci sa ma insulti. Poate-ti merge la unii gigei, dar pe mine ma faci doar sa rid. Doar atit esti in stare? 🙂

    Si da, am citit textul.

  10. Lorena Lupu says:

    Şi dacă ai citit textul, care e ideea lui principală, cretinel cerşetor de băgare în seamă şi de trafic?
    Să ne fie clar de la bun început că nu-mi setezi la mine pe teren nici ce să las tare, nici ce să las moale. Eu însă ţie da, pentru că, ghinion, ăsta e avantajul terenului propriu.
    Acum: comentezi on-topic sau iei ban şi aici cum ai luat block şi pe Facebook şi cum o să iei oriunde pentru prostie galopantă şi incapacitate de a procesa informaţie?

  11. Dan-Marius says:

    Hau-hau off-topic care se şterge.

  12. Naumovici îşi ia muie pentru un motiv opus faţă de cel pentru care şi-ar merita-o cu adevărat.

    Tipul crede că o femeie adevărată, om de bază, trebuie să fie tânără şi haioasă, rockeriţă şi băutoare de bere cu băieţii, şi să nu se lase contaminată de hipstărelile vegane anti-vaccin. Which is soooo 1990s!

    Era un comentac, maniac religios de felul lui, în perioada imediat următoare după incidentul Colectiv, care spunea nişte prostii, despre cum el le-ar interzice femeilor să muncească, să deţină funcţii publice ş.a.m.d. Şi, la un moment dat, maniacul spune ceva foarte interesant, ceva care face lumină, că aşa e specialitatea religiilor, în relaţiile profesionale ale sexelor: progresiştii (categoria socială pe care religioşii o urăsc) cred că între sexe sunt doar nişte diferenţe minore.

    Chiar aşa e. “Progresiştii” (oamenii care şi-au trăit adolescenţa şi s-au format în anii 1990, care atunci descopereau computerul şi Windows 95, reţeaua de cartier şi meşteritul cu bormaşina) sunt puţin cam geeki. Nu au gradul de socializare al celor crescuţi la sat sau uzină, unde toată lumea cunoştea pe toată lumea, cu toate beţiile, divorţurile şi aventurile din trecut. Şi aceşti geeki cred că o femeie tânără e tot un fel de băiat, doar că are ţâţe şi pizdă. E o colegă de școală cu care te duci la fotbal în parc și glumești porcos despre alte fete. O parteneră de joacă împreună cu care tragi la sală şi te duci la băut şi sex când părinţii nu-s acasă. Un fel de Xena mai puţin evoluată.

    Ceea îţi atrage foarte multe vânătăi şi cucuie când intri într-un mediu mai conservator şi nu ştii asta din prima clipă. Unul care e prea “progresist” e în stare să creadă că şi între clasele sociale sunt tot diferenţe minore, care se pot acoperi uşor. Să se întâlnească pe culoarele firmei cu directorul general şi să se tragă de şireturi, să propună să îi instaleze el Windows 10, să se laude cu BMWul lui pe Bulgaria când aude că directorul are şi el BMW, dar Seria 7 modern.

    Lumea ar trebui să se întrebe de ce au apărut hipstării (porecliţi în 2004, pe vremea lui gigel.org “urbani”) şi ce vor de fapt. Nimic. Ei doar se separă de plebe. Beau numai ceaiuri acolo unde lumea bea bere, poartă zdrenţe acolo unde se cere cravată, merg cu metroul acolo unde subiectul favorit de conversaţie e maşina. Se închid printre ai lor, într-un lagăr. Nu se ating de ceilalţi, ca să nu se contamineze. Cam aşa cum fac şi ţiganii neoprotestanţi 😀

  13. Lorena Lupu says:

    Am spus comentat on-topic, căcat bolnav. Deci: ce morţii tăi de prost spunea textul meu de mai sus, la care ai decis să te bagi inopinat în seamă?
    (Că ce simţi tu şi ce crezi tu şi alte labageli inutile din comentariile off-topic sunt profund irelevante şi neinteresante pentru noi. Nu ai cum să-mi consumi gratuit timpul meu preţios cu rahaturi de genul ăsta.)

    Şi ca să priceapă creierul tău de gunoi prost ce înseamnă comentat on-topic, îţi bag comentariile în moderare. Primul care se aprobă e cel cu “Da, oops, Lorena, îi dădeai dreptate lui Naumovici, îmi cer scuze că am intervenit ca un căcat retardat ce sunt.”

  14. Lorena Lupu says:

    Kathy Bates: Nu a spus că “trebuie să fie aşa”. A spus că “chiar dacă alege una aşa, la un moment dat, şi aia devine mamă”.

  15. John Galt says:

    Pe mine ma amuza feministele care ii dau sus si tare cu “egalitatea”, cu “drepturile femeilor” (“drepturile negrilor”, minoritatilor de orice gen samd – clasica placa stangista), insa nici pana azi nu au inteles ca nu exista chestia asta nicaieri. Nu exista drepturi numai pentru femei – exista drepturi si atat.

    “The worst form of inequality is to try to make unequal things equal”, zicea Aristotel mai demult, pana sa fie ostracizat (tot de niste femei). Egalitatea exista numai in drepturi, nu in aptitudini. Altfel am fi toti o pasta gri, nedefinita, pe orice subiect. Insa feministele nu au inteles acest lucru elementar pana acum. Bine, nu ma mir, la ele si cu parcarea laterala e mai greu.

  16. Paranoid says:

    Da, fix asa zicea Aristotel, in engleza.

  17. George says:

    sa moara mama, daca inteleg ceva. :))

  18. Kathy Bates says:

    Pe înţelesul doamnei mama lu’ George: între femei (de orice fel, nu numai directori de creaţie) şi Bogdan Naumovici sunt nişte diferenţe, dar nu unele minore 😀

  19. George says:

    mama ar fi inteles din prima. a invatat-o nevoia saraca. multumesc oricum. :))

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger